„Trompeta” vrânceană prăfuită a liberalilor a lansat o nouă „producție”, mostră de manipulare extremă, vecină cu fake news-ul. Articolul mă înfierează pentru „vina” de a fi lucrat în apărarea intereselor României, amenințată în perioada 2016 – 2017 de un val de condamnări la CEDO și de plata unor despăgubiri uriașe. Dacă slaba documentare și evidentele sincope logice ale autorului nu ne miră, surprinzătoare este „omisiunea” votului acordat de parlamentarii vrânceni liberali. Dacă însuși „îngerașul” Toma a votat, cum își poate permite „trompețica” distribuită gratuit prin campanii (și vândută simultan) să denigreze? Ciudat! În această situație, este de datoria mea să reamintesc firul evenimentelor. Sunt sigur că vrâncenii judecă singuri faptele și nu se lasă influențați de manipulări liberale ieftine.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, instanța europeană binecunoscută, a statuat că „măsurile privative de libertate aplicate persoanei pot implica uneori un element inevitabil de suferință sau umilire”. Totuși, suferința și umilirea implicate nu trebuie să depășească acel inevitabil element de suferință sau umilire legat de o anumită formă de tratament sau pedeapsă cu caracter legitim. Referitor la persoanele private de libertate, CEDO a opinat că “au o poziție vulnerabilă, iar autoritățile au obligația să le apere. În temeiul art. 3 din Convenţie, statul trebuie să se asigure că o persoană este deținută în condiții compatibile cu respectarea demnității sale umane”.
Față de recomandările CEDO, România avut de ales între măsura compensării în bani acordate persoanelor deținute în condiții improprii sau compensarea unor zile de detenție, iar scopul a fost de a acorda o compensare in zile și nu în bani, persoanelor care execută pedepse privative de libertate în condiții de supraaglomerare severă și de a contribui, în același timp la degrevarea penitenciarelor.
Așadar:
-
Proiectul de lege cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cunoscut și sub denumirea de Recurs compensatoriu, a fost inițiat de Raluca Prună, ministrul justiției in Guvernul Cioloș, la momentul demersului legislativ.
-
Proiectul de lege menționat a fost transmis de Ministerul Justiției Consiliului Superior al Magistraturii, care prin Hotărârea nr. 1.533 din 29 noiembrie 2016 a AVIZAT FAVORABIL inițiativa legislativă.
-
În ianuarie 2017, inițiativa a intrat în Parlamentul României, iar în urma avizului favorabil al Consiliului Legislativ, adoptat la data de 31 ianuarie 2017 și circa trei luni de dezbateri în cele două camere ale Parlamentului României, RECURSUL COMPENSATORIU AL GUVERNULUI CIOLOȘ, a fost adoptat cu 292 voturi ale parlamentarilor, 192 parlamentari PSD, iar restul de la toate formațiunile politice reprezentate în Parlament, inclusiv de populiștii și ipocriții de la PNL și USR, care sponsorizează fițuica de campanie electorală și opiniile exprimate de aceasta.
-
Față de legea adoptată s-a formulat o obiecție de neconstituționalitate, Curtea Constituțională pronunțându-se cu privire la aceasta prin Decizia nr. 515 din 5 iulie 2017. Prin Decizie, Curtea Constituțională a declarat constituțională legea adoptată de către Parlament. Curtea Constituțională a reținut că obligațiile stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în sarcina statelor membre ale Convenției reprezintă standarde minimale de protecție cu privire la interzicerea torturii sau tratamentelor și pedepselor inumane sau degradante, în legătură cu condițiile de detenție din penitenciare, standarde pe care statele sunt obligate să le transpună în măsurile legislative sau administrative interne.
-
Proiectul de lege adoptat de Parlamentul României și declarat constituțional de Curtea Constituțională a României, a fost transmis spre promulgare Președintelui României, care, în virtutea prerogativelor sale, avea posibilitatea retrimiterii legii Parlamentului pentru reexaminarea acesteia, în condițiile în care aprecia că legea nu este conformă unor principii sau nu respectă anumite exigențe. Președintele nu a formulat nici o cerere de reexaminare, neavând nici o obiecțiune cu privire la legea primită spre promulgare.
De reținut este faptul că liberarea condiționată se acordă potrivit procedurii prevăzute în Codul de procedură penală, la cererea persoanei condamnate sau la propunerea comisiei pentru liberare condiționată. Comisia formulează propuneri de liberare condiționată a persoanei condamnate, ținând seama de o serie de elemente precum:
– fracțiunea din pedeapsă efectiv executată şi de partea din durata pedepsei care este considerată ca executată,
– regimul de executare a pedepsei privative de libertate în care este repartizată,
– îndeplinirea obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, în afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească,
– conduita persoanei condamnate și eforturile acesteia pentru reintegrare socială, în special în cadrul muncii prestate, al activităților educative, moral-religioase, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială,
– al instruirii școlare și al formării profesionale,
– ducerea la îndeplinire a responsabilităților încredințate,
– recompensele acordate și sancțiunile disciplinare aplicate, antecedentele sale penale.
În atare condiții, este mai mult decât evident ca niciun condamnat nu putea fi eliberat doar în baza recursului compensatoriu, această condiție nefiind una superioară altora și cu atât mai puțin singulară. Dacă cumulul de condiții, anterior menționate, era îndeplinit, atunci comisia și/sau instanța de judecată decideau oportunitatea aplicării liberării condiționate.
Comisia pentru liberare condiționată este alcătuită din judecătorul de supraveghere a privării de libertate, care este și președintele comisiei, directorul penitenciarului, directorul adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar, directorul adjunct pentru educație și asistență psihosocială și un consilier de probațiune din cadrul serviciului de probațiune competent potrivit legii în circumscripția căruia se află penitenciarul.
Aceasta demonstrează că există suficiente filtre, instituții și persoane pentru aprecierea și asigurarea garanției oricărui tip de criteriu aplicat liberării condiționate și a oricărei măsuri ce se impune, fiind implicate atât persoane din cadrul justiției, cât și persoane din administrația penitenciarelor și a serviciilor de probațiune, precum și judecătoriile în circumscripția cărora se află penitenciarul.
Având în vedere justificările și scopul inițierii proiectului de lege, precum și instituțiile implicate direct sau indirect în parcursul acesteia, respectiv, CEDO, Guvernul României, Consiliul Superior al Magistraturii, Consiliul Legislativ, Parlamentul României, Președintele României și Curtea Constituțională, această lege este rezultatul soluțiilor exprimate de toate aceste instituții, iar imperativul adoptării măsurilor este unul solicitat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului care a fost creată pentru sistematizarea procedurii plângerilor în materia drepturilor omului provenite din statele membre ale Consiliului Europei.
Drept urmare, este dincolo de orice dubiu, că la acel moment toate instituțiile statului implicate, prin decizia a sute de profesioniști și politicieni, au agreat că România trebuie sa cheltuie banul public pe dezvoltarea calității vieții și nu pe compensarea în bani a deținuților încarcerați in condiții necorespunzătoare.
Acesta este realitatea care poate fi verificată de către orice om care-și dorește să știe adevărul.
Nicușor Halici – Deputat PSD de Vrancea