Ediția: Vineri 29 martie 2024 Nr. 6593

Ediția: Vineri 29 martie 2024 Nr. 6593

Lilieana Zanfir, povestea unei vieți extraordinare


    Numele Zanfir este cunoscut tuturor focșănenilor, care de 16 ani cumpără din magazinele cu acest nume. În 2002 a fost deschis primul supermarket din cartierul Sud, apoi rețeaua de magazine s-a extins, există un Zanfir Bistro, un hypermarket pe șoseaua de centură, magazine în alte județe. În spatele acestei afaceri care dă de lucru la 700 de oameni stă o femeie. Lilieana Zanfir.
    Până marți nu am avut ocazia să o cunosc pe doamna Zanfir. O văzusem în poze, citisem despre dumneaei și despre afacerea pe care o conduce, dar, așa cum i-am scris într-un email ulterior, am descoperit mai mult decât o femeie de afaceri, am descoperit o doamnă care poate inspira pe oricine dorește să aibă succes. Pentru că succesul trebuie să ți-l dorești, așa cum trebuie să-ți dorești să fii cel mai bun. „Trebuie să-ți dorești mult, ca să obții mult. Dar trebuie să și muncești mult. Iar dorința de a fi mai bun începe din copilărie”, spune doamna Zanfir, care ar putea foarte bine să susțină discursuri motivaționale, doar că, spune râzând, „gândesc mai mult decât vorbesc”. Lucru destul de rar…

    Viața doamnei Lilieana Zanfir este una demnă de un film. Sau de un roman. Privind-o cât este de elegantă, gândindu-te la afacerea pe care o conduce și care este în continuă expansiune, nici prin cap nu ți-ar trece de unde a plecat. Dar tocmai această ascensiune extraordinară a doamnei Zanfir, această ambiție fenomenală, această luptă, sunt exemple extraordinare pentru oricine crede că nu mai există nicio luminiță la capătul tunelului.
    S-a născut în comuna Valea Sării „într-o familie de oameni simpli și ambițioși”. Primii cinci ani din viață și i-a petrecut însă cu părinții în satul Poiana din comuna Vrâncioaia, s-au întors apoi la Valea Sării unde familia a stat alți cinci ani. Au plecat apoi la Bălan, în județul Harghita. „Tatăl meu găsise o slujbă de miner, care era foarte bine plătită. Am stat acolo până în clasa a VIII-a și mi-a prins foarte bine. Întotdeauna Ardealul a oferit alte șanse de dezvoltare personală. Așa că am trecut prin foarte multe cercuri școlare: artă fotografică, pictură, croitorie, muzică. Am învățat să cânt la chitară acolo și mulți ani am folosit acest atuu. Cu muzica cucerești pe oricine”. Familia s-a întors la Valea Sării, iar Lilieana Zanfir s-a înscris la Liceul Industrial nr. 3 din Focșani, cu profil de prelucrarea lemnului. „Am avut niște profesori minunați”. Doar că liceul nu a respectat termenii unui contract de școlarizare încheiat în clasa a IX-a, așa că după ce a dat treapta a doua, la finele clasei a X-a, și a luat examenul cu cea mai mare medie pe liceu, a trebuit să se angajeze, astfel încât a terminat liceul la seral. „La 16 ani munceam în fabrică alături de recidiviști în reabilitare. Erau condiții infernale, cu temperaturi de minus 20 de grade iarna. Era o secție unde se făceau cofraje pentru construcții. Am muncit și învățat în același timp, fără să las garda jos și fără să mă doboare nici o greutate, peste care puțini adolescenți din ziua de astăzi ar putea să treacă. Ziua mea începea la ora 6 dimineața, intram la serviciu la ora 7, ieșeam la ora 16.30 și la ora 17 intram la cursurile serale, pe care le terminam la ora 21. Între timp trebuia să-mi fac de mâncare, să spăl, să fac curățenie și să mă pregătesc și pentru cursurile de a doua zi. Îmi era rușine să mă prezint în fața profesorilor și să nu știu nimic. Și mai presus de toate aveam un vis: trebuia să iau la o facultate și trebuia să învăț pentru asta”.
    Aș vrea să mă opresc puțin aici și să subliniez aceste idei extraordinar de importante: rușinea de a te prezenta cu temele nefăcute, cu lecția neînvățată, respectul față de profesori, ambiția de a-ți depăși condiția prin educație. „Părinții mei m-au învățat de copil că nu primesc nimic gratuit și că trebuie să perseverez până când dorința devine realitate, iar calea urmată trebuie să fie una dreaptă (nu trebuia să fac compromisuri chiar dacă ar fi trebuit să o iau de la capăt). Și asta mi-a folosit foarte mult și mai târziu când am intrat în lumea afacerilor”.

    După trei ani de muncă grea, Lilieana Zanfir a terminat liceul la seral și a dat la facultate. La ASE. Nu a intrat. Dar nici la fabrică nu a vrut să se mai întoarcă. Așa că a dat un concurs la inspectoratul școlar și a ocupat un post de profesor de mecanizarea agriculturii și zootehnie la Străoane. Avea 19 ani și elevi de 15, 16 ani. Își amintește cu plăcere de anul în care a predat, chiar și de perioada de practică agricolă. În acest timp l-a cunoscut pe bărbatul care avea să-i devină soț, s-au căsătorit, au avut un copil…
     Timpurile erau grele, așa că neavând încotro s-a întors la CPL (Combinatul de Prelucrare a Lemnului), ca gestionar la secția 2. „Am zis că niciodată n-o să mai trec pe acolo, dar uite că soarta te duce înapoi. Revoluția m-a prins acolo. Pentru mine a fost cel mai mare dar de la Dumnezeu pentru că eram foarte libertină în ceea ce spuneam, ca și astăzi, chiar dacă deranjez lumea. Eram destul de vocală, șefii de secție îmi spuneau să îmi mai țin gura, așa era pe vremea aceea…”. După concediul de numai trei luni de care a beneficiat după nașterea celui de-al doilea copil, la începutul anului 1991 a vrut să se întoarcă la muncă, dar i s-a spus că postul s-a desființat și că trebuie să intre în șomaj. „Pentru mine șomajul însemna sfârșitul tuturor posibilităților. Nu am acceptat șomajul. Și așa m-am apucat de afaceri”.
    Probabil că în viața fiecăruia dintre noi există un moment, un factor declanșator pentru ceva. Unii dintre noi îl înțelegem și îl transformăm în energie pozitivă, alții nu-l simțim și se stinge ca ecoul a ceva trăit într-o altă viață. Lilieana Zanfir a luat viața în piept și nu s-a dat bătută, nu a clacat, deși avea doi copii și rămăsese fără loc de muncă. Sunt atât de multe femei care n-ar face față unei asemenea situații, iar povestea doamnei Zanfir este un exemplu că depinde doar de noi dacă ne lăsăm doborâți sau dacă urcăm. „Trebuie să-ți dorești mult, ca să obții mult…”.

    Afacerea nu a început direct cu un supermarket. Lilieana Zanfir a început prin a face îmbrăcăminte pentru copii, deoarece nu găsea haine pentru băieții ei. „Erau așa de frumoase încât am început să confecționez mai multe și am ieșit cu ele în piață. Am văzut că pot să fac bani și am zis că trebuie să continui. Am început să dezvolt, de la lună la lună făceam altceva și altceva, deși acum îmi dau seama că m-am pierdut în detalii și am pierdut foarte mult timp. Am făcut afaceri mici, cu croitorie, cu textile, am închiriat un chioșc metalic unde vindeam de toate, după care am deschis un magazin alimentar prin 1993, prin 1995 al doilea magazin alimentar, la Odobești. Însă prin 1998 am zis să deschid un engros de produse alimentare și așa am deschis primul depozit de produse alimentare din Focșani. Din 2002 am intrat în comerțul modern, am înființat primul supermarket – magazinul din sud. De atunci, se știe cum am evoluat până în ziua de astăzi”.
    Lilieana Zanfir spune că invită oficialități la deschiderea magazinelor, dar este apolitică. „Nu mi-a plăcut politica. Este un domeniu pe care eu nu pot să-l ating, nu m-a atras niciodată zona de politică”. Crede că în orice domeniu, inclusiv în politică, este vorba despre buna și eficienta administrare a banului. „Sunt lucruri pe care poți să le faci cu bani foarte mulți și de calitate îndoielnică și sunt lucruri pe care poți să le faci cu bani puțini și de calitate bună. Dacă ești direct implicat și te doare că banul acela trebuie plătit, nu e ceva care vine de sus, atunci există o supraveghere directă”.

    Doamna Zanfir are doi băieți, doi nepoței și o nepoțică. Băiatul cel mare a rămas la Focșani, implicat în afacerea familiei, iar băiatul cel mic este medic stomatolog la București. „De-a lungul timpului, mă bucur că am reușit să creez un echilibru extraordinar între viața de afacere și viața de familie. Am doi copii foarte buni și am reușit să mențin uniunea în familie, echilibrul”.
    Iar echilibrul, liniștea trebuie să existe și în afaceri. Cum le obții? Plătind taxele și impozitele la stat. „Există frica asta de taxe. Într-adevăr sunt foarte multe taxe, dar liniștea ta cred că este mai presus de orice. De ce să fii tot timpul stresat că în momentul în care îți bate cineva la ușă e Fiscul? Dacă te știi dator sau nu ești corect, atunci stresul ți-l creezi, nu există un stres cotidian, ci unul creat. Trebuie să știi ce măsuri să iei, când să le iei, să nu-ți creezi problemele anticipat. Depinde cât de liniștit vrei să fii. Eu îmi doresc foarte mult confortul și liniștea, contează foarte mult, mai presus de bani. Noi de fiecare dată când am vrut să facem ceva ne-am găsit resursele, nu am mers pe ideea strângem bani și apoi facem ceva, nu, dacă am avut oportunitate, am găsit și posibilitatea de a face credite, leasing-uri, orice ca să putem dezvolta afacerea”.

    O afacere într-un domeniu unde concurența este foarte mare. Dar în urma unei experiențe în Turcia, unde un comerciant a dus-o la altul și acela la altul până a găsit un anumit produs, și-a dat și mai bine seama de importanța susținerii reciproce a comercianților locali. „Dacă cineva nu găsește un lucru la mine în magazin, îi spun du-te la Paco, pentru că e posibil să îl găsești acolo, dar n-o să-l trimit niciodată la un supermarket sau hypermarket al unei multinaționale. Nu am nimic cu cei care au pătruns, dar au pătruns haotic. Deja, presiunea este foarte mare, iar din comerțul tradițional n-a mai rămas nimic în România. Suntem 9-10 rețele locale la nivel de țară, ceea ce este dezastruos pentru comerțul din România și vă spun cu durere în suflet că este posibil ca în zece ani de zile să dispărem și noi. Asta pentru că nu poți face față la achiziții, unui lanț cu o mie de magazine. Nici dacă ne unim toți cei care avem rețele locale în România, nu ajungem nici măcar la numărul de magazine al celui mai slab retailer internațional. Ei au cumpărat rețele, au cumpărat magazine, au ocupat fiecare colțișor de stradă… Asta s-a întâmplat pentru că n-am avut niciun fel de protecție și nici nu a fost interesul de a ne proteja cineva. Nu știu de ce nu ne-a protejat nimeni, pentru că multinaționalele nu plătesc impozitul pe profit în țară. Mai mult de atât, dacă intrați pe site-ul unei multinaționale o să vedeți că fac parte dintr-un holding, așa că unul închiriază, unul achiziționează, celălalt vinde și se șterg niște venituri.”
    În perspectiva acestui viitor destul de sumbru pentru comercianții locali, vă gândiți să investiți în altceva?, am întrebat. „Deja avem partea de producție pe fabrică, avem partea de mâncare gătită, ambalată. Comerțul este foarte greu. Este un întreg mecanism, o întreagă organizare. Iar o mare problemă o reprezintă oamenii. La nivel de firmă acum avem 700 de oameni angajați. Ne confruntăm în fiecare zi cu problema calității umane, care e din ce în ce mai slabă. Există această dorință de a avea. De a avea un telefon, o mașină, dar TU… ce faci pentru a le avea?”. Problema ajutoarelor sociale și a refuzului repetat al locurilor de muncă oferite de angajatori este una acută. „Trebuie să existe și motivația de a munci, iar motivația pleacă de la necesitate.”

    „Dar nu v-am spus… până la urmă am făcut și facultatea, la Managementul Afacerilor, Universitatea Al. I.Cuza din Iași”, îmi spune doamna Zanfir în timp ce mă pregăteam să plec. Și zâmbește. Este o încheiere firească a acestui dialog cu o femeie puternică, ambițioasă, care apreciază inteligența și pentru care accederea în Top Forbes cei mai bogați români nu a însemnat că nu mai are nevoie de nimic. Și-a îndeplinit și visul de a termina facultatea.
 
   
FLASH INTERVIU

Cartea de pe noptieră: de obicei citesc cărți ușoare, care să nu mă încarce foarte tare; ultima carte citită – „Diavolul și Domnișoara Prym” – Paulo Coelho
Bărbatul ideal: vesel (principala calitate a soțului meu), răbdător, înțelegător, bineînțeles inteligent
Copiii: premiul vieții și cea mai mare realizare a unui părinte; trebuie să le formezi un caracter bun
Politica: este imatură
Vacanța: la mare și la soare, nu-mi place iarna
Filme/ seriale/ emisiuni: emisiuni culturale, de divertisment, cele vechi în special, vineri seara pe TVR 2 este o emisiune cu divertisment de arhivă, sunt fan TVR 2, sunt teatre, filme vechi, emisiuni foarte bune
Frumusețe: trebuie să fie însoțită întotdeauna de inteligență; o femeie frumoasă este ca o floare care are parfum, nu-mi plac florile fără parfum; o femeie trebuie să se îngrijească, să fie frumoasă indiferent de vârstă
Putere: perseverență, încredere în sine, să reziști tentațiilor și când pierzi iluzii să nu te pierzi pe tine;
Televiziune/ Radio/ Ziare/ Internet: internet, e la îndemână

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

You cannot copy content of this page

× Ai o stire interesanta?