Despre Iv cel Naiv s-a scris mult, s-a vorbit şi mai mult, dar cel mai mult s-au citit versuri. Motivele sunt multe… în primul rând nimeni nu ştie cum arată poetul Iv cel Naiv. A dat interviuri în presă, a fost invitat chiar în studioul unui post de radio unde a răspuns unor întrebări puse de Esca, dar chipul tot nu şi l-a deconspirat. Asta intrigă pe multă lume, orice s-ar spune, un autor atât de îndrăgit, despre care nu se ştie mai nimic…
Uite că la toate lansările volumelor sale de poezii, cei care îi iubesc versurile au fost prezenți deşi au ştiut că nu-l vor avea printre ei… Uimitor şi cuceritor totodată, să recunoaştem. Apoi, mai important decât misterul creat în jurul persoanei sale, e stilul în care scrie, unic fără îndoială, năstruşnic, şăgalnic şi surprinzător, uneori de-a dreptul dureros de frumos, fără ascunzişuri, naiv, aşa cum singur îşi spune.
Şi câtă nevoie avem, măcar preț de o clipă, cât de mult ne lipseşte acest strop de naivitate, exact aceea pe care Iv o vede vinovata principală pentru ditamai potopul de inspiraţie: „naivitatea e frigiderul în care îmi țin gândurile / cum îi deschid ușa, cum încep să curgă rândurile”.
Păi concluzie mai clară de-atât nu se poate, altă variantă chiar nu mai avem: nu mai putem răzbi într-un „veac de singurătate”, ne e de-ajuns o simplă clipă de naivitate!
La ultimul interviu, un lucru totuşi s-a aflat: Iv cel Naiv este născut în Focşani. Aşa că s-ar putea ivi vreodată şansa să se ivească în calea noastră… Iv !!! Să nu vă mirați dacă într-o dimineață, devreme, un trecător vă opreşte pe stradă şi vă roagă respectuos: „ia și tu dimineața asta, mergi pe balcon, scutur-o puțin să i se îndrepte cutele, apoi arunc-o peste oraș”.
Dacă veți fi mai încruntați, să nu tresăriți când vă treziți traşi de mânecă: „zâmbește-mi să urnim din loc / dimineața asta ca pe o mașină veche care nu mai pornește la prima cheie”.
Sau, într-o zi cețoasă, că vi se adresează aşa… în cunoştință de cauză: „ceaţa e o şansă unică pentru cei mai realişti trecători, / de a fi şi ei, în sfârşit, un pic cu capul în nori”.
Eu dacă l-aş întâlni pe Iv pur şi simplu întâmplător, nu aş avea cum să ştiu că e el, dar tot i-aş mulțumi cumva. I-aş mulțumi pentru dor, pentru candoare, pentru „lovez”, pentru sms-uri şi pentru cea mai frumoasă scrisoare pe care am putut s-o împletesc vreodată dintr-un strop de naivitate:
Toate sms-urile mele s-au pierdut, nu au mai ajuns la tine,
Aşa că le voi pune pe toate pe-un petic de hârtie:
nr.1: „Dacă nu mai ajung în viaţa asta pe la tine,
Să ştii că viitoarea îţi aparţine!”
nr.2: „Când tu te afli la capătul alor mele cuvinte
Îți spun o rugăciune, nu o rugăminte.”
nr.3: „Te iubesc câtă culoare încape într-un oval
Desenat de un copil cu chef de mâzgălit colosal.”
nr.4: „Ai sădit în mine o sămânţă de uimire
Şi-acum lenevesc la umbra unui copac de iubire.”
nr.5: „Fericirea are zilele ei când se îmbracă în gri,
De griji și nevoi să nu o poţi deosebi.”
nr.6: „Când vii acasă să iei te rog un şerveţel,
Sau, şi mai bine, un umăr de plâns pe el”
nr.7: „Avem atâta timp să nu ne iubim mai târziu,
Când n-o să mai fii, când n-o să mai fiu …”
nr.8: „Anunţă-mă dacă se schimbă ceva
În inima ta, în inima mea …”
nr.9: „Încercam să-mi ţin echilibrul pe firul logic al unui gând,
Când ai trecut irezistibil tu, te-am privit, și m-am trezit căzând…”
nr.10: „Am aţipit cu gândul la tine, a fost de neînduplecat
Deci, să nu te superi dacă îl găsești tolănit la tine în pat.”
nr.11: „Am înconjurat Pamântul căutându-te, zău!
Ai putea măcar să te-ntorci, sunt în spatele tău.”
nr.12: „Sentimentul de a fi iubit
E o eternă-alergătură pe o muchie de cuţit.”
versuri: Iv cel naiv
foto: Vali Petridean
Mihaela Trifan
