Te numesc așa pentru că din momentul în care ai dat naștere pruncului, ai vrut să știi cu exactitate cât este ora. Apoi îți fixai alarma din 3 în 3 ore să alăptezi copilul. Te uitai la ceas să vezi câte ore doarme bebelușul. Când a adormit și când s-a trezit. Te uitai la ceas când i-ai schimbat pampersul, te uitai la ceas când trebuia să-i faci baie. Te uitai la ceas când a tușit, când a plâns sau când s-a trezit. Tu, femeie ceas, oare când te odihnești? Te uiți la ceas când îi dai copilului un antibiotic, te uiți să vezi la ce oră a făcut febră, sau la ce oră a mâncat. Te uiți la ceas când trebuie să plece spre grădiniță, te uiți la ceas când vine acasă. Te uiți la ceas când pleacă cu prietenii în oraș și la cât se întoarce. În tot acest timp te uiți încontinuu la ceas cu teamă, cu neîncredere, cu gândul să nu pățească puiul tău ceva rău. Te uiți la ceas când îi pui să mănânce, te uiți când îl pui să doarmă sau când îl scoți la plimbare.
Oare chiar are importanță ora? Pentru multe mămici, ora înseamnă program, înseamnă educație. Femeia ceas așteaptă să se facă fix atunci când iese din casă la prima întâlnire, așteaptă să se facă fix când scoate cozonacul din cuptor sau când se duce la programarea de la coafor pe care și-a stabilit-o. Și de multe ori nu are ceas la mână. Spre deosebire de bărbați, care au la mână un ceas ce servește drept accesoriu, femeia nu poartă ceas la mână zilnic, însă îl caută pe perete, pe telefon, la afișajul din bordul mașinii sau de la cuptor. Ea știe mereu când e timpul să plece, când e ora la care trebuie să ajungă sau la ora la care trebuie să scoată puiul din cuptor. Femeia ceas are ochi și la spate. Știe tot, în amănunt, chiar dacă nu spune. Femeia ceas își așteptă soțul din oraș, numărând minutele, unul după altul, însă când acesta intră pe ușă se preface că doarme, deși știe cu exactitate ora la care a ajuns acasă. Femeia ceas știe ora primei întâlniri, primului sărut și primei noapte de dragoste. Femeia ceas știe ora cununiei civile, religioase, ora botezului copilului sau ora când s-au întors din vacanța de acum 3 ani. Femeia ceas știe tot, așa că nu o contrazice și nu o subestima. Ea știe la ce oră se duce la farmacie, la ce oră pleacă în piață la cumpărături sau la ce oră se trezește ca să ajungă la biserică duminică. Femeia aceasta știe la secundă ora când bunica ei s-a înălțat la ceruri sau știe de asemenea când a susținut primul examen important din viața ei. Femeia asta știe cât e ceasul, fără să se uite la ceas. Când se trezește și se uită pe fereastră, știe cât este ceasul în funcție de nuanța soarelui ce abia răsare. Când pleacă către serviciu, își stabilește exact timpul pe care îl va face de la domiciliu până acolo. Când pierde vremea prin magazine, de fapt știe că are la dispoziție 4 ore să „piardă vremea“. Poate nu pare așa, dar ea mereu are un cronometru ce o tot anunță când să facă următoarea mișcare. Când intră să facă duș, știe că în acele 15 minute se termină mâncarea de făcut și știe că la ora 23:00 se va așeza în pat să adoarmă. Totul e planificat în mintea ei. Femeia ceas își planifică cât are dispoziție să stea să se uite la televizor, căutând un film serial, fără sezoane, știe cât stă la o vecină la o cafea sau cât stă în vizită la mătușa ei.
Femeia ceas știe câte minute a întârziat soțul acasă, dar se preface că nu ține cont deși inima ei simte tot. Femeia ceas sunt eu, ești tu și sunt toate femeile. Toate avem undeva un ceas care se întoarce automat și este cel mai prețios. Secundele și minutele ce trec ne sunt dictate de inimă, de simțuri, de gândire, de memorie sau de presimțire.
