Regizorul Lucian Pintilie, în vârstă de 84 de ani, a murit, miercuri seară, la Spitalul Elias din Capitală, a declarat, pentru MEDIAFAX, purtătorul de cuvânt al unității sanitare, dr. Silvius Negoiță.
Potrivit unui comunicat de presă transmis miercuri seară de către reprezentanții Spitalului Elias din Capitală, regizorul Lucian Pintilie, în vârstă de 84 de ani, s-a internat pe 13 mai la Spitalul Universitar de Urgență Elias, în stare foarte gravă în contextul acutizării unor afecțiuni cronice. El a fost admis în secția de Terapie Intensivă unde a necesitat investigații medicale, monitorizare și tratament de specialitate.
Regizorul a murit miercuri, în jurul orei 21.00.
Lucian Pintilie s-a născut pe 9 noiembrie 1933 în Tarutino, Basarabia. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. A montat o serie de spectacole la Teatrul Bulandra din București, printre care se pot enumera câteva spectacole antologice precum „Copiii soarelui” (1961), „Proștii sub clar de lună” (1962), „Cezar și Cleopatra” (1963), „Biedermann și incendiatorii” (1964), „Inima mea e pe înălțimi” (1964), „D’ale carnavalului” (1966), „Livada cu vișini” (1967), „Revizorul” (1972) – spectacol interzis de cenzură după cea de-a treia reprezentație. După scandalul interzicerii piesei „Revizorul”, Lucian Pintilie a primit un pașaport și a fost lăsat să plece din țară. Acesta a plecat la Paris în 1973. În 1973, a realizat la Televiziunea iugoslavă filmul „Salonul nr. 6”, după nuvela omonimă a lui Cehov.
În 1979 a filmat în România „De ce trag clopotele, Mitică”, după un scenariu propriu pornind de la piesa „D’ale carnavalului”, film interzis vreme de peste zece ani, până în 1990.
După 1990, a revenit în țară și a realizat o serie de filme, proiecte mai vechi, pe care nu le dusese la bun sfârșit din pricina intervenției cenzurii. Toate sunt coproducții româno-franceze precum „Balanța” (1992), adaptarea romanului omonim al lui Ion Băieșu, a doua ecranizare după un alt film, „Mere roșii”, în regia lui Alexandru Tatos, „O vară de neuitat” (1994), adaptare a nuvelei „Salata” din romanul fluviu „Cronică de familie”, de Petru Dumitriu, „Prea târziu” (1996), scenariul de Răzvan Popescu, „Terminus Paradis” (1998) , „După-amiaza unui torționar” (2000), „Niki Ardelean, colonel în rezervă” (titlul francez: „Niki et Flo”), scenariul și dialogurile Răzvan Rădulescu sau „Tertium non datur”(2006), un scurt metraj realizat prin adaptarea nuvelei lui Vasile Voiculescu, „Capul de zimbru”.
Lucian Pintilie a fost omagiat în iulie 2008, la Varșovia, printr-o secțiune de autor, în cadrul Festivalului internațional de film „Vara Filmelor”. Astfel, în cadrul festivalului, a fost prezentat un portret artistic „Lucian Pintilie”, iar timp de o săptămână, la cinematograful de artă „Luna” din centrul Varșoviei, au fost prezentate majoritatea peliculelor regizorului: „Duminică la ora 6”, „Reconstituirea”, „De ce trag clopotele, Mitică”, „Balanța”, „O vară de neuitat”, „Prea târziu”, „Terminus Paradis”, „După-amiaza unui torționar” și „Tertium non datur”.
