Adrian Onciu scrie, la Mediafax, un comentariu care, după părerea mea, ar trebui să fie citit de toți jurnaliștii, în primul rând, astfel încât să termine odată pentru totdeauna cu relatările alarmiste. Te uiți la televizor sau citești titluri pe site-uri de nu-ți mai vine să deschizi nici TV, nici internet. Omul ăsta face însă o analiză absolut corectă: domnule, poți să raportezi situația de acum, când se testează mult, cu situația de la începutul pandemiei, când guvernanții lui pește prăjit nici nu știau cum se pronunță test, fiind cu gândul la anticipate? Normal că nu. Adrian Onciu aduce în discuție și legea trimisă de Guvern în Parlament, demnă de romanele lui Orwell.
„Foarte cinic, noua lege a carantinei ne spune direct: ai libertatea să-ţi ţii gura! Dacă există suspiciuni că te-ai îmbolnăvit de Covid-19, te umflăm de pe stradă şi te ducem undeva departe. Pentru noi eşti ca un infractor. Stai închis, îţi băgăm pe gât nişte pastile şi-ţi deschidem televizorul pe CNN dacă eşti băiat cuminte şi nu-ţi trece prin cap să evadezi. N-ai decât să ne chemi în judecată la UE, la NATO sau unde vor muşchii tăi.
În loc să dea dovadă de transparenţă şi empatie faţă de cetăţenii speriaţi de perspectiva neagră a viitorului apropiat, guvernanţii procedează fix pe dos. Grupul de Comunicare Strategică fososeşte un ton belicos, de cazarmă, războindu-se fie cu PSD-ul, fie cu cetăţenii nemulţumiţi de cum luptă Orban cu pandemia. ”Dezavuăm actele de contestare recurentă a măsurilor luate de autorităţi pentru gestionarea crizei”, se arată în preambulul comunicatului GCS din 8 iulie, de parcă ar fi fost scris într-un birou din sediul PNL”. Ar fi de râs, dacă n-ar fi de plâns. Tot repet asta de când a început nenorocirea pandemică.
Adrian Onciu arată că una dintre „prostiile” preluate ca atare de presa alarmistă este că ar fi crescut spectaculos numărul de infectări cu un nou record. „Asta reieşea la prima vedere din comunicatul de ieri al guvernului (jenant de incomplet), preluat ca atare de presa alarmistă. Un calcul comparativ faţă de precedentul record ar fi arătat că în realitate lucrurile stau exact pe dos, numărul de infectări diminuându-se vizibil. Dacă pe 11 aprilie aveam 523 de cazuri pozitive la 3.842 de teste, pe 7 iulie s-au înregistrat 555 de infectări la 13.147 de teste. Concluzia se desprinde de la sine, scăderea fiind semnificativă, de circa 3,5 ori! Doar că dintr-un interes meschin guvernul Orban are nevoie să întreţină starea pre-apocaliptică. Să-i sperie în continuare pe cetăţeni, pe baza unor informaţii incomplete sau distorsionate”.
De câteva zile, de când au început trompetele (a se citi presa finanțată cu bani buni de guvernul liberal) să sune alarmele, mă tot întreb care, Doamne iartă și păzește, e interesul? Acest interes meschin de care vorbește și editorialistul de la Mediafax. Ce vor, de fapt, acești guvernanți ai Apocalipsei, de la noi?!
„E de presupus că vestitul Grup de Comunicare Strategică are în componenţă mai mult de două persoane incompetente care mâzgălesc o hârtie pe genunchi, undeva pe treptele guvernului. Dacă într-adevăr GCS lucrează cu zeci de specialişti, aşa cum lasă de înţeles, atunci se pune întrebarea de ce ne oferă pe tavă informaţii extrase cu penseta, fără corelare cu istoricul pandemiei şi din care lipsesc elemente esenţiale pentru înţelegerea fenomenului. Spre exemplu, nu ştim nimic despre cele 13 mii de teste din 7 iulie. De unde provin cei 13 mii de cetăţeni? Ce vârstă au, în medie? Au fost aleşi absolut aleatoriu? Pentru că una este să testezi copii, elevi şi studenţi şi cu totul alta persoane din spitale, cămine de bătrâni, centre de plasament şi alte locuri cu risc ridicat de infectare”. Mi se pare absolut logic ce scrie Adrian Onciu.
Potrivit acestuia, „contextul inflamării spiritelor cu informaţii scoase din burtă şi comentarii alarmiste nu este deloc întâmplător. În Parlament se discută mult aşteptată (de către guvern şi Iohannis) lege a pandemiei, ce prevede carantina şi internarea obligatorie. O lege izvorâtă din motivarea Curţii Constituţionale potrivit căreia instituirea carantinei în România prin ordonanţă de urgenţă reprezintă o veritabilă privare de libertate şi o restrângere a drepturilor fundamentale. Pe bună dreptate, de altfel. Dar cui îi pasă de libertate, când oamenii încă mor prin spitale, medicii par extenuaţi, iar secţiile ATI sunt sufocate? Terenul a fost pregătit din timp cu articole de presă şi luări de poziţie în tonul prăpăstios binecunoscut: 30 de mii de persoane fugite din izolare şi 1.300 din carantină, suntem pe o curbă ascendentă, litoralul poate deveni un focar, nu excludem revenirea la starea de urgenţă, un singur infectat poate contamina până la 234 de persoane ş.a.m.d. Inclusiv preşedintele Iohannis şi-a făcut timp, între două partide de tenis şi trei de înot, să tragă un semnal de alarmă şi să-i îndemne pe parlamentari să ”renunţe la jocurile politicianiste”. Să voteze pe repede-nainte proiectul de lege, dacă nu vor să aibă pe conştiinţă milioane de morţi. Potrivit proiectului, activarea legii şi instituirea carantinei s-ar face odată cu declararea epidemiei de către ministrul Sănătăţii, ori a unui ”eveniment neobişnuit sau neaşteptat” (sic!) semnalat de Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă. Un eveniment neaşteptat ar putea fi scăderea în sondaje a partidului de guvernământ cu puţin timp înaintea alegerilor. Hai să le amânăm o perioadă, până se mai deşteaptă electoratul. De asemenea, activarea restricţiilor ar intra în vigoare, ca alternativă, după declararea pandemiei de către directorul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Nimeni altul decât controversatul Tedros Adhanom Ghebreyesus, un simpatizant al regimului totalitar de la Beijing. Dovadă decizia Statelor Unite de a se retrage din OMS. Problema este că drepturile şi libertăţile noastre ar depinde exclusiv de voinţa unor politicieni şi funcţionari supuşi greşelii (şi influenţei unor grupuri de presiune interesate). Până să-şi dea seama specialiştii dacă noua pandemie reprezintă într-adevăr un pericol atât de mare încât să necesite măsuri extreme, răul va fi demult făcut.
Dacă vi se pare că ”răul” menţionat este incomparabil mai mic decât beneficiile carantinei, gândiţi-vă la următorul scenariu, deloc fantezist. Sunteţi sunat de la Direcţia de Sănătate, vi se spune să veniţi de urgenţă la spitalul X, întrucât aţi intrat recent în contact cu o persoană infectată. La prima vedere nu aveţi nimic, păreţi asimptomatic. Totuşi testul RT-PCR arată prezenţa fără dubiu a temutului Covid-19. Vă treziţi internat într-un salon de spital, unde vi se administrează diverse tratamente validate de Ministerul Sănătăţii. Membrii familiei sunt la rândul lor testaţi, eventual internaţi cu
forţa şi îndopaţi cu pastile. Până la eventuala contestare a măsurii la Judecătorie, răul este deja făcut. Însă atenţie! În primele şapte zile ale infectării vorbim despre o precizie a testelor RT-PCR de doar 66 la sută! Despre adierea crizei economice (însuşi Cîţu ne-a avertizat c-o să fie cea mai profundă din ultimii 100 de ani) amintim doar în treacăt, deşi drama ar putea fi mult mai mare.”
Nu l-am mai întrerupt pe Adrian Onciu, n-avea rost. Spun doar că despre „adierea crizei economice” ar trebui să ne ferim pentru că ne va lovi ca uraganul.
Comentariul integral îl puteți citi pe mediafax.ro accesând linkul – https://bit.ly/2ZS3hXh
