Părinții unei minore de 17 ani și câteva luni din Vrancea au solicitat unei judecătorii din județ autorizarea instanţei de tutelă în vederea încheierii căsătoriei acesteia, însă judecătorul cauzei a decis că mariajul mai poate aștepta. Explicația părinților a fost că fata se afla într-o relaţie stabilă cu un tânăr de 20 de ani, relație bazată pe iubire, încredere şi respect, „iar conform tradiţiei etniei din care provin s-a făcut înţelegerea pentru căsătorie, fetele putându-se căsători după vârsta de 12 ani”. Mai mult, în acțiune se arăta și că tinerii locuiau împreună de ceva timp şi au susţinerea familiilor atât material cât şi moral. Dincolo de dorința adulților, instanța a analizat prevederile Codului civil și, prin prisma interpretării articolelor de lege, a dat un refuz, respingând „ca neîntemeiată cererea de autorizare căsătorie formulată de (…), prin reprezentanţi legali (…)”, soluția putând fi atacată cu apel.
Din ce se explică în motivarea soluției, așa cum apare pe rejust.ro, în primul rând au fost analizate condițiile impuse de articolul 272 alineat 2 Cod civil, care detaliază motivele temeinice pentru care minorul sub 16 ani se poate căsători. „Din interpretarea acestui text legal rezultă că pentru autorizarea căsătoriei minorului în vârstă de peste 16 ani, trebuie să fie îndeplinite cumulativ anumite condiții: existența unor motive temeinice care să justifice încheierea căsătoriei înainte de majorat; existența unui aviz medical care să confirme faptul că nu există niciun impediment la încheierea căsătoriei minorului din punct de vedere medical; consimțământul ambilor părinți sau, după caz, al tutorelui. În cauză, condiţia existenţei avizului medical este îndeplinită, (…) regăsindu-se adeverinţa medicală eliberată de medicul de familie prin care se arată că (…) este aptă pentru căsătorie, iar la termenul de judecată (…), reprezentanţii legali ai minorei, respectiv părinţii acesteia (…) şi-au dat acordul ca fiica lor să se căsătorească cu numitul (…).
Analizând însă condiţia existenţei unor motive temeinice, instanţa apreciază că aceasta nu sunt îndeplinită. Codul civil, prin articolul 271, instituie regula încheierii căsătoriei de la vârsta de 18 ani. Rațiunile pentru care a fost stabilită vârsta minimă de căsătorie 18 ani sunt multiple. În primul rând, din punct de vedere biologic, viitorii soți trebuie să aibă aptitudinea fizică necesară pentru a se căsători, iar punct de vedere psihic și moral, viitorii soți trebuie să fi dobândit maturitatea necesară înțelegerii importanței actului juridic al căsătoriei și asumării în deplină cunoștință de cauză a îndatoririlor pe care le implică decizia lor. Astfel, sintagma „motive temeinice” presupune situații de ordin subiectiv sau obiectiv care justifică încheierea căsătoriei unui minor.
În speţă, minora (…) a declarat că motivul pentru care doreşte să se căsătorească este faptul că îl iubeşte pe prietenul ei, (…). Instanţa apreciază însă că iubirea stă la baza încheierii oricărei căsătorii şi nu poate constitui, luată singular, un motiv temeinic în sensul articolului 272 alineat 2 Cod civil, care să justifice autorizarea de către instanță a încheierii căsătoriei unui minor. Nici faptul că minora aparţine unei etnii în care fetele se pot căsători după vârsta de 12 ani, astfel cum s-a susţinut prin cerere, nu poate constitui un motiv întemeiat pentru autorizarea căsătoriei, minora trebuind să facă dovada faptului a dobândit maturitatea necesară înțelegerii importanței actului căsătoriei și asumării în deplină cunoștință de cauză a îndatoririlor pe care le implică decizia sa, aspecte care nu au rezultat în cauză. Suplimentar, în condiţiile în care există relaţii puternice şi sincere de afecţiune între minora (…) şi numitul (…), nimic nu îl împiedică pe acesta din urmă să o sprijine moral şi material pe minoră pe durata celor 8 luni până la împlinirea vârstei legale de căsătorie, urmând a se căsători imediat ce legea permite acest lucru fără restricţii”, a concluzionat instanța.
Sursa foto: StockSnap – Pixabay
