Ediția: Vineri 19 aprilie 2024 Nr. 6608
Ediția: Vineri 19 aprilie 2024 Nr. 6608

VIDEO și GALERIE FOTO: Schitul Muntioru, locul în care ești mai aproape de Dumnezeu

Se anunță vreme bună în acest weekend, motiv pentru care vă propunem o scurtă călătorie la Schitul Muntioru. În decursul anilor, mulți oameni au mers la arhimandritul Macarie Beșliu fie pentru un sfat, o vorbă bună, o poză sau… o îmbrățișare, iar de fiecare dată, părintele i-a primit cu aceeași dragoste și căldură. Am pornit la drum din Focșani alături de salvatorul montan Marius Adrian Coviltir, șef formație Salvamont Vrancea, urmând DN2, apoi DN 2N și 2R, trecând prin localitățile Dumbrăveni, Bordești, Dumitrești, Jitia și Vintileasca, parcurgând o distanță totală de 68 de kilometri. Drumul până la mănăstire a fost relaxant și presărat cu peisaje ce te îndeamnă la visare. Din loc în loc, pe măsură ce ne apropiam de Vintileasca, vedeam animalele la păscut și oameni care munceau prin grădini și curți bucuroși că au scăpat de asprimea iernii. 

După aproximativ 2 ore de mers cu mașina, am ajuns la Schitul Muntioru acolo unde ne aștepta o priveliște ca de basm. La ora la care am ajuns noi la mănăstire, era liniște, doar trilurile păsărilor și foșnetul frunzelor legănate de vântul domol se mai auzeau în fundal. Doi turiști veniți să se închine la Schit tocmai de la Ploiești, văzându-l pe părintele Macarie prin curte, i-au cerut să facă o poză cu ei. Nu era nici prima dată când veneau aici și cu siguranță nici ultima. Am reușit și noi să-l salutăm pe părinte și am început apoi să explorăm curtea și împrejurimile.

Schitul Muntioru, un mic colț de rai

De la salvatorul montan Marius Adrian Coviltir am aflat că Poiana Muntioru, unde este situat schitul ridicat de arhimandritul Macarie Beșliu, are 22 de hectare și este declarată arie naturală protejată prin HG 2151/2005. „Aria protejată Poiana Muntioru este situată pe Plaiul Muntioru și a fost declarată arie protejată prin HG 2151/2005, fiind încadrată la categoria de management: rezervație naturală (de interes botanic). Relieful este slab ondulat, pe versantul superior și Culmea Muntioru (1.325 m), aparținând sectorului sudic al Munților Vrancei, având o expoziție predominant sudică. Are o altitudine de aproximativ 1.250 de metri‟, completează Marius Coviltir.

Situat într-un loc ferit de lume, Schitul Muntioru este un mic colț de rai în care te poți întâlni, prin rugăciune, cu Dumnezeu. „Cred că prima dată am venit aici în urmă cu 6 sau 5 ani. De obicei, am ajuns iarna, când drumul este destul de greu de abordat. Cred că este pentru prima dată când ajung aici pe o vreme atât de frumoasă. Este locul în care găsești liniște și pace. Cu părintele am vorbit cel puțin de două ori. Este o persoană destul de ocupată și cred că mai mult de 2 minute nu am vorbit, fiind mulți oameni care doresc să-l întâlnească‟, își amintește Marius Coviltir. Înainte să pornți la drum, luați în calcul faptul că drumul ce duce către Schit este unul forestier și veți avea nevoie de un echipament adecvat. 

Deși, din punct de vedere calendaristic, ne aflăm în sezonul cald, pe munte vremea este întotdeauna imprevizibilă. Încălțămintea cu talpă aderentă este imperios necesară atunci când plecăm pe munte, la fel cum este bine ca în rucsac să avem câteva haine de schimb, o lanternă, apă și o gustare. „Nu trebuie să uităm faptul că singurul drum sigur de acces spre Schitul Muntioru  din Focșani este prin Dumitrești și, ulterior, Vintileasca. Orice altă variantă este supusă unor riscuri de rătăcire sau împotmolire‟, ne avertizează Marius Adrian Coviltir.

După ce ne-am luat la revedere de la părintele Macarie, la ieșirea din curtea Schitului, un urs rătăcit ne-a întâmpinat în mijlocul drumului. Zgomotul mașinii însă l-a speriat, iar „Moș Martin‟ s-a ascuns de noi prin copacii de pe marginea drumului. N-am apucat să-i facem o fotografie, căci a luat-o imediat la goană în inima pădurii. La câteva sute de metri mai la vale, o vulpe vicleană căuta „de-ale gurii‟ pe lângă o troiță. Nici ea n-a vrut să stea la poze, strecurându-se delicat printre copaci. Lăsăm în urmă munții, pajiștile pe care, din loc în loc, pășteau vite și oi și revenim la agitația orașului, încărcați însă cu energie pozitivă și cu dorința de a reveni în locul acest minunat numit Schitul Muntioru. 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

You cannot copy content of this page

× Ai o stire interesanta?