Oamenii minunați din jurul nostru se pot pierde într-o secundă dacă cineva nu-i descoperă la timp. Pe Alessandra-Miriam Ghiorghiță am cunoscut-o zilele trecute, prin intemediul colegilor ei mai mari de la Colegiul Național „Unirea” Focșani, care au lansat melodia „BAC”, o reinterpretare a piesei „Dans” a focșăneanului Micutzu și Zhao. Dacă o asculți pe Alessandra-Miriam Ghiorghiță cântând, pielea de găină este inevitabilă.
La început un simplu hobby, muzica a devenit un mod de viață pentru adolescenta de 17 ani originară din Vulturu. Deși mai sunt doi ani până la absolvirea liceului, Alessandra este sigură că vrea să ajungă la Conservatorul din București și să nu renunțe la o viitoare carieră în muzică. Haideți să cunoaștem povestea din spatele omului îndrăgostit de note muzicale.
Născută în Italia, dar educată în România
Italia a fost țara în care Alessandra-Miriam Ghiorghiță a venit pe lume. Nu a stat mult acolo. După patru ani, părinții au decis că România ar fi mult mai potrivită pentru fiica lor. Ajunsă la grădiniță în țară, Alessandra s-a făct foarte repede remarcată prin talentul la muzică. „M-am născut în Italia şi am crescut acolo vreo patru ani, am fost la grădiniţă un an şi apoi părinţii au decis să vină în România pentru că li s-a părut că învăţământul de aici e mai bun. M-au dat la grădiniţă unde m-a descoperit doamana învăţătoare. Zicea că, la serbări, eram cea mai activă, cântam, îmi dădea solouri şi mereu mă plimba pe la celelalte doamne învăţătoare ca să le arate cum cân”, povestește Alessandra-Miriam Ghiorghiță.
Apoi, timp de patru ani, muzica a fost pusă pe pauză pentru că, spune fata, nu avea nici unde și nici cu cine să exerseze. „Dintr-a V-a, când am avut profesor de muzică, am început să mă duc la concursuri. Primul concurs a fost «Florile dragostei» în clasa a VI-a, la Ateneul Popular din Focşani. Eram foarte emoţionată, nu ştiam ce-i cu mine. Reflectorul îmi bătea în faţă, nu vedeam pe absolut nimeni, reuşeam să o văd pe mama totuşi, mă uitam la ea şi apoi ea cânta odată cu mine şi parcă mi se mai ducea aşa din emoţie.
A fost pentru prima dată când am cântat la un concurs, dar pe scenă am cântat în clasa a V-a de Crăciun pentru că, eu stau în Vulturu, şi avem Cămin cultural şi acolo făceam serbări de Crăciun, de Paşte, de final de an vara, chiar mi-a plăcut enorm; am cântat «Silent night» şi aveam nişte emoţii… cele mai copleşitoare din viaţa me”, recunoaște Alessandra.
Pe scenă la Festivalul vinului din Focșani și concurentă la „Vocea României”
Emoțiile simțite pe scena Căminului cultural din satul natal au pălit în fața picioarelor care nu se mai opreau din tremurat în fața sutelor de spectatori din Piața Unirii. Despre ce este vorba, ne povestește chiar Alessandra. „Am cântat chiar şi la Festivalul vinului, pe scena aia imensă, în clasa a V-a. Am cântat muzică populară, m-a trimis domnul Dumitru Săndulachi. Era ceva mare pentru mine, eram foarte entuziasmată că eu am ocazia să cânt pe o scenă pe care au pășit alți artiși, pentru că veneau atâția…
Toată familia venea cu mine, și încă vin cu mine oriunde trebuie să mă duc, niciodată n-am fost singură pe nicăieri. De multe ori m-am încurcat când eram pe scenă. Uitam versurile așa că le schimbam și trece imediat, parcă nu mă afecta atât de tare. După ce cântam eram puțin dezamăgită, dar trecea ca și cum nimeni nu ar fi observat”, a mai spus adolescenta.
În primăvara anului trecut, Alessandra și-a făcut curaj și a mers la Iași, acolo unde se dădeau probele pentru „Vocea României”. Deși era răcită și abia dacă mai putea să respire din cauza nasului înfundat, vrânceanca noastră a reușit să-i impresioneze pe jurați la prima probă. „Anul trecut am fost la Iași, la probele pentru «Vocea României». Erau mai multe etape în acea zi, la prima etapă am cântat «Tell me you love me» de la Demi Lovato, și am trecut mai departe. Apoi m-au pus să cânt aceeași melodie, mă relaxasem și am cântat ca-n gară ca să zic așa, a venit cineva la mine și mi-a spus că ne vedem anul viitor. Trebuia să mă duc la începutul lui aprilie anul acesta, dar a fost dată starea de urgență și s-a anultat tot. Nici nu mă gândesc să nu mă duc imediat ce se reiau audițiile”, a spus Alessandra cu ochii sclipindu-i de încântare.
Viața cu ariciul Riki
Perioada de izolare i-a adus Alessandrei un cadou nesperat. S-a regăsit pe sine și a descoperit cât de mult îi place viața la țară printre animăluțe de tot felul. În urmă cu o săptămână, în familie a apărut ariciul Riki, care momentan este timid și încearcă să se adapteze. „Acum, de când cu carantina, mi-am descoperit mai bine curtea. Mi-a plăcut să mă duc cu bunicii să mai plantez o roșie, să-i mai ajut să dea mâncare la păsări. Înainte eram mai mult cu ale mele, școala, cântatul… chiar mi-a plăcut că perioada asta mi-a dat șansa să mă descopăr mai bine.
Mai am o soră mai mică, trebuie să facă 8 ani acum în augst și pot să spun că mă plictiseam dacă nu era ea. Când ne plictisim, ne ducem afară, ne jucăm cu animalele, mă pune să-i desenez diverse chestii, cântăm. Avem o grămadă de animale, pisici, câini, arici, papagali, iepuri, prepelițe acum.
Când era pe teren, cu munca lui, tata a dat de vizuina unui arici. L-a adus acasă, i-am făcut imediat o chestie în care să stea, cu pământ, mâncare, apă și îl avem de vreo săptămână. I-am spus surorii mele: «Nu crezi că ar fi mai bine să-i dăm drumul?! Poate el nu-i fericit aici», și a început să plângă și am zis că-l mai lăsăm. E foarte sperios, l-am luat în brațe. Îl cheamă Riki”, spune Alessandra. I-a plăcut și ideea de școală online pentru că asta a scutit-o de navetă și i-a oferit șansa să-și descopere mai bine profesorii.
„La «Unirea» se cântă mult mai mult decât la Arte”
Alessandra este elevă în clasa a XI-a la Colegiul Național „Unirea” Focșani. Și-a dorit din clasa a VIII-a să ajungă aici pentru că a fost fascinată de o vizită pe care a făcut-o la acest liceu cu ocazia Zilei porților deschise. Însă, pasionată de muzică fiind, este întrebată mereu de ce nu ales Liceul de Artă. „De multe ori am fost întreabată și, să fiu sinceră, n-am știu cum să răspund, dar acum cred că știu. Când eram mai mică eram setată pe chestia că eu nu fac muzică pentru că e greu, și că o s-o țin ca pe un hobby pentru că îmi trebuie o sursă de venit sigură.
Dintr-a X-a am început să fac canto cu doamna Adina Suflețelu, mă duc de drag acolo, nu doar să cânt. Mi-am zis că la «Unirea» se cântă mult mai mult decât la Arte pentru că vedeam atâtea oprtunități în care elevii de la «Unirea» își pot deschide sufletul. Avem propriul imn, propria bătaie din palme… este ceva special. Îmi place foare mult aici și chiar nu regret nicio secundă că sunt la «Unirea». Pe viitor vreau să merg la Conservator, chiar și profa de canto m-a încurajat”, a răspuns fata.
Vorbește despre CNU cu atâta pasiune, încât și-ar dori ca cei patru ani de liceu să nu se sfârșească. „«Unirea» mi-a atras atenția și mai mult când am fost la Ziua porților deschise, mi s-a părut un liceu muzical pentru că fac o grămadă de serbări, avem o grămadă de evenimente interesante pe care multe licee de aici, din Focșani, nu le au, pot să mă mândresc cu asta. Avem «Seara liminilor», ceva super; toți elevii și toți profesorii se adună în grădina liceului și stau pe iarbă cu păturile, scoatem boxele din sala de festivități și cântăm. Nu trebuie să spui nimănui că vrei să cânți, ești afon, nu ești, știi să cânți, te duci acolo. Anul ăsta îmi pare rău că nu s-a mai putut organizat”, mai spune Alessandra.
O Beyoncé în devenire
Atunci când nu învață pentru liceu, Alessandra asculă muzică. Îi place foarte mult de Beyoncé, însă o admiră și pe Andra pe care a întâlnit-o de mai multe ori. A fost chiar și în emisiunea lui Măruță prin intermediul ansamblului folcloric de la Vulturu. Și atunci a avut ocazia să o admire pe cântăreață. „Îmi place mult Beyoncé. Am vreo patru artiși de la care mă inspir: Beyonce, Michael Jackson, Andra și Demi Lovato. Cred că pe Andra aș pune-o pe locul I pentru că e româncă și am mai mult timp de când îmi place. Am întâlnit-o de vreo trei ori.
La finalul clasei a VIII-a am fost la un concert de-al ei, în Piața Unirii; stăteam la ușile hotelului Unirea, cu telofonul în mână, pregătită să fac o poză cu ea. Eram la un metru distanță de ea și îmi era rușine să mă duc, m-a împins mama de la spate ca să zic așa, am luat-o de mână și i-am spus: «Andra, vrei să facem o poză?!». Am făcut poza, o am și înrămată… e idolul meu.
Am mai văzut-o și anul trecut la Carrefour, și odată când am fost la București, în emsiunea «La Măruță». N-am fost singură, nu eram eu subiectul, avem un ansamblu folcloric în Vuturu și a fost cu prietenii mei mai mari. Când am intrat în sală, am văzut-o pe Andra, n-am putut să fac poză cu ea, dar m-am bucurat că am putut să trec pe lângă ea, să o văd, să o admir. Nu contează că nu prea m-am văzut la televizor, dar, să fii acolo, în acel studio, e ceva wow”, mărtusește Alessandra.
Despre „BAC”
Alessandra-Miriam Ghiorghiță este vocea care a însuflețit melodia „BAC” a absolvenților clasei a XII-a A de la CNU Focșani. Diana Iorgulescu, unul dintre uniriștii care s-au ocupat de acest proiect, i-a scris Alessandrei pe Facebook și a convins-o să li se alăture. „Nu auzisem melodia aia până atunci și trebuia să stau să învăț linia melodică. Mi-a luat ceva, mai ales că e un fel de rap și eu nu cânt așa ceva. Am tras de trei ori, și de trei ori mi-a ieșit ca lumea. Chiar m-am distrat, m-au mai apucat și nervii câteodată, când nu-mi ieșea ceva, dar, când am văzut satisfacția Dianei, am zis că a meritat tot”, povestește Alessandra.
Nu se așteptau niciunul dintre ei să primească răspuns din partea lui Micutzu și Zhao și să mai și ajungă virali pe YouTube cu peste 8.500 de vizualizări în numai 3 zile. „Au dat videoclipul la absolvirea online de pe Zoom și mi-au zis că a fost cel mai apreciat, domnul director l-a postat pe pagina liceului, a fost singurul videoclip postat de dânsul. Ei au căutat negativul pe YouTube, nu l-au găsit, așa că le-au scris lui Micutzu și Zhao. Când mi-a zis Diana că a vorbit cu ei, mi-am zis că e ceva cu adevărat important.
După ce am terminat, am înregistrat cu microfonul meu și se auzea un ecou și ne-au zis să înregistrăm cu niște instrumente profi ca să se audă mai ok. Fetele i-au dat mesaj unui prieten de la «Cuza» care avea materialele necesare. Apoi nu știam unde să ne întâlnim, și au găsit tot o cuzistă care ne-a oferit casa și dulapul ei pentru că ne-am băgat într-un dressing ca să nu se audă ecoul. Familiei mele i-a plăcut foarte mult rezultatul final, nu m-au mai auzit niciodată cântând așa pentru că eu nu cânt rap”, a mai spus Alessandra.
„Măiestrie fără efort”
Nu este doar un titlu de carte, ci și ceea ce o caracterizează pe tânara de 17 ani. Orele de canto nu au ajutat-o doar să-și perfecționeze tehnica vocală, ci și să aibă curaj. „Îmi place să citesc, îmi palc cărțile cu povești de dragoste de adolescenți, și îmi plac și cele de fantezie. Profesoara mea de canto mi-a dat o carte care se numește «Măiestrie fără efort» și se referă la toate inhibițiile pe care le are un artist și sunt acolo niște idei care m-au fascinat. Mi-a rămas în minte faptul că există artiști care sunt atât de nesiguri pe ei încât le e frică să asculte muzica relaxați, fără să se întrebe: «Dar eu de ce nu pot să cânt așa? De ce nu pot să fac așa ca persoana respectivă?!».
Îmi ziceam că asta mi se întâmpla și mie, când eram mai mică îmi era frică să ascult pe cineva live pentru că-mi ziceam că eu nu sunt la fel de bună. Acum nu mai sunt așa, ascult cu plăcere pe oricine și nu mă mai subestimez atât. Mă mai uit la filme, dar foarte rar pentru că mă plictisesc enorm. Toată carantina nu m-am uitat la niciun film, nu știu când a trecut timpul”, a mai spus Alessandra-Miriam Ghiorghiță.
