Eroină îmi e familia pe care nu am mai văzut-o de 3 săptămâni. În vremurile astea grele şi urâte, să stai la tine acasă, înseamnă iubire şi respect. Iubire faţă de toţi cei dragi, iar respect faţă de autorităţi şi de comunitate. Însă, mai înseamnă şi dor.
Dor de mama. Mama mea iubită, împreună am hotărât să nu ne mai vizităm, pentru a ne proteja. Eu cu dragostea de fiică, iar tu, cu dragostea infinită de mamă. Nu credeam că va fi atât de greu. Oricât de mult ne-am vedea pe telefon şi oricât de mult ne-am vorbi, îmi lipseşti. Îmi este atât de dor de tine, ştiind că eşti la câţiva kilometri de mine şi nu pot veni. Am momente când mă simt vinovată că nu încalc ceea ce ni s-a tot zis şi să vin direct în braţele tale, cu orice risc. Însă, te iubesc prea mult! Aşa cum ţie îţi este teamă pentru mine, aşa şi mie îmi este teamă pentru tine. Va trece…..şi ne vom strânge din nou în braţe, la fel….ca întotdeauna. Nu eşti medic, dar pentru mine, tu eşti eroina mea! Eşti eroină că stai în faţa clienţilor mai bine de 8 ore pe zi. Fără costum de astronaut pe tine, ci doar cu o banală mască şi un geam ce te desparte de ei.
Să stau acasă, înseamnă dor de tata. Tatăl meu frumos, nici tu nu eşti medic, dar pentru mine, eşti erou. Noapte de noapte, volanul îţi este partener de drum. Tu nu stai acasă, pentru că te ocupi de aprovizionarea depozitelor din ţară, astfel încât oamenii care ies „o fugă“ până la magazin, să găsească tot ce au nevoie. Eşti erou pentru că zi de zi vorbim cu orele şi mă faci să nu-mi pierd încrederea că totul va fi bine. Eşti erou pentru că după o noapte albă….o noapte de noapte albă, prin telefon, mă faci să râd şi povestim ca şi cum am fi faţă în faţă. Îmi este atât de dor de tine, să mă pupi pe frunte şi să mă strângi în braţe! Dar….ştiu că după această urâtă perioadă din viaţa tuturor, noi doi vom fi ca-ntotdeauna. Aceeaşi buni prieteni. Cei mai buni prieteni!
Bunica mea, mămăiţa mea, să stau acasă înseamnă să-mi fie dor şi de tine. Jumătate din viaţă ţi-ai petrecut-o în spital, îngrijind nou-născuţi şi lehuze. Ani la rând ai fost şi tu în prima linie, fiind mâna dreaptă a medicilor. Ai fost erou jumătate din viaţă. Acum, iată că a venit vremea ca eu să te protejez. Nu mi-aş fi închipuit vre-odată că a te proteja înseamnă să stau departe de tine. Să nu te mai văd, să nu te mai pup şi să nu te ţin de mână. Ştiu că eşti îngrijorată. Ştiu că îţi este dor. De noi toţi pe care ne-ai crescut. Ştiu că ceas de ceas eşti lipită de televizor să afli ultimele informaţii, ştiu că ţii telefonul în mână şi ştiu că te rogi la Dumnezeu, să ne protejeze. Va fi bine! În septembrie serbăm cea de-a 85-a aniversare, aşa că fă-ţi planul de pe-acum!
Din familia mea face parte şi mătuşa. Mătuşa din Italia. Eşti eroina mea, pentru că ne iubeşti atât de mult încât ai hotărât să stai în continuare departe de noi, pentru binele nostru. Deşi m-am obişnuit cu dorul de tine, parcă acum, pe lângă dor, mai simt şi teamă şi stau cu sufletul la gură zi de zi. Tare greu îţi este să fii înconjurată de pericol, dar tare greu îţi este să ne ştii şi pe noi în pericol. Mami, că aşa ţi-am spus de mică, ai grijă de tine şi de tati şi dacă bunul Dumnezeu vrea, în august ne vom revedea.
Închei cu verişoarele mele gemene. Îmi este atât de dor de voi. 1 mai îl vom petrece fiecare în casa ei, nicidecum la mare, aşa cum plănuisem. Nu-i bai, important este să trecem cu bine peste asta. Sunteţi şi voi eroinele familiei, pentru că zi de zi, cu masca pe faţă şi cu mănuşi în mâini, vă duceţi fiecare la serviciul ei. Pe jos, cu teamă şi cu grijă. Vă e teamă de tot ceea ce auziţi şi vedeţi. Vă supără bătrânii care vin la orice oră la bancă să plătească facturile la „roboţel“ şi cu care intraţi în contact direct. Vă este teamă că acei clienţi în faţa cărora staţi pot fi purtători de virus şi imediat cum s-au ridicat de pe scaun dezinfectaţi pixul şi orice altceva au atins. Şi voi sunteţi eroinele mele.
Familia mea, este eroină!
Voi pe cine consideraţi erou în această perioadă?
