Un vrâncean a obținut daune de aproximativ 1.153 lei pentru fiecare din cele 26 de zile în care a fost arestat preventiv într-un dosar în care era cercetat pentru înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată, în condițiile în care în final a fost găsit nevinovat. Acesta a fost calculul instanței de judecată, după ce vrânceanul, achitat definitiv anul trecut, a solicitat ca Statul Român să fie obligat să îi achite despăgubiri pentru „prejudiciul de ordin moral creat” odată cu suferințele „în plan fizic, psihic şi afectiv ca urmare a perioadei petrecute în centrul de arest în condiții mizere, improprii din punct de vedere sanitar”.
Suma solicitată de bărbat era de 500.000 lei – daune morale, în condițiile în care reținerea și arestarea sa avuseseră loc în 2012, ulterior fusese plasat sub control judiciar, iar procesul în care fusese inculpat se finalizase cu soluția de achitare 9 ani mai târziu, în 2021. „Având în vedere (…) durata relativ mică a măsurii privative de libertate pe care a executat-o reclamantul, dar şi consecințele acesteia asupra persoanei lui (manifestate în special prin depresia pe care a suferit-o şi prin afectarea, pentru o perioadă, a imaginii sale în comunitate) şi asupra patrimoniului (în contextul în care în perioada arestului nu a mai putut lucra şi nu s-a mai putut ocupa pe societatea pe care o administra), precum şi urmările pe care arestul reclamantului le-a produs asupra soţiei şi copilului pe atunci în vârstă de 4 ani al acestuia (care în mod evident au fost afectaţi de lipsa soţului şi respectiv tatălui în familie), instanţa va admite în parte cererea reclamantului şi va obliga Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, la plata către reclamant a sumei de 30.000 lei (puţin mai mult de 1.000 lei/zi de detenţie) cu titlu de daune morale ca urmare a reţinerii şi arestului preventiv al reclamantului în perioada 23.08.2012 – 17.09.2012”, se arată în motivarea soluției, așa cum apare pe rejust.ro.
Hotărârea a fost deja atacată cu apel de ambele părți, în condițiile în care Statul Român considera că solicitarea vrânceanului este nefondată, pe considerentul că „desfăşurarea urmăririi penale, chiar dacă s-a finalizat cu constatarea nevinovăției reclamantului, nu are în sine un caracter ilicit, că atât timp cât nu se face dovada caracterului abuziv al anchetei efectuate cu privire la faptele imputate reclamantului nu se poate reţine că acesta a fost reţinut şi arestat nelegal, că măsura preventivă poate să nu fie urmată de un act de inculpare şi cu toate acestea să nu fie considerată nelegală”.
Cu toate acestea, vrânceanul detaliase câteva aspecte din viața pe care o avusese după ce fusese tratat ca infractor, „acuzaţiile şi măsurile privative de libertate având un impact devastator asupra psihicului şi stării de sănătate, acela fiind momentul în care i s-a declanşat o stare de frică şi de anxietate cu episoade de tulburări severe, ulterior îmbolnăvindu-se treptat ca urmare a stresului permanent la care a fost supus timp de 9 ani, că fiecare dintre cele multe drumuri la instanţele din (…) au fost precedate de nopţi nedormite, coşmaruri, frici, că a fost stigmatizat, catalogat puşcăriaş, infractor, hoţ, imaginea fiindu-i afectată profund în rândul comunității, că i-au fost afectate afacerile, iar familia sa a fost de asemenea grav afectată de situaţia în care se afla şi că începând cu momentul reținerii i-au fost afectate dreptul la libertate, la sănătate, la familie, la muncă, i-au fost lezate integritatea, respectul, încrederea, iubirea şi totul îl urmărește în permanență, iar cei 9 ani de coşmar îl vor afecta toată viaţa”.
Sursa foto: newsar.ro
