Martirii vrânceni din gruparea de rezistență Vasile Chilian, din Primul Război Mondial, vor fi propuși pentru acordarea titlului de cetățean de onoare post-mortem de către comuna Vidra și Consiliul Județean. Propunerea va fi făcută de dr. ing. Ioan Mateescu (FOTO), nepot al lui Vasile Chilian, care ne-a spus că este un gest de recunoaștere a jertfei membrilor acestei grupări de rezistență care a salvat peste trei mii de soldați români din lagărele germane în câteva luni de zile. Ioan Mateescu a fost și inițiatorul construcției monumentului dedicat eroinelor vrâncene de la Vidra, din Primul Război Mondial, aflat în curtea Liceului „Simion Mehedinți” din localitate.
Gruparea de rezistență din zona Vidra, Nereju, Păulești, din Primul Război Mondial, era condusă de Vasile Chilian și formată din 27 de persoane. Cinci dintre aceștia, Vasile Chilian, Toma Cotea, Ștefanache Săcăluș, Dumitru Pantazică, sergentul Vasile Gălățeanu au fost executați de germani în august 1917 după un proces în care au fost condamnați pentru înaltă trădare și spionaj. Ceilalți, inclusiv soțiile lor, au fost condamnați la ani grei de închisoare. Cumnatul lui Vasile Chilian, învățătorul Radu Macovei de la Nereju, nu a fost condamnat la executare prin împușcare ci la 10 ani de închisoare pentru că avea 10 copii. Soția lui Vasile Chilian, Clemansa, a fost condamnată la închisoare, iar după 1947 nu a mai primit de la regimul comunist nici pensia la care avea dreptul pentru faptele din Primul Război Mondial.
Bazele grupului a fost puse de viitorul general Arthur Văitoianu înainte de război iar după aceea, în 1916, când a pregătit organizarea defensivă din munții Vrancei. „Generalul Arthur Văitoianu a venit la bunicul meu, la familia Macovei de la Nereju, cu Vasile Chilian și au făcut acest grup de rezistență. Este o enigmă cum au știut că se va opri frontul pe această linie. Din această grupare făceau parte familia Macovei, Vasile Chilian, Toma Cotea și Ștefanache Săcăluș. Aceștia au fost vrâncenii. A mai fost și Gălățeanu însă acesta nu era de aici. Era un grup format înainte a fi stabilit frontul aici”, a spus Ioan Mateescu. Acesta își amintește că, la mulți ani după evenimente, încă mai găsea urme ale pregătirilor făcute pentru salvarea soldaților români căzuți prizonieri.
Obiectivele grupării erau să îi ajute pe soldații români să treacă linia frontului și să culeagă informații despre armata germană. „Obiectivul principal era îi extragă din lagăre pe cei care reușeau să evadeze. Atunci lagărele nu erau cu garduri. Cei din grupare îi luau pe soldați, îi dezbrăcau de hainele militare și apoi îi ajutau să treacă linia frontului. Când am fost în acea zonă am găsit un fel de magazie veche, făcută din piatră, unde cred că era depozitată mâncare, îmbrăcăminte pentru cei pe care reușeau să îi scoată”, a spus Ioan Mateescu. Acesta povestește că cea mai mare parte a rezistenței a fost la Tichiriș, acolo unde Vasile Chilian a construit o moară ca să arate germanilor că are activitate și să le câștige încrederea. „Acolo veneau și nemții, se făceau chefuri și aflau informații. Și acum se vede la Tichiriș, când se coboară de la Vidra, vadul Putnei, cum a fost deviat ca să aibă cădere la moară. Și acum se vede acest vad. Vasile Chilian a rămas la Vidra iar cei care îi duceau pe soldați erau cei din familia Macovei, care aveau rude în părțile Buzăului. În părțile Nerejului s-a dus greul. Acolo, bunica Profira Macovei dădea de mâncare oamenilor, avea grijă și de cei 10 copii. Este impresionant ce au făcut în acele vremuri grele. Toți erau rude între ei și cunoșteau toate rutele pe unde puteau trece frontul”, a explicat Ioan Mateescu.
„În Vrancea s-a întâmplat … un lucru fioros și spăimântător”
Povestea eroului martir de la Tichiriș, Vasile Chilian, a fost prezentată de istoricul Horia Dumitrescu la o sesiune internațională de comunicări științifice cu tema „Eroii Primului Război Mondial”. Istoricul arată că rețeaua a funcționat din decembrie 1916, când Vidra a fost ocupată de armata germană, până în mai 1917 când a avut loc încercarea eșuată de trecere a frontierei de către mai mulți militari conduși de către căpitanul (ulterior generalul) Barbu Pârâianu.
La 24 iulie / 6 august 1917 a început bătălia de la Mărășești. „Nemții erau îngroziți, iar conducătorii armatei germane se credeau trădați – total vânduți. Tocmai de aceea, în timpul procesului au acuzat membrii grupului Chilian că au pierdut 100.000 de oameni din cauza lor, concluzionând că „în Vrancea s-a întâmplat … un lucru fioros și spăimântător” . După mai bine de o lună de la declanșarea anchetei, se strânseră deja patru dosare voluminoase de investigații și capete de acuzare”, arată istoricul.
La finalul procesului, Vasile Chilian, Toma Cotea, Ștefanache Săcăluș, Dumitru Pantazică, sergentul Vasile Gălățeanu și Stan Baraboi au fost condamnați la moarte prin împușcare pentru înaltă trădare și spionaj. Stan Baraboi nu a fost împușcat din ordinul mareșalului August von Mackensen. Într-o zi de joi, 17 / 30 august 1917, la ora 3, condamnații au fost împărtășiți de preotul Alexe Vasilescu. Vasile Chilian și-a scris testamentul pe Evanghelia preotului, iar gărzile germane i-au dus la poligonul de tragere al Garnizoanei Focșani. Fiecare condamnat și-a săpat groapa și a fost legat de un par în așteptarea execuției. Au fost trase șapte focuri de armă în fiecare vrâncean. Chilian a refuzat să fie legat la ochi și a solicitat să fie împușcat cu fața la pluton rostind cuvintele: „Mor pentru țara mea”. Cei cinci patrioți vrânceni au fost îngropați în curtea Cazărmii Regimentului Putna nr. 10 Dorobanți. Osemintele eroilor aveau să fie deshumate și așezate în cripta Mausoleului Focșani în noiembrie 1940.
În memoria eroilor vrânceni a fost ridicat un monument, cunoscut sub numele Crucea lui Chilian, amplasat pe terasa mijlocie a Putnei, în satul Căliman, pe unde trece șoseaua Vidra – Focșani. „Ce au făcut ei este unicat în Vrancea. Oameni simpli dar cu inimă de român. Este păcat că astfel de oameni sunt dați uitării, este păcat că există un formalism din ce în ce mai accentuat asupra a ceea ce a fost valoros și de apreciat în alte perioade ale istoriei naționale”, a subliniat Horia Dumitrescu.
