„La 20 februarie 1918 pleca din Iași spre Chișinău cu o misiune specială diplomatul și scriitorul „Duiliu Zamfirescu” -apud Ioan Adam în vol. Duiliu Zamfirescu in Basarabia – ed. Biblioteca Bucureștilor, ca guvernator.
Iată cum un vrâncean primește titlul de guvernator al Basarabiei, acum o sută de ani, din partea generalului Alexandru Averescu, cunoscut mason și premier al unui guvern de două luni de zile din primăvara lui 1918.
Averescu era basarabean la origini, și n-a ținut cont de adversitatea liberalilor lui Brătianu, care îl urau pe diplomatul vrâncean, ce în tinerețe stricase jocurile în „dotația coroanei”, costându-l și intrarea în Academia Română, pentru ca liberalul Dimitrie Sturdza s-a opus.
Prietenia cu pleiada ilustră de masoni în frunte cu Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu și Ion Ghica, a fost pavăză și scut împotriva adversarilor. Iată de ce Averescu a înțeles că frățietatea basarabeană a celor din Sfatul țării în frunte cu Inculeț, nu putea decât să dea roadele scontate. De fapt vrânceanul nostru Zamfirescu nu a impus Basarabiei legile din regat și a permis ca basarabenii să-și aibă propriul cod legislativ, care nu a tulburat viața de zi cu zi. Iar acum în an centenar, se cuvine să omagiem această prezență vrânceană la cârma Basarabiei cu atât mai mult, că tot în acest an se împlinesc o sută șaizeci de ani de la nașterea lui Duiliu Zamfirescu.
Gheorghe Andrei Neagu
