Încă un Luceafăr din susținătorii marelui Eminescu s-a stins, profesorul pensionar de limba română Săndel Tache a trecut în lumea celor drepți. Dascălul vrâncean a plecat pentru totdeauna să facă școală în ceruri și să le spună îngerilor că aici pe pământ și-a făcut datoria până în ultima secundă, că niciodată nu a încetat să iubească limba română, să iubească marii scriitori și poeți ai neamului românesc, că nu a uitat să fie un om din popor, un „fiu de țăran” așa cum spunea de multe ori. Profesorul Săndel Tache originar din comuna Topliceni, județul Buzău, a ajuns în Vrancea pe Valea Râmnicului și a profesat o bucată de vreme în satul Cătăuți, din comuna Chiojdeni apoi la Dumitrești, de unde a și ieșit la pensie. S-a căsătorit cu Marioara Tache, acum profesoară pensionară de limba franceză și au un fiu, pe Cristi Tache, actualul director al Școlii Chiojdeni.
Săndel Tache a fost o vreme și director al Liceului Teoretic Dumitrești, făcând echipă cu profesorul Puiu Roșculeț – director adjunct. După ce a ieșit la pensie, s-a retras în comuna Topliceni unde nu a stat o clipă locului. Dacă a pus deoparte stiloul cu care nota elevii la școală, cărțile nu le-a lăsat nici o clipă. De fiecare dată când mă suna îmi povestea ce a mai citit sau ce a recitit din operele scriitorilor noștri consacrați și ce noi descoperiri în materie de critică literară a mai făcut. Dascălul nostru și-a dedicat timpul după pensionare și pământului pe care îl muncea cu multă dragoste. Cât era ziua de mare trebăluia prin curte dar și în grădina cu pomi din imediata vecinătate. Sâmbătă, din păcate, inima profesorului a refuzat să mai bată. O vecină din satul unde locuia mi-a povestit că profesorul a mers la piața din Râmnicu Sărat, apoi a venit acasă cu gândul să mai facă ceva pe lângă gospodărie. Nu a mai apucat, căci ața de pe mosorul vieții a început să fie subțire, subțire și în cele din urmă spre seară s-a rupt. Medicii nu au mai putut să facă nimic ca să îl salveze. „Eu trec în fiecare zi pe lângă casa dumnealui și de fiecare dată făcea câte ceva. Nu stătea o clipă. Rar om ca el. Sâmbătă pe la ora 14.00 soțul meu l-a văzut cu mașina la piață la Râmnic. A venit acasă și se pregătea să stropească pomii că i-a rămas soluția în mașină acum. Apoi mai târziu la văzut o vecină căzut lângă colțul casei. A venit repede cu soțul și l-au ridicat. A chemat ambulanța și l-a dus la spital la Buzău. Acolo a murit! Păcat! Îmi pare tare rău de el. Dumnezeu să-l ierte!”, ne-a spus o vecină care trece mereu pe strada unde stătea profesorul. Mesajele de condoleanțe la adresa celui ce a fost Săndel Tache au început să curgă în valuri de la aflarea veștii morți sale. Foști colegi de cancelarie, foști elevi, dar și simpli oameni care l-au cunoscut pe Săndel Tache au transmis un mesaj de rămas bun în amintirea blajinului și omului vesel care a fost dascălul nostru.
„Nu am avut privilegiul să-l am profesor pe domnul Tache, dar am avut onoarea să-i fiu coleg de cancelarie mai mulți ani. A fost un om deosebit cu dragoste pentru meseria de dascăl, dedicat elevilor și materiei pe care a predat-o cu multă dăruire. Școala dumitreșteană a pierdut încă un om deosebit ce a reușit să insufle dragostea pentru literatura multor generații de elevi. Drum lin printre stele, domnule Tache!”, este mesajul profesorului Marian Găloiu.
„Domnul diriginte a ales să plece într-o lume mai bună. Dumnezeu să vă ierte și să vă odihnească în pace, domnule Tache!”, este mesajul de adio al profesorului Ciprian Tănăsescu, fost elev al profesorului Tache.
„Condoleanțe! Dumnezeu să-l odihnească în pace! S-a stins o scânteie care făcea parte din „focul” intelectualității. Cu siguranță, pentru cei care l-au cunoscut, va rămâne o amintire veșnic vie, o amintire de calitate, așa cum era domnul profesor Tache”, este mesajul Elenei Macovei.
„Doamne…nu pot să cred, ce veste tristă, un om deosebit, un dascăl minunat, un prieten de nădejde. Îmi pare nespus de rău, vă voi duce lipsa domnule diriginte însă vă voi purta cu mine în gând toată viața mea. Mi-ați fost un model în viață! D-zeu să vă ierte!!! Drum lin către odihna veșnică!”, scrie și Cătălin Cucu.
În anul 2012, profesorul Săndel Tache a acordat un interviu „Monitorului de Vrancea” în care spunea că „printre profesorii cu performanțe și cu dragoste de copii, se strecoară și dascăli fără chemare. Sunt acei oameni care au ales învățământul ca un colac de salvare, după ce nimic altceva nu au putut face”. „Cu părere de rău, o parte dintre cadrele didactice nu răspund cerințelor pe care le ridică. Am în vedere faptul că unii dintre noi nu au chemarea cuvenită pentru a desfășura activitatea la catedră. Viitorul cadru didactic trebuie pregătit multilateral. Cadrul didactic este în continuu elev, el trebuie să fie mereu în contact cu cartea, cu elementele de noutate. Ar trebui să învățăm să cultivăm puțin cultul muncii, de bun gospodar”, considera Săndel Tache, profesor pensionar din Dumitrești. După zeci de ani de predat la catedră, spunea că a ieșit la pensie ca un profesor neîmplinit. A avut planuri mari, dar nu a reușit să le pună pe toate în aplicare. „Am terminat viața aceasta de profesor, neîmplinit. Am învățat multe lucruri pe care nu am reușit să le pun în practică și tare bine ar mai fi să întoarcem roata vieții odată, să putem să mai fim ce am fost cândva. Aș relua totul cu dorința atât de ardentă să fac ceea ce nu am făcut”, spunea profesorul.
La început de martie 2021, într-o seară m-a sunat și mi-a povestit ce a mai făcut, cu cine a mai vorbit, ce mai fac foștii săi colegi de breaslă de la Dumitrești, foștii elevi cu care a mai luat legătura, dar și că avea de gând să își publice o carte cu însemnările din timpul vieții. Spunea că mai are ceva de adăugat pe ici pe colo și apoi să o editeze la Marafet la Râmnicu Sărat, dar visul său s-a spulberat pe această lume. A plecat și nu se va mai întoarce să lase ceva din scrierile sale.
Adio, domnule profesor! Dumnezeu să vă aibă în paza Sa. Sincere condoleanțe familiei!
