Sărbătorile de iarnă aduc cu ele, și în acest an, spectacolul obiceiurilor și tradițiilor din vechime, păstrate cu sfințenie și desfășurate mereu cu același mister, pe parcursul celor douăsprezece zile dintre Crăciun şi Bobotează.
Dălhăuți rămâne unul dintre satele românești în care această perioadă vine cu o atmosferă parcă de basm, în care oamenii renunță, măcar pentru scurt timp, la grijile de zi cu zi. Purtați de marea taină a Nașterii Domnului, și mai apoi, de trecerea într-un an nou, oamenii ies în sat pentru a se întâlni unii cu alţii şi a-şi ura „Sărbători fericite!” și „La mulți ani!” mergând cu Colindul, Sorcova, Capra și Plugușorul, rânduieli păstrate de la o generație la alta. S-a întâmplat și astăzi, încă din primele ore ale noului an, când grupuri de tineri, îmbrăcați în costume multicolore și purtând măști înfricoșătoare, au început să se adune și să își facă zgomotoși simțită prezența, peste dealuri, într-un obicei care dăinuie în sat din vremuri străvechi – Mascații de la Dălhăuți.
Așa că zorii din prima zi a lui 2022 au găsit ceata de mascați pe ulițele răsfirate ale Dălhăuțiului… și puteai să știi dinainte cam pe unde au ajuns, după zgomotul asurzitor care le însoțea parcursul.
Tobe, clopoței mai mari sau mai mici, ba chiar tălăngi gălăgioase, peste care se adaugă urătura strigată cu toată puterea vocilor, la unison, fac din ceata Mascaților cel mai asurzitor mod de a alunga spiritele negre, potrivit vechilor datini.
„Societățile arhaice credeau că spiritele malefice se tem de zgomote puternice și de lumină și, de aceea, în noaptea dintre ani, oamenii aprindeau focuri mari și făceau zgomot, pentru ca, în anul ce vine, să fie feriți de rele”, se arată în volumul „Cartea de Crăciun” de Sorin Lavric.
În zilele noastre, focurile și tobele au fost înlocuite cu artificii, petarde, pocnitori și sunetul puternic de clopoței, care, potrivit tradiției, marchează trecerea într-un nou an fără ghinioane și alungă spiritele rele.
Mascații sunt costumați în felurite personaje: moși și babe, preotul, mireasa, generalul, capra, moartea. Măștile, pline de expresivitate, sunt realizate din timp, chiar de tinerii care le poartă. Ele uimesc prin originalitate, alcătuiesc un spectacol unic și, în același timp, sunt de-a dreptul înfricoșătoare.
Din acest motiv, una dintre amintirile mai puțin plăcute ale copilăriei noastre a fost groaza teribilă a gândului că ne-am putea întâlni, pe uliță, cu ceata de mascați și, mai ales, momentul când intrau toți în curte, să ureze, iar noi, copiii, ne ascundeam sub masă, înspăimântați că unul dintre ei ne-ar putea zări, uitându-se pe geam, iscoditor.
sursă foto: Primăria Cârligele
Păstrând tradiția acelor vechi vremuri, ceata de mascați a mers și astăzi din poartă în poartă, aducând tuturor, prin versul Plugușorului, urări de sănătate, belşug și bucurie.
Spre înserat, în centrul satului, grupurile s-au despărțit, odată cu „spartul plugului”.
Măștile și costumațiile au fost puse deoparte, pentru încă 365 de zile, anul cel vechi a fost îngropat, iar noul an e deja primit cu speranță în mai bine.
