GALERIE FOTO: INTERVIU cu Ionuț Țandără – profesor, inspector școlar, membru în Corul Pastorala și sportiv pasionat

0
2496

Ionuț Țandără este, la 42 de ani, profesor de limba franceză la Colegiul Național Cuza din Focșani, inspector școlar pentru proiecte educaționale, membru în Corul Pastorala și un mare pasionat al sportului. De curând și-a atins unul dintre cele mai frumoase obiective și anume, un loc pe podium la Campionatul european de triathlon. Povestea profesorului Țandără poate fi un exemplu de motivare pentru toți cei care nu au suficient curaj să creadă în pasiunile lor și mai ales în faptul că, pe lângă meseria pe care o ai, poți împinge pasiunea la performanță, iar satisfacțiile să fie pe măsură.

 

Cum a fost la European Wintertriathlon Championships 2019?

Un obiectiv atins. Locul 3 şi medalie de bronz la European Wintertriathlon Championships 2019 Cheile Grădiştei şi Campionatul Naţional de Wintertriatlon – categoria 40 – 44 ani. În ceea ce privește wintertriathlon, este un sport mai nou în peisajul sporturilor de iarnă din România și înseamnă pentru mine personal foarte mult. La momentul acesta este încununarea a aproape 7 ani de sport la nivel de amator. A fost un concurs foarte greu deoarece a îmbinat trei sporturi, alergarea, bicicleta și schi fond. Locul trei la categoria de vârstă 40-44 de ani deoarece acest sport, la nivel de amatori, permite clasarea în anumite categorii de vârstă. Eu mă aflu la jumătatea acestei categorii, cu posibilitatea de a urca în următorul an destul de mult. Concursul a fost unul dedicat în primul rând profesioniștilor pentru că este una dintre performanțele pe care le are Federația Română de Triathlon, la nivel european, aducerea în România, la Cheile Grădiștei, a acestui campionat european. Anul trecut în ianuarie a fost campionatul mondial și, din câte am înțeles, Federația Internațională de Triathlon a apreciat foarte mult organizarea și a acordat credit Federației de a organiza și campionatul european, imediat ce cu două săptămâni înainte a avut loc Campionatul mondial de wintertriathlon în Italia.

 

Ce înseamnă acest premiu pentru sportul din Vrancea?

Fără lipsă de modestie, eu spun că este pentru sportul din județul Vrancea și, mai ales la nivel de amatori, o performanță extraordinară pentru că este clasată la nivel european și pe site-ul Federației Europene se poate observa tot acest grafic cu acordarea  locurilor pentru fiecare categorie de vârstă. Într-adevăr, profesioniștii au avut sâmbătă concursul Elite, la nivel mondial, dar noi am avut aceleași distanțe pe care le-au avut și profesioniștii, bineînțeles cu timpi un pic mai slabi. Vreau să subliniez că nu s-a făcut rabat de la distanță. Noi am parcurs aceleași distanțe și anume trei tururi de alergare, trei de bicicletă, trei de schi fond, au fost 4,5 kilometri de alergare, între 8 și 9 kilometri de bicicletă și 6 kilometri de schi fond.

 

Când ați început să participați la concursuri naționale și de ce triathlon?

Sportul este o pasiune mai veche a mea, de aproape 7 ani, mai precis din septembrie 2012 am început să particip la concursuri de profil, dar diferit față de cel de acum, wintertriathlon, deoarece triathlonul clasic se referă la trei sporturi foarte iubite la nivel mondial, se începe cu înotul în ape libere, dar în ultimii ani se încearcă promovarea acestui sport și prin concursuri indoor, în spații închise, se continuă cu bicicleta și se încheie cu alergarea, aceasta este ordinea clasică. Ceea ce s-a întâmplat la Cheile Grădiștei este un nou format și lucrul acesta permite inversarea, adică se încheie cu ceea ce în triathlonul clasic se începe, s-a încheiat cu schi fond-ul și bineînțeles după septembrie 2012 au urmat zeci de concursuri. În fiecare an mai mult de zece, pentru că de doi ani de zile sunt implicat în clasarea în primii zece la nivel național, la campionatul intitulat Romanian Triathlon series sponsorizat de cele mai mari firme din România și specificam mai devreme că potențial există cu un țel foarte mare și anume, până la 45 de ani, să particip la cel puțin două concursuri de distanțe foarte mari. Știm foarte bine că acest lucru înseamnă 1900 de metri de înot, 90 de kilometri de bicicletă și un semi-maraton, iar Ironman înseamnă cele mai lungi distanțe din orice sport în afară de ultramaraton, înseamnă 3,8 kilometri de înot, 180 de kilometri de bicicletă și un maraton, unul după altul contra-cronometru, fiecare după puteri, dar așa cum se știe există și un timp limită, undeva la 16-17 ore impus de Federația Internațională și cei mai buni se califică toamna în octombrie la Kona în Hawaii. Este  o țintă a triathloniștilor la nivel mondial, dar și acolo te califici doar dacă în alte concursuri prealabile te clasezi în primii la categoria ta de vârstă, la fel există secțiune de profesioniști masculin-feminin și secțiuni pentru amatori

 

Unde vă antrenați?

Nu așa cum spun unii, pe unde apuc. Într-adevăr, Focșaniul suferă din punctul acesta de vedere și noi observăm, cei implicați în fenomenul sportiv, că bazele sportive de la Sud și Obor sunt într-o foarte proastă stare, dar, poate așa cum s-a întâmplat cu bazinul de înot, în doi, trei, patru ani poate lucrurile se vor schimba. Am înțeles că există un proiect pus pe masă și urmează să se deruleze un proces de reabilitare al celor două baze. În momentul acesta mă antrenez în Crâng pentru alergare, pentru că infrastructura permite, este foarte frumos acolo, totul este pus la punct. Cu bicicleta ies pe șoselele de lângă Focșani iar cu înotul, la bazinul olimpic de jumătate de an ceea ce este extraordinar pentru județul nostru. Este liber, adulți foarte puțini.

Am început anul cu un program nou de antrenament ce presupune monitorizarea, supervizare din partea unui antrenor. Totul este dincolo de nivel de amator, dar bineînțeles luat de la un nivel mai jos pentru a atinge maximul de performanță undeva în vară, pentru că primul concurs din campionatul național este în iunie și până atunci trebuie să atingem niște parametri foarte clari. Un antrenament schițat săptămânal, șase zile din săptămână am antrenament, o zi este de repaus. Este o colaborare benefică zic eu, atât pentru mine, cât și pentru antrenorul de la București și urmează să vedem ce va ieși, eu sper la o nouă performanță.

Știm că triathlonul este un sport relativ nou. Are adepți în Vrancea?

Mai sunt câțiva băieți care participă în ștafetă pentru că acest sport se poate face și în ștafetă, mai sunt câțiva cicliști, dar care sunt pe la București, mai avem alergători, dar nu așa foarte implicați. Mai este un triatlonist, dar este retras la București. Noi ne cunoaștem și încercăm împreună să atragem cât mai mulți iubitori. Poate vom reuși să schițăm în următoarele luni, aici la Focșani sau lângă Focșani, un concurs pentru copii pentru că trebuie să lăsăm și ceva în urmă, o moștenire. Întorcându-ne la experiența proprie, noi ca triatloniști vrem să ieșim din zona de confort. Fiecare triatlonist pe care l-am cunoscut, amator sau profesionist, muncește în diverse domenii liberale sau complementare.

 

Sunteți professor, inspector școlar, coordonator al Centrului Cultural Cuza, student, tată, soț, membru în Corul ”Pastorala”, cum vă împărțiți timpul?

          Nevoia de cunoaștere te îndeamnă să faci și altceva în afara meseriei pentru care te-ai pregătit. Probabil că unii care nu mă cunosc spun că sunt un pic ”crazy”, dar depinde de fiecare. Sportul m-a organizat, și hotărârea de a face sport a venit probabil în urma unui disconfort cotidian, pe fond de nemulțumire. Nu cred că am mai spus asta decât într-un interviu de acum mulți ani de zile. M-am apucat de sportul acesta datorită unui fost elev, care este unul dintre cei mai buni bloggeri din România, Florea Cristian, care mi-a spus că există posibilitatea să merg la diverse competiții dacă tot îmi place ciclismul. Mi-a plăcut și de atunci am tot participat la numeroase competiții naționale, concursuri private sau organizate de Federația Română de Triathlon, care până în 2012 nici nu a existat, ci era secție a Federației Române de Ciclism. Din 2012 a crescut din ce în ce mai mult și iată că în 2019 sunt mii de sportivi amatori, elita se luptă pentru a câștiga puncte ca să participe la Olimpiada de la Tokio din 2020. Este considerată a fi cea mai activă federație începătoare, la nivel national a primit multe premii din partea Federației Europene pentru dezvoltarea de programe noi.

Din 2002, de când triathlonul a fost introdus ca sport olimpic este într-o continuă creștere, iar în România din 2010 a început să crească tot mai mult. În toamnă se fac șapte ani de când am prins gustul acestui sport. De 27 de ani cânt în Pastorala, cu o pauză de un an, cred, toate își au rostul lor și cântul coral și sportul și activitățile extracurriculare, totul pentru a te căuta, a găsi niște răspunsuri la niște întrebări dar există situații în care nu găsim răspunsuri. Eu asta încerc să caut, răspunsuri la întrebările pe care mi le pun și prin sport, și prin muzică, activități cu elevii.

 

Schimbă sportul viața oamenilor? Care sunt beneficiile pentru un om care face sport?

Cu siguranță, doarme mai bine noaptea, se poate concentra mai bine la locul de muncă, este vorba despre o armonie minte-corp, se înțelege mai bine cu colegii, nu mai este arțăgos, egoist, pentru că spiritul de echipă din acest sport te obligă să-l transpui și în viața profesională. Cred că în ceea ce mă privește am reușit să le inspir și elevilor mei anumite principii care au legătură cu sportul și cu limba franceză.

 

Ce le recomandați elevilor dumneavoastră?

Ceea ce le spun săptămânal, să fie naturali, să își caute pasiunile, dacă nu le-au găsit, să încerce pentru că fără hobby-uri viața nu este completă și să încerce să se îndrepte către un segment pe care ei pot să îl stăpânească și profesional. Știu că pentru unii este greu, dar probabil din clasa a XI-a poți să te hotărăști.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here