Într-o casă peste care pare că ar fi trecut bombardamentele, nea Haralambie își duce traiul de pe o zi pe alta. Uneori trec zile în care bătrânul adoarme fără să fi băgat nimic în gură, pentru că nu are nici de unele. În niște condiții, care pentru mulți dintre noi sunt imposibil de imaginat, Haralambie Panaite, un bărbat în vârstă de 69 de ani, slab ca un vrej, din satul Mirceștii Vechi, comuna Vânători, a ajuns să-și dorească să nu mai apuce ziua de mâine. Sărăcia, singurătatea, frigul, foamea și șobolanii, cu care împarte odaia mizeră dintr-un fost grajd, l-au făcut pe bietul bărbat aproape să-și piardă mințile.
Inundațiile din urmă cu câțiva ani au afectat puternic casa care i-a rămas de la părinții săi, iar astăzi imobilul arată ca și cum o pală de vânt mai puternică ar fi suficientă ca acoperișul să-i cadă în cap și pereții să se dărâme peste el. Acolo, fără electricitate, fără căldură și fără hrană, nea Haralambie își trăiește bătrânețea, înconjurat de șobolani și spaime. Am citit în ochii lui spaima de a mai intra în casă, de a mai închide ochii între cei patru pereți înnegriți de fumul scos de o sobă veche și dărâmată pe jumătate.
Am ajuns la nea Haralambie după ce cumnatul său ne-a cerut disperat ajutorul. Nemaiștiind în ce fel să-l poată ajuta pe fratele soției sale, care nu are nici o sursă de venit, omul a apelat la noi, rugându-ne să facem cunoscut cazul acestuia, în speranța că oamenii vor dori să-i întindă o mână de ajutor. Nea Haralambie nu a fost niciodată casătorit și nu are nici copii. Cât a fost în putere, a muncit pe unde s-a putut, însă până în prezent nu a reușit să-și strângă toate documentele care să ateste că a lucrat și nici nu știe dacă anii de muncă pe care-i are sunt suficienți pentru o amărâtă de pensie. Acum, când nu mai poate munci, pentru că picioarele nu-l mai ajută, ar fi vrut un ajutor social de la primărie, însă de acolo i s-a spus că nu poate primi, pentru că are pământ. Deși bolnav și bătrân, nea Haralambie nu e luat în evidență de nici un medic de familie din comună, pentru că nu e asigurat, iar asigurat nu e pentru că nu are venituri. Vorbim, așadar, despre un cerc vicios ce pare să-l condamne pe un biet om la suferință și chin. Cu câteva zile înainte de a sta de vorbă cu el, împins de foame, teamă și singurătate, nea Haralambie a plecat de acasă cu gândul de a nu se mai întoarce. A fost găsit, căzut în stradă, de niște oameni, care au chemat ambulanța. Astfel, bătrânul a fost internat la Psihiatrie. „Am vrut să mă sinucid. Nu mai suportam să stau aici cu toți câinii care vin, cu șobolanii de 500 de grame”, mi-a spus.
Pentru a se rebranșa la stâlpul cu electricitate, lui nea Haralambie i-ar trebui vreo 300 de lei, apoi, i-ar mai trebui lemne pentru la iarnă, hrană ca să nu mai rabde cu zilele până când cumnatul său îi poate aduce ceva de mâncare și îmbrăcăminte. Nevoile sale sunt numeroase, dar cele mai țipătoare sunt cele legate de locuință și de sănătate. Cel mai mult el și-ar dori să poată merge la un cămin de bătrâni sau să se interneze într-un spital de specialitate, pentru a-și putea trata problemele psihice pe care le are, dar nici acolo nu se poate pentru că nu are nici o sursă de venit și nici vreo rudă care să-i achite costurile.
Știm că de fiecare dată ați fost sensibilizați de cazurile sociale, pe care vi le-am adus în atenție. Știm că mulți dintre dumneavoastră nu veți trece indiferenți nici pe lângă cazul lui nea Haralambie. Oricine poate să-l ajute pe acest om, chiar și cu o farfurie de mâncare, îi va mai ușura un pic bătrânețea și-i va picura în suflet bucurie. O bucurie care-l va ajuta să nu mai sufere atât de mult și-i va alunga dorința de a muri.
Nea Haralambie poate fi găsit în comuna Vânători, satul Mirceștii Vechi, strada Constituției, nr. 8.
