Savin Toader din Vrîncioaia, sărbătorit la 103 ani

0
2123

La Vrîncioaia au fost sărbătorite, duminică, cuplurile care au împlinit 50 de ani de căsnicie, dar și veteranul comunei, Savin Toader, care a împlinit 103 ani, la 1 ianuarie. În urmă cu 3 ani, când a serbat centenarul, veteranul Savin Toader, din satul Ploștina, ne spunea că locuiește și se gospodărește singur și că nu lipsește vreodată de la slujbele de la biserică, chiar dacă drumul nu e tocmai ușor de străbătut. Deși auzul nu-l mai are ca altădată, dinții i-au cam căzut și vederea nu mai e de „vultur”, așa cum a avut-o în vremurile în care a făcut războiul, nea Toader este încă în putere. Iubit și respectat de toți cei 6 copii, 12 nepoți și peste zece strănepoți, el își duce încă secolul de viață de pe umeri cu propriile puteri, bucurându-se de fiecare răsărit și apus de soare, de trecerea fiecărei zile, a fiecărui anotimp. Nu a uitat să râdă din toată inima, iar sufletul său încă se emoționează până la lacrimi de frumusețea vieții! „Împlinesc 100 de ani pe 1 ianuarie. Și uite, mă sărbătoresc oamenii ăștia de aici. Este mare onoare pentru mine!”, ne spunea, atunci, emoționat.

A povestit apoi că au fost opt frați la părinți, că au crescut destul de greu, în sărăcie. Că apoi a fost luat forțat la armată și trimis în război în ceea ce se numea „plutonul de sacrificiu”. „Un pluton de 30 de inși, caporali și sergenți… Atacam noaptea cazematele rușilor. Atunci am prins 45 de prizonieri ruși, de m-a decorat pe front cu medalia «Bărbăție și Credință»”. Își amintește că a făcut parte din Regimentul 10 Dorobanți, că dincolo de foamea și setea pe care a răbdat-o, de frigul și mizeria condițiilor de pe front, cel mai greu a fost să treacă printre toate gloanțele și obuzele așa încât să scape cu viață. „Dumnezeu m-a ferit”, zice, însă tot a fost nevoit să treacă printr-o grea încercare. „Am fost rănit grav de schije și împușcat și în mână, și în picior. Patru luni am stat prin spitalele de la Rostov, Tiraspol și Kamianski. Îmi amintesc că ne puseseră pe toți răniții într-o casă cu paie pe jos. Ne-au dat niște pături să ne învelim, dar auzeam noaptea, prin geam, cum doctorii încărcau în mașini mese și ce aveau, să plece de acolo că era amenințare. M-am târât afară pe genunchi, cum am putut, și m-am rugat de un șofer soldat să mă ia și pe mine… M-a aruncat în camion printre mese și așa am scăpat teafăr de acolo. Când m-am uitat în urmă, spitalul era în flăcări…”, a povestit veteranul.

A fost trimis la vatră. Întors în satul său, nea Toader, flăcău frumos, s-a însurat cu cea căreia îi spune și azi „fata mea”. „Avea 17 ani, o chema Maria și am trăit cu ea un an și jumătate. Apoi a căzut dintr-un pod și a murit. A doua însurătoare a fost tot cu o fată pe care o chema Maria, avea 22 de ani. Am trăit viață bună cu ea, 65 de ani. O viață frumoasă… Am avut împreună trei fete și trei băieți, toți vrednici, toți cuminți. Vin, au grijă de mine, mă vizitează… M-a ținut Dumnezeu sănătos, asta este, și mi-am iubit și respectat familia. Am făcut căși la băieți și-am muncit mult. Am făcut cojocărie, făceam bunde, cojoace, ce vroia omul… Eu coseam, cu acul, cu mașina… Așa le doresc și la tinerii de azi: să trăiască frumos, în înțelegere. Să muncească, să facă copii, să-i țină pe la școli și să țină de casă!”, a spus Toader Savin, veteranul comunei Vrâncioaia.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here