Corina Momanu e genul de femeie pe care bărbații o privesc cu jind și teamă în același timp, pe care alte femei o invidiază și o bârfesc, genul de femeie care e gata să se așeze în genunchi lângă un copil dintr-un bordei și să-i curețe rănile, care protestează public atunci când crede că nedreptatea trebuie strigată.
Corina Momanu e o femeie căreia nu-i este frică să spună: gata cu plicul cu bani, nu-l mai dați – nu-l mai luați, gata cu minciuna, gata cu nepotismele, gata cu corupția!
„Nu sunt cetățeanul model, mă enervez în trafic, pe internet, la ghișee, dar ușor ușor încerc să mă schimb și să recunosc când greșesc. Câștigi mult mai mult cu un zâmbet, cu o vorbă bună decât cu țipete. Dar la noi sunt foarte multe frustări. Toată lumea țipă, e agresivă, amenință. Ni se pare că avem doar drepturi. Dar cred că toate astea vin din lipsa educației și a ideii că ajungem mai ușor oriunde trișând”.
Corina are 30 de ani. Este căsătorită cu medicul chirurg Marius Momanu. Au trei copii, două fete gemene, de 11 ani, și un băiețel, de 1 an și 8 luni. S-a născut la Vidra. A copilărit la Tulnici și Păulești. A terminat Școala generală Hăulișca și Liceul Simion Mehedinți de la Vidra. A absolvit Facultatea de management și afaceri internaționale.
A lucrat în diverse locuri, dar cel mai mult a fost manager la Interclinic. Din această postură, a reușit să cunoască oamenii din sistemul medical și sistemul în sine. Din această postură, a ajuns să ia apărarea oamenilor din sistem, a asistenților și medicilor de la Urgențe, care au de-a face cu situații ce necesită puteri supraomenești, a cadrelor medicale în general, care, în acest sistem românesc, reușesc totuși să salveze vieți. Din această postură, se revoltă împotriva oamenilor din sistem care nu-și fac meseria cu drag de ea și de pacienți, cu respect și cu dăruire.
(de pe Facebook) „La UPU te prezinți dacă problema ta (…) reprezintă urgență de gradul zero. Nu ai voie să mergi în UPU cu astfel de cazuri:
– dacă firul de păr s-a infectat, în urma ședinței de epilat și s-a „umflat” nițel în partea de jos, o iei ușor către medic de familie-medic specialist dermatolog-medic chirurg; sau tamponezi nițel cu betadine;
-dacă ești constipat/ă de 1 zi, folosești dulcolax-medic de familie-medic specialist ambulatoriu-investigații paraclinice și după, spitalul de urgență;
-durerea de spate, care te supără din toamna anului trecut, te va mai supăra, medic de familie-medic specialist (ambulatoriu) -investigații paraclinice;
-după o cură de slăbire, e normal să te simți amețit/ă, se rezolvă cu un cub de zahăr, medic de familie-analize și ulterior medic specialist.
Dacă totuși nu vrei să o iei pe calea „legală” și ajungi totuși la UPU, încearcă să nu le pomenești asistenților funcția, numele lui tăticu’ și nici cât de important ești tu pentru tine, mă scuzi pentru societate”.
I-am spus cu ceva timp în urmă că suferă de Sindromul lui Dumnezeu. S-a supărat. Dar i-am spus asta pentru că are niște principii atât de stricte, de la care nu vrea să abdice, niște drumuri atât de drepte, la care nu are răscruci, încât în această lume a compromisurilor pe care le facem cea mai mare parte dintre noi, chiar pare o zeitate neîndurătoare și omniscientă. O zeitate ce se revoltă însă împotriva ideii de destin implacabil. Vrea să schimbe, să întoarcă, să răstoarne.
„Suntem responsabili pentru ceea ce ni se întâmplă. Problema e că cei care se nasc într-o familie săracă nu au nicio șansă. Nu putem sta nepăsători. Ei trebuie ajutați, dar mai ales educați”.
(de pe Facebook): „De fiecare dată când o familie se află la necaz, mă gândesc ce e greșit în țara asta?! Unde greșesc cetățenii de ajung în pragul disperării din cauza atâtor lipsuri, unde greșește sistemul, unde greșește politica, vis-a-vis de a-i integra pe cei săraci. Unde?! Răspunsul e greu de găsit, dar cred că lipsa educației, lipsa școlii din viața lor este principala problemă. Dacă vrem ca ai noștri copii să nu trăiască cu semeni la fel de săraci, cu semeni pentru care un colț de pâine este un deliciu…trebuie să ne ocupăm și noi, societatea, de ajutorarea lor, de sprijinirea lor spre a merge la școală, spre a beneficia de educație. (…) Avem datoria morală față de copiii noștri, avem datoria morală față de noi.Un copil informat, un copil cu acces la educație nu va mai deveni un alt asistat social. Puii noștri nu vor mai duce, ca noi, toți leneșii în spate.”
„Nu putem să ne prefacem că nu există copii săraci, copii bolnavi. Dacă nu vrei să dai bani, măcar fă-i educație, dă-le periuță și pastă de dinți. Am întâlnit într-un sat din Vrancea, un băiețel de 12 ani care nu se spălase niciodată pe dinți. Nu putem ignora asta.”
(de pe Facebook): „SÄ‚RÄ‚CIA, MIZERIA, NEPÄ‚SAREA AUTORITÄ‚ÈšILOR, LIPSA EDUCAÈšIEI, LIPSA INFORMAÈšIEI, FOAMETEA… da, îmi veți spune că sunt problemele României de mulți ani, că vom rămâne cu aceste probleme! Unii copii se nasc în țara unde nu există Moș Crăciun, nu există jucării, nu există speranță, fi-ar să fie, unde există doar mizerie, alcool și nedreptate. România, nu ești țara mea, România, cu fiecare caz pe care îl descopăr, te cunosc, te URÄ‚SC și vreau să te părăsesc! Nu vreau să îmi cresc copilul într-o Românie în care să îmi fie jenă să spun că al meu copil are jucării, că al meu copil are ce mânca. (..)”
„Fac orice pentru oameni despre care alții cred că n-au nici o șansă sau că n-ar merita”.
Și tot spre deosebire de o mare majoritate, Corina Momanu crede că trebuie să-ți aduni gunoiul, să-ți faci pârtie în fața blocului, să schimbi ușa de la intrarea în scară dacă abia se mai ține în țâțâni, nu să aștepți să vină primăria.
„Mă enervează că acuzăm tot timpul pe cineva, facem imediat poză și punem pe Facebook. Așteptăm de la autorități ceea ce noi ca indivizi ar trebui să facem”.
Bine, Corina, dar tu de ce faci tot ce faci?
„Nu fac nimic ca să dau bine pe Facebook, cum mi-au spus unii. Acolo pot mobiliza oamenii. Și mulți oameni vin alături de mine și lor le mulțumesc, fără ei nu aș putea face nimic.”
(de pe Facebook): „Pentru că există oameni, care au impresia că fac voluntariat pentru că „dă bine” pe feisbuk… Atunci, dragii mei, vă invit o zi la adunat colete, o altă zi la sortat și după, la cazuri… repetăm împreună o perioadă și după, mai bârfim, mă scuzaț, discutăm! Hai poate ieșiți singuri din listă, să nu vă dau eu tagg”.
„Nu poți să pretinzi respect dacă nu-l oferi”.
Bun, ajutăm, dar cât și până unde? Prea mulți oameni fac copii fără niciun fel de responsabilitate, pur și simplu îi aruncă în lume și îi lasă în grija cui? A lui Dumnezeu, a statului, a oamenilor milostivi. Dăruiești, ajuți, dar când vezi că nu se opresc din făcut copii în aceeași mizerie, aceeași sărăcie de care parcă nu se sinchisesc, ce faci?
„Èši-am zis, este eterna problemă a educației. Problema celor care fac foarte mulți copii apoi îi neglijează, trebuie reglementată de sistem. Dar tocmai sistemul, statul îi sponsorizează cu ajutor social. Pe mulți îi revoltă ideea de educație sexuală în școli. Dar sunt mame la 11 ani. Asta nu te revoltă? Eu cu fetele mele vorbesc. Dacă tu nu poți, lasă să se facă asta la școală. Vorbesc cu copiii mei despre sex, așa cum vorbesc despre orice. Trebuie să știe dacă cineva îl atinge cum și unde n-ar trebui, nu? Tinerele trebuie informate despre contraceptive.”
(de pe Facebook): „Acum voi fi rea, extrem de rea… Băi tanti, ai 8 copii, OPT, opt…4 la tine, 4 la ta-su….băi cum să mai faci unul?! Cum?! Vă rog să nu îmi scrieți că fac păcate! Eu ajut întotdeauna cu drag, băi, dar totuși, nu suntem specie pe cale de dispariție ca ursul polar, așa că cine prinde îi dă bătaie… mor…”
Și eu mor. Mor cu fiecare știre care apare la noi în ziar despre copii abuzați. Mor cu fiecare caz al unui copil, al unui tânăr lovit din senin de o boală cruntă. Mor cu fiecare caz al unui om care a muncit o viață întreagă, iar acum își dă toată pensia pe pastile și întreținere, ducându-și zilele în sărăcie, neștiut, uitat. Mor cu fiecare nedreptate a celor puternici la adresa celor slabi. Mor cu fiecare animal chinuit și ucis. Mor cu fiecare pădure tăiată pentru vile și mașini de lux. Mor cu fiecare accident rutier care devine tragedie de ultimă oră, mor cu fiecare victimă a inconștienței unora. Mor cu fiecare lacrimă a unui copil ce-și vede doar la telefon mama plecată în străinătate, cu fiecare lacrimă a unui părinte ce duce dorul și grija copiilor plecați printre străini. Și simt, câteodată, că nu mai văd viața dincolo de moarte, că nu mai am puterea de a crede că dincolo de aceste zilnice evenimente negative, există de fapt o lume mare, frumoasă, unde oamenii sunt buni, compătimitori, atenți, sănătoși, fericiți.
(de pe Facebook): „M-am întâlnit astăzi cu o Doamnă, o Doamnă Profesoară ce era în fața unui magazin cu haine second hand. Nu, problema nu e că era în fața unui magazin cu haine la mâna a doua. Tristețea e că nu și li permitea nici la mâna a doua! După o viață de dascăl, după o viață de „dat viață” altor generații, rămâi cu ce?! Cu grija unei pensii de nimic, cu asta rămâi…Nu, nu sunt dezamăgită, sunt a naibii de furioasă.”
Păi, dacă tot suntem în zona asta, ce nu-ți place, Corina?
„Nu-mi plac oamenii care mint” (zice scurt, clar, răspicat, apăsat).
(de pe Facebook): „Dacă mă minți, asigură-te că nu mai ai nevoie de mine, #niciodată”
(tot de pe Facebook): „Nu-mi plac oamenii falși, oamenii care mint, oamenii care uită cine sunt… cine au fost și încotro se îndreaptă!”
Bun, hai să ne mai luminăm, să ieșim din zona asta și să intrăm în alta, pe această tablă de șah a vieții. Cum a fost cu grupurile de Facebook unde ai reușit să aduci mii de oameni, care scot la licitație, donează, într-o frenezie demnă de aceste cauze?
„Pentru Anastasia a fost o pornire sufletească. Sistemul medical românesc e nedrept și bolnav, spun asta deși eu le iau mereu apărarea oamenilor din sistem. Dar nu sunt ei de vină.”
„(…) Anastasia Daria Elena a venit pe lume pe data de 6 mai 2013, a fost un copil sănătos, sau așa a părut în primul an de viață! După vârsta de un an, au început să apară dificultăți în mișcare și stabilitate. În urma vizitelor la medici, a fost diagnosticată cu amiotrofie spinală de tip 2. (amiotrofiile spinale reprezintă un grup de afecțiuni degenerative cu transmitere genetică autozomal recesivă care afectează neuronii din măduva spinării, adesea și pe cei din trunchiul cerebral. Sursa: csid.ro) Este o boală de natură genetică, foarte gravă, iar tratamentul, ședințele de fizioterapie nu sunt acoperite de Casa de Asigurări de Sănătate. Familia Anastasiei a luat decizia de a se muta în Oradea, pentru a avea acces la fizioterapie și kinetoterapie. Dacă pentru copilul meu sau al tău a se rostogoli este o etapă a creșterii, pentru Anastasia este o luptă. (…) Anastasia merită o șansă la viață, o șansă să facă primii pași. (…)
Conturi pentru donații în LEI:
ING Bank
Titular cont: IVAN CAMELIA-LILIANA
RO76INGB0000999906516682 (RON)
Cod SWIFT:INGBROBU
Cod BIC:606410008
Banca Transilvania
Titular cont: Ivan Camelia Liliana
RO83BTRLRONCRT0385394101
Cont pentru donații în EURO
ING Bank
Titular cont: IVAN CAMELIA-LILIANA
RO76INGB0000999906504169(EUR)
Cod SWIFT :INGBROBU
Cod BIC : 606410008
Cont pentru donații în USD
ING Bank
Titular cont: IVAN CAMELIA-LILIANA
RO26INGB0000999906504196(USD)
Cod SWIFT :INGBROBU
Cod BIC :606410008
Cont PayPal: camelia_ivann@yahoo.com”
„Delia s-a născut pe data de 27 Octombrie 2003, ca orice copil normal, s-a bucurat de soare, culori, a înălțat curcubee, până (…) când a fost diagnosticată cu „Chist osos anevrismal”. Delia a fost operată și a sperat că monstruleții care au speriat-o, la doar 12 anișori, au dispărut definitiv. Din păcate NU, viața nu este cum ne dorim, sau cum ar trebui să fie, măcar pentru copilași, pentru aceste suflete pure și nevinovate. Din păcate, boala a recidivat într-o formă mai agresivă. Dacă în anul 2015, părinții Deliei au facut față singuri tuturor costurilor, de data aceasta au nevoie de noi. (…) Pe mama Deliei, Florentina, o știți din campania desfășurată pentru micuța Anastasia, unde a fost trup și suflet și a ajutat la strângerea bănuților. Haideți să ne mobilizăm, să venim într-un număr cât mai mare, alături de Delia și mama ei. Banii se depun în conturile deschise de mama Deliei, cu mențiunea „donație”.
#BancaTransilvania
Titular cont: Ciobotaru Florentina Mihaela
CONT RON:
RO77BTRLRONCRT0V80338201
Cont EURO :
RO62BTRLEURCRT0V80338201
#RaiffesenBank
Titular cont: Ciobotaru Florentina Mihaela
CONT RON:
RO87RZBR0000060010954589
Cont EURO :
RO95RZBR0000060011078605″
„(…)V-ați gândit vreodată ce ar trebui să faceți pentru a respira corect ori cum ar trebui să procedați pentru a avea aer în continuare?! Ionuț se întreabă asta zilnic, prietenul lui cel mai apropiat este acum un blestemat de tub de oxigen, pe care a ajuns să îl folosească și 17 ore pe zi… De ce?! Răspunsul stă în teancul de documente medicale, în nenumăratele ieșiri din spital, în zecile de ore, zile petrecute pe patul de spital. Un răspuns care nu îi oferă din păcate și șansa la viață, nu poate face asta, nu fără noi, oamenii. Copilul lui Ionuț are nevoie de tătic, soția lui, de bărbatul lângă care a spus da, iar noi avem nevoie să fim oameni, să ne dovedim altruismul și dragostea față de semeni. (…) El este diagnosticat cu BPOC (boală pulmonară obstructivă cronică) stadiul IV, clasa C cu obstrucție de 80%. (…) Ionuț are o șansă, dar șansa lui poate fi curmată de lipsa banilor. Șansa la un transplant de plămâni putem să i-o redăm noi. Cei care doriți să fiți alături de Ionuț, Nora și puiul lor, puteți face donații în contul deschis pe numele lui, la Raiffeisen BANK
Titular cont: ANGHEL GEORGE-IONUÈš
IBAN: RO66RZBR0000060008156517
Moneda: RON
Titular : GEORGE-IONUÈš ANGHEL
IBAN : RO53 RZBR 0000 0600 2000 1809
Moneda : EUR
Nume banca : Raiffeisen Bank
Cod Swift : RZBRROBU
PayPal: anghel_ionut_g@yahoo.com”
Un grup unde sunt prezentate diverse cazuri ale unor oameni care au nevoie de ajutor și pentru care Corina și prietenele ei se mobilizează, strâng ajutoare și le trimit sau merg chiar ele la familiile respective.
Îmi place să cred că amazoana Corina Momanu e o versiune a mea mai tânără cu zece ani. Sper ca ea să nu-și piardă însă definitiv încrederea în omenire, așa cum mi-am pierdut-o eu. Sper ca ea să continue să lupte, să continuă să creadă că educația poate schimba soarta unui om și a unui neam. Sper ca sindromul lui Dumnezeu să-i dea acele puteri divine prin care să întoarcă oamenii din boală, sărăcie, mizerie, ignoranță, răutate.
Flash interviu
Cartea de pe noptieră ……..”Roșu și negru”,de Stendhal(acum); cartea preferată:”Mizerabilii”,de Victor Hugo,”Moby Dick”, de Herman Melville
Bărbatul ideal ……Omul lângă care poți să adormi sub cerul liber,lângă care poți să plângi,să râzi,să visezi
Copiii ……Singurele ființe care merită suportul nostru necondiționat; magia de a te trezi și a lupta zi de zi
Politica …..Susțin omul,nu partidul;nu cred în niciun partid din România;consider că fiecare partid are oameni demni, valoroși și cu idei mărețe,dar are și lepre
Vacanța ……Ador muntele,liniștea din natură și orice vacanță pe care pot să o petrec departe de zgomotul orașului;o vacanță perfectă nu există,dar orice amintește clipa petrecută alături de oameni dragi se cuantifică drept vacanța perfectă
Filme/seriale/emisiuni …..Bones – AXN, Garantat 100% – TVR 1
Frumusețe …..Fiecare om are frumusețea lui prin gesturi, cuvinte, fapte;eu îmi cresc copiii învățându-i despre frumusețea noastră ca oameni;din păcate am ajuns să promovăm plasticul
Putere …..puterea de a sta drept,de a fi OM, de a-și asuma faptele, vorbele.Puterea de a spune nu și de a rămâne tu
Televiziune/Radio/Ziare/Internet ……AXN,TVR 1,FINE LIVING NETWORK, FACEBOOK,MONITORUL DE VRANCEA
În urmă cu câteva zile am terminat de parcurs o carte de „Istoria Artei”. Închizând-o, am exclamat: nu e nici o femeie! Nici măcar Frida Kahlo. Și oricâte istorii am citi, ale literaturii, războaielor, religiilor, științei, țărilor ori continentelor, am vedea că femeile sunt de cele mai multe ori accesorii ale bărbaților. Rare sunt femeile pe care istoria le-a reținut drept repere. Dar lucrurile se schimbă. Odată ce le-a fost permis accesul la educație, femeile au început să contribuie la progresul lumii. Este încă o lume condusă de bărbați, dar femeile în poziții de putere nu mai sunt o excepție. Pe parcursul lunii martie, Monitorul de Vrancea publică articole cu și despre femei. Este un omagiu și un îndemn, sunt exemple că femeile, cele care „țin” o gospodărie, fac și cresc copii, pot avea, în același timp, cariere de succes. Vă invit să le citiți poveștile scrise de mine și de colegii mei Andriana Vlasie, Monica Popa, Camelia Taftă, Ana Maria Boicu, Laura Breană, Lavinia Alecsandrescu, Petrică Butuc.
