GALERIE FOTO: „Inimă albastră”, cu actrița Maia Morgenstern în rolul principal – un film realizat de vrânceanca Violeta Bîrlă, care a crescut la Casa de Copii Dumitrești

1
2147

Violeta Bîrlă, o tânără vrânceancă ce și-a petrecut copilăria și adolescența în fosta Casă de Copii din Dumitrești este regizorul, scenaristul și directorul de producție al filmului „Inimă albastră”, un film în care personajul principal este actrița Maia Morgenstern. Este vorba despre un film de scurt metraj, care se turnează în Italia, acolo unde Violeta Bîrlă s-a desăvârșit ca actriță și regizor, urmând Academia de actorie și cinematografie din Roma.

După ce și-a povestit viața sa de roman în cartea autobiografică „Nel nome del cuore” („În numele inimii”), după premiul obținut cu scurt-metrajul „Si i toi passi” (Pe urmele tale), un film inspirat din propria sa experiență, iată că, acum, Violeta Bîrlă s-a decis să facă un film dedicat românilor de pretutindeni, al cărei protagonistă este marea actriță Maia Morgenstern. ,,Ideea filmului ,,Inimă albastră” s-a născut din dorința oamenilor de aici, din Italia. Mergând des la evenimente culturale, am întâlnit mereu oameni extraordinari, români care poartă în suflete durerea dorului de România și de cei dragi lăsați în urmă”, a spus Violeta Bîrlă.

Citiți, în cele ce urmează, frumoasa poveste a unei vieți de film și a unui film despre viață, creat și regizat de o fostă copilă crescută la Casa de Copii Dumitrești și desăvârșit de extraordinara actriță Maia Morgenstern!

 

Violeta Bîrlă, unul din sutele de copii care au trecut prin fosta Casă de Copii din Dumitrești, mi-a mărturisit, mai demult, că mereu a simțit nevoia să-și dedice toate acțiunile, toate reușitele, ca pe-o încurajare, tuturor sufletelor cărora soarta le-a trasat același destin ca și al ei. După câte i s-au întâmplat, este convinsă că fiecare om are șansa lui și, indiferent de greutățile vieții, împlinirea și succesul pot veni doar prin multă muncă, încredere și credință în Cel de Sus. Chiar și atunci când crezi că lumea s-a sfârșit, chiar și atunci când simți că singurătatea te aruncă-n deznădejde, chiar și când viața pare că ți-a devenit Iad, din care nu mai crezi că poți scăpa vreodată, chiar și atunci, spune Violeta, trebuie să privești înainte și să crezi în șansa ta! Și atunci, nu se poate să nu reușești!

Și iată, astăzi, la patru ani după aceste vorbe, Violeta a reușit, surprinzându-ne din nou cu un film dedicat de această dată, spune ea, românilor de pretutindeni, suferințelor acestora, chinului lor pe un pământ străin, îndurat numai pentru a le face viața un pic mai bună celor rămași acasă… ,,Inimă albastră” este povestea sensibilă și dureroasă a acestor oameni, o poveste înnobilată de actrița Maia Morgenstern care a acceptat fără ezitare rugămintea Violetei Bîrlă. ,,Doamna Maia Morgenstern joacă în rolul principal. Eu mi-am dorit-o foarte mult și, efectiv, am credința că atunci când îți dorești ceva atât de frumos, Dumnezeu nu poate refuza! M-am rugat la Dumnezeu ca doamna Maia Morgenstern să accepte să joace în filmul meu, și El m-a ascultat. Am contactat-o cu încredere, i-am vorbit cu toată sinceritatea despre acest film și, cu modestie, i-am zis cine sunt. Iar domnia sa a declarat la presă că a apreciat enorm sinceritatea și modul în care eu m-am adresat, fără false povești, fără vreo încercare de manipulare, doar cu multă sinceritate și inima deschisă. Iar povestea i-a plăcut foarte mult, și a acceptat. Și totul a mers de atunci cu brio! Pentru mine și echipa mea a fost și este o mare onoare să avem ca protagonist un actor unic, o doamnă a filmului!”, a declarat Violeta Bîrlă. „Toți întreabă, în Italia, ,,cum ai convins-o pe Maia Morgenstern să joace în filmul tău?”. Le-am răspuns: Simplu, ea este o persoană simplă și bună”, a completat Violeta.

„Inimă albastră” – povestea celor care au plecat din țara lor

Filmul „Inimă albastră” este primul film românesc realizat de Violeta Bîrlă. Are o durată de 20 de minute dar în aceste 20 de minute, spune ea, se derulează o poveste în care se regăsesc toți cei care și-au lăsat țara, locurile natale, părinții, copiii… „Este o poveste de suflet în care, în parte, mă regăsesc și eu. Am ales această poveste pentru că, în general, des s-a vorbit în filme despre emigranți la nivel de numere, de statistici, dar în această poveste noi nu suntem niște numere, ci trei generații care suferă. Filmul este dedicat tuturor românilor de pretutindeni. Este un film produs de domnul Raducu Nicodim, un om cu suflet de aur, român de al nostru stabilit în Italia cu familia sa. Eu sunt regizorul, scenaristul filmului dar și director de producție. Românii din străinătate așteaptă cu nerăbdare premiera filmului, care va fi și la Roma, și la București. Data se va fixa în funcție de sosirea doamnei Maia, pentru că domnia sa este bijuteria acestui film”, a spus Violeta Bîrlă.

Tânăra regizoare a povestit că ideea acestui film a încolțit din viața românilor pe care i-a întâlnit acolo, în Italia. „Mergând des la evenimente culturale am întâlnit mereu oameni extraordinari, români care poartă în suflete durere, dor de țară și de cei dragi lăsați în urmă. Este o durere pe care cei ce n-au trăit experiența înstrăinării de neam, n-o vor înțelege vreodată. Cineva care nu a trăit acest dor, această suferință, va spune simplu… cine i-a pus să plece? Din păcate este mai ușor să aruncăm cu pietre, prea ușor. Eu îmi doresc din inimă să vină vremea în care să nu mai fim tratați ca niște străini, și în țara noastră. Pentru că noi iubim România și români vom rămâne până la moarte!”, este mesajul Violetei Bîrlă.

Drumul dinspre deznădejde spre succes al unui copil abandonat de părinți

Violeta a ajuns la orfelinat după ce părinții săi au abandonat-o. Cea care i-a dat viață a părăsit-o la doar o lună după naștere. „Părinții s-au despărțit și mama m-a lăsat lui tata, dorind să se răzbune pe el, fără să se gândească la faptul că, astfel, se răzbună de fapt pe mine. Așa am ajuns la leagănul din Focșani, unde am stat între anii 1983-1986, până când am împlinit trei ani și pe atunci condițiile erau foarte grele, nu ca acum, când copiii sunt îngrijiți și ocrotiți cu adevărat… La trei ani, când a venit tata și cu mama vitregă și m-au luat, eu nu știam nici să mestec mâncarea, pentru că tot timpul ni se dădea lapte și griș. M-au crescut lângă ei până când am împlinit 9 ani, iar ei s-au despărțit. Tata o luase rău pe calea băuturii, era foarte violent și eu fugeam des la mama vitregă, prin pădure, am riscat foarte mult și am trecut pe lângă multe pericole… La 11 ani am venit aici, la Casa de Copii din Dumitrești, unde am avut colegi foarte buni și cadre bune, care s-au purtat foarte frumos cu noi, care au știut să ne îndrume și să ne educe. Pentru mine a fost un noroc că am ajuns aici… Au fost și momente foarte triste, de Paște, de Crăciun, când am suferit foarte mult că nu venea nimeni la mine. Am suferit mult din cauza lipsei părinților… Am învățat tot aici și am fost o elevă nici prima, nici ultima, iar visul meu era, încă de la șapte ani, să devin artistă”, a povestit Violeta.

A crescut în casa de copii de la Dumitrești și copilăria acolo, spune ea, a fost partea cea mai senină din viața sa. „Chiar dacă nu eram îndrăgită de toate cadrele, mă îndrăgeau colegele. Eu nu am avut probleme cu fetele, mă înțelegeam bine cu toate, seara mă duceam în dormitoarele celor mai mici și le spuneam povești… Râdeam împreună și mă bucuram atunci când vedeam că îi făceam să râdă”, a povestit Violeta.

„La școală, iubeam foarte mult româna pentru că știam cât era de importantă! Îmi spunea d-nul Giurcă (profesorul de limba română – n.r.) că atunci când știm să vorbim, orice ușă ni se deschide. Domnul profesor Nicolaie Giurcă este, pentru mine, o emblemă pe care am luat-o și o voi lua cu mine oriunde voi merge în lume, și știti de ce? Pentru că a fost singurul om care a crezut în visul meu fără să-i spun nimic! Într-o zi, la școală, ne-a dat o compunere despre toamnă și nu pot să uit nici în ziua de astăzi cum s-a ridicat în picioare, după ce i-am citit-o, și-a spus: «jos pălăria domnișoară Bîrlă, ești tare talentată! Nu am baghetă magică, dar pot spune că Violeta, când va fi mare, dacă mă ascultă și ia drumul artei, va ajunge o mare artistă!»”, a spus Violeta.

Anii au trecut, iar majoratul a însemnat pentru ea, ca și pentru toți ceilalți colegi ai săi care nu și-au continuat studiile, plecarea din căminul care le-a oferit, până atunci, casă și masă. Unii, puțini, au avut norocul de a fi primiți înapoi în familii însă ceilalți, printre care și Violeta, au fost nevoiți să ia viața în piept și să găsească o cale să supraviețuiască. „În anul 2002 a trebuit să plec din casa de copii de la Dumitrești. Am venit la Focșani și am lucrat un an ca muncitor într-o fabrică de confecții. Am stat în gazdă, dar cu mare dificultate pentru că, timp de câteva luni, a trebuit să stau în probă și de-abia mai târziu am luat și eu un salariu. Aveam o brățară de aur primită de la o familie la care fusesem, cât am stat la cămin, în vacanțe, în Belgia și, ca să-mi pot plăti gazda pentru o perioadă, am vândut-o. Eram conștientă că nu mai aveam niciun sprijin și mă rugam de șefii de la fabrică să mă lase să mai lucrez peste program, să iau mai mulți bani. Timp de un an am lucrat zilnic, câte 10 și 12 ore…”, își amintește Violeta. Ei îi fusese, totuși, ursit un alt drum…

În toamna anului 2003, un prieten a ajutat-o să plece în Italia, moment în care viața i s-a schimbat complet. „Am cunoscut acolo un om care mi-a fost și prieten și părinte, un om extraordinar care m-a încurajat. În 2006 am intrat la Academia de actorie și cinematografie, din 1600 de candidați eu am fost printre cei 22 de reușiți. Nu mi-a venit să cred pentru că nu jucasem niciodată în vreo piesă de teatru, doar ce făceam pe la casa de copii ca să distrez copiii mai mici. Am absolvit ca actor, am participat apoi și la spectacole în mai multe teatre și am lucrat pentru o serie de televiziune (Grande Famiglia 2) la RAI. Totuși, eu vreau să mă orientez mai mult spre regie”, a spus Violeta. Iar primul pas făcut în acest sens a fost un succes!

Premiată pentru scurt metrajul „Pe urmele tale”

Pe 1 iunie 2013, scurt-metrajul realizat de Violeta și intitulat „Si i toi passi” (Pe urmele tale), un film inspirat din propria sa experiență, a reușit să emoționeze publicul prezent la Gala Tinerelor Talente din cadrul Pro Patria Festival.

Cronica apărută pe www.actualitatea.it, intitulată „Violeta Bîrlă, un regizor care a reușit să transforme o experiență de viață negativă în artă” semnala succesul ei de neconstestat. „În film, protagonistul principal, un băiețel, este abandonat de mama sa într-o piață, dar este înfiat de un pianist. O poveste care se termină cu bine, băiatul devenind la rândul său un pianist de excepție. Violeta reușește să transpună în mod excepțional în imagini sentimentul de abandon, de rătăcire pe care îl simte un copil căruia viața îi este schimbată instantaneu fără a putea interveni în vreun fel pentru a opri lucrurile. În același timp transmite și un mesaj de speranță, de încredere în oameni și în bunătatea lor”, scria, la vremea respectivă, actualitatea.ro.

Valoarea scurt metrajului a fost confirmată și la festivalul de film ce a avut loc în septembrie 2013 la Băile Felix, unde Violeta spune că a fost invitată să participe de regizorul Cornel Diaconu, și unde a obținut marele premiu.

Viitorul, dedicat copiilor în suferință

Visul Violetei era, atunci când am întâlnit-o prima oară, ca în viitor să realizeze un film și după propria carte, „Nel nome del cuore”, chiar în clădirea, acum dezafectată, în care se petrece, practic, acțiunea: fosta casă de copii de la Dumitrești. „Mi-am propus și îmi doresc să fac cât mai multe filme bune, să fiu premiată, îmi doresc să ajut cât mai mulți copii singuri. Eu am dedicat cartea mea tuturor copiilor orfani din întreaga lume, la fel și primul meu film și la fel voi face de acum înainte, atâta timp cât voi exista în lumea artei. După ce voi realiza și filmul după carte, acolo, la Dumitrești, voi încerca să adun toate fostele mele colege lângă care am trăit la casa de copii și să petrecem un pic de timp împreună… Mi-e dor de ele, practic, au fost familia mea”, spunea, la vremea respectivă, Violeta.

Tot atunci, ea mi-a mărturisit că indiferent cât timp a trecut de când a părăsit casa de copii de la Dumitrești, indiferent câți oameni a întâlnit și prin câte experiențe a trecut, gândurile, dragostea și recunoștința sa sunt îndreptate în permanență către primul om care a crezut cu adevărat în visul ei: profesorul de limba română de la școala din Dumitrești Nicolae Giurcă. „Am crescut cu visul de a deveni artistă încă de la șapte ani, iar cuvintele domnului profesor Giurcă, spuse după acea compunere despre toamnă pe care am citit-o, n-am să le pot uita vreodată! Mi-au dat lacrimile, îmi sărea inima din piept de emoție pentru că era primul om care credea în visul meu. După ce terminam orele la școală, mergeam des acasă la domnul profesor Giurcă, îmi plăcea să ascult povești din experința sa de viață și pe zi ce trecea, îmi dădeam seama ce om de valoare este! Un om care atunci când nu îmi era profesor îmi era acel părinte de care eu aveam nevoie, care îmi dădea puterea să zâmbesc, să cred că în viitor totul va fi bine, să nu permit nimănui să îmi zdrobească visurile”, a spus, cu drag, Violeta.

„Cât timp respiri, speranță este!”

Mesajul Violetei pentru toți copiii care cresc departe de părinții lor este să-și urmeze visul, cu orice preț! „Când crezi într-un vis, indiferent ce-ar fi, trebuie să crezi până se împlinește! Cât timp respiri, speranță este! Trebuie să ai încredere în tine, așa cum am avut și eu în mine, deși au fost și oameni care mi-au pus bețe-n roate, mi-au spus că n-am să pot. Eu le-am demonstrat că se poate! Am luptat foarte mult, am învățat, talent a fost, iar munca a făcut restul. Copiii care au părinți și au norocul să trăiască în familie, să știe că părinții le sunt cei mai buni prieteni, iar celor care nu au părinți, le doresc succes în tot ce fac și, orice-ar fi, să creadă în visul lor! Tuturor copiilor doresc să le spun că atunci când crezi cu adevărat, nu există nu pot!”, a spus, cu convingere, Violeta.

Îmi spune că totuși are, încă, o mare dorință în suflet, chiar și acum, când și-a împlinit visul ca marea actriță Maia Morgenstern să joace în filmul ei. „Aș vrea să pot străluci într-o zi pentru țara mea, și pe pământ românesc… Nu știu, poate am dăruit prea puțin, poate nu suficient… Dar în continuare voi munci astfel încât să fac totul cât mai bine. Să arăt lumii, oamenilor, prin tot ce voi face, viața așa cum este. Și că am fost, sunt și voi rămâne mereu, alături de cei mai puțin favorizați de destin”.

1 COMENTARIU

  1. Ma bucur ca o Romanca a reusit sa se remarce in tara filmului,unde mari acori ai timpului si cei prezenti,dau omenirii interpretari de clasa.Ma bucur pentru Violeta,pe care inca nu o cunosc personal,doar prin fb.Sper ca acest filn sa fie de bun agur pentru viitorul tau fe actor scenarist,regizor..Sper ca voi gasi un sponsor ori un studio tv pentru ai da posibilitatea sa regizeze un film pe care am scris un mic roman „Vampira din Carpati”. 0 combinatie intre ultima domnie a lui Vlad Tepes si….actiunea continuata in zilele noastre.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here