Teama de a nu fi infectați cu virusul SARS-CoV-2, precum și teama de a nu primi amendă în cazul nerespectării măsurilor impuse de autorități, ne obligă să stăm acasă de Paște. Un Paște diferit pentru mulți dintre noi, pentru că eram obișnuiți să nu stăm acasă. De cele mai multe ori, alegeam să mergem în vizită la părinți, la prieteni, la nași sau la fini. Eram obișnuiți să fim în compania celor dragi, să ne strângem în brațe, să ne plimbăm cu sacoșele cu mâncare de la unul la altul și să petrecem în stilul nostru…românesc. Acum, suntem nevoiți să facem un alt plan. Unul acasă, în familie. Dar cei care nu au familia acasă, oare ce fac? Am stat de vorbă cu o văduvă din comuna Dumitrești. Prin gard, chiar de la vreo 6-7 metri distanță.
Mi-a spus că era obișnuită să fie singură de Paște de când i-a murit soțul, dar să nu poată ciocni un ou, nici măcar cu vecina? „De când mi-a murit bărbatul, sunt singură de Paște. Copiii sunt plecați în Italia iar nepoții treceau pe la mine, dar după duminica de Paște, că atunci sărbătoreau și ei cu cei de seama lor, că sunt tineri. Dar acum, nici măcar până la vecina nu pot să mă duc. Cu cine mai ciocnesc eu un ou de Paștele ăsta?“ întreabă bătrâna.
Se teme de amendă, pentru că are un venit de doar 150 de lei pe lună, dar se teme și pentru viața ei. Ea se știe bine, nu are COVID-19, că nu a ieșit din casă și nici nu a venit cineva pe la ea, dar nu poate ști ce e la alții în casă. Se gândea să treacă strada la vecina pe furiș, dar dacă vecina a luat virusul de la magazin, de la farmacie? Nu vrea să-și riște viața, mai ales că este diabetică și are și probleme neurologice. „Eu le am pe ale mele, nu-mi mai trebuie altele. Câte zile mai am, să le duc așa, cu bolile mele pe care le am de ani și ani și m-am obișnuit cu ele, nu să mor acum la bătrânețe de virusul ăsta de care n-a auzit nimeni până acum. Am diabet, am probleme cu capul, iau tratament. La televizor au zis că se prinde boala mai repede de ăștia bătrâni și bolnavi ca noi, așa că stau aici în casă. Și hai să zici că nu are nici vecina nimic, dar dacă mă poza cineva și mă dădea la poliție? Am ajutor social de 150 de lei pe lună, atât“, a spus bătrâna.
„Morții mor de foame“
Bătrâna din Dumitrești aștepta și anul acesta pachet de la copiii din Italia, dar se resemnează și spune că încearcă să facă ea un cozonac, fără zahăr. An de an, în ziua de Paște mergea din casă în casă, să împartă vecinilor ouă și pască pentru cei morți. Acum, nu mai are voie, dar se frământă pentru cei morți, că le-o fi foame și lor. „În fiecare an îmi trimiteau copiii cozonac din Italia. Era rotund și înalt și plin cu stafide. Aveam voie să mănânc, că nu avea zahăr mult. Acum dacă nu au mai putut să trimită pachet, îmi fac unul de poftă, dar să vedem dacă-l nimeresc bun, fără zahăr, că n-am voie. Nici nu prea mă omor cu făcut mâncare, că dacă nu vine nimeni? Nici nu mai împart. Că înainte împărțeam pentru morți, mă duceam cu farfuria la vecini. Acum nu mai ai voie. Săracii morți, ce foame le-o mai fi! N-ai tu cui să dai de pomană o farfurie cu mâncare?!“ se îngrijorează bătrâna.
„Bogdaproste“ prin telefon
Înainte de a pleca, am întrebat-o dacă are nevoie de ceva, să-i aduc. Mi-a spus că nu, că tot ce i-a trebuit i-a adus o verișoară. I-a lăsat la poartă în gard și a spus „Bogdaproste“ prin telefon. „Nu-mi trebuie nimic, că mi-a adus o verișoară de toate. M-a sunat pe fix, m-a întrebat ce am nevoie și i-am zis că o sun eu mai pe seară, să mă gândesc. Am sunat-o și i-am citit după listă ce îmi trebuia. A spus că mă sună când vine să le aducă, ca să iau plasa repede din gard, să nu tragă de ea câinii și pisicile. Când m-a sunat că vine spre mine, am întrebat-o câți bani să pregătesc și a spus că mi le dă de pomană, să spun „Bogdaproste“ “, mi-a zis bătrâna.
Am lăsat-o acolo, în gospodăria ei curată și îngrijită. Abia când am urcat în mașină, s-a apropiat de gard și se uita lung după mine. Oare câți bătrâni sunt în situația ei …dar oare câți or fi într-o situație mai delicată ca a ei? Cați sunt care n-au ce pune pe masă? Pe ei, cine-i ajută acum?
