Organizațiile de mediu atrag atenția asupra exploatărilor de nisip și pietriș din albiile minore ale râurilor și urmările negative pe care le au asupra mediului. Interzise în alte țări, aceste exploatări sunt permise de Legea Apelor din România iar ecologiștii de la Asociația pentru Conservarea Diversității Biologice (ACDB) spun că există interese economice la stabilirea perimetrelor de exploatare. ACDB arată că agregatele minerale, mai exact nisipul și pietrișul, reprezintă cea mai exploatată resursă la nivel mondial, iar această exploatare intensă are și urmări negative, în special atunci când extracția se desfășoară în albiile minore ale râurilor. Din cauza efectelor negatie ale activității extractive, s-a ajuns la interzicerea acesteia în albiile minore ale râurilor în multe țări. „Totuși, în România se extrage în continuare din albiile minore ale râurilor, contextul legal fiind o prevedere din Legea Apelor care permite desfășurarea acestor activități în scopul decolmatării și reprofilării cursului de apă. La nivelul Luncii Siretului Inferior, o zonă unde exploatarea nisipului și pietrișului reprezintă o importantă sursă de venit, numărul balastierelor a fost unul ridicat, existând de-a lungul timpului sute de perimetre unde Apele Române au considerat necesară decolmatarea și recalibrarea, perimetrele de exploatare fiind atribuite unor societăți comerciale al căror scop este strict unul economic (vânzarea nisipului și pietrișului)”, arată reprezentanții ACDB.
Aceștia precizează că efectele acestei exploatări intense, accentuate în ultimii ani de construcția centralelor hidroenergetice Călimănești și Movileni, pot fi observate la nivel forestier unde fenomenul de uscare al arborilor se manifestă exact în zona de concentrare a celor mai multe balastiere. Un alt exemplu este adâncirea talvegului (Linia care unește între ele punctele cele mai adânci ale albiei unei ape curgătoare sau ale unei văi uscate), consecință a extracției nisipului și pietrișului, care este mai mult decât evidentă în zona Biliești, „unde țevile de captare a apei de la o fostă amenajare pentru irigații, sunt acum suspendate la mai mult de 1 metru deasupra râului Siret, deși în urmă cu puțini ani erau scufundate în apă”. În aceste condiții, se întreabă ecologiștii, deși legislația le interzice, iar efectele acestora sunt considerate negative conform numeroaselor studii în domeniu, de ce exploatările de nisip și pietriș sunt în continuare promovate în albiile minore din România? „Atât timp cât extracția de nisip și pietriș este considerată cauză a eroziunii malurilor, de ce există perimetre de exploatare tocmai pentru protecția malurilor? Din moment ce există un Plan pentru Prevenirea, Protecția și Diminuarea Efectelor Inundațiilor în bazinul hidrografic Siret, de ce nici unul dintre aceste perimetre de exploatare nu apare la nivelul Siretului Inferior? În lipsa unor răspunsuri edificatoare, concluziile pot duce către ideea unui interes economic care primează înaintea tuturor celorlalte prevederi și obligații, mai ales în condițiile în care perimetrele de exploatare atribuite agenților economici nu sunt stabilite în baza Planului pentru prevenirea, Protecția și Diminuarea Efectelor Inundațiilor sau al oricărui alt document director care să stabilească punctual necesitatea și oportunitatea intervențiilor, toate perimetrele de exploatare fiind atribuite în zone în care materialul excavat poate fi valorificat prin vânzare, neexistând perimetre de exploatare în zone unde material aluvionar este mâlos, fără valoare economică”, continuă ACDB, care solicită instituțiilor responsabile de managementul apei să se asigure de adoptarea unor decizii care să urmărească cu prioritare menținerea unei stări ecologice bune a apelor, protecția împotriva inundațiilor și a efectelor secetei.
De la 25 de firme cu balastiere la numai 5
Conducerea Sistemului de Gospodarire a Apelor Vrancea arată că problema este mai complicată decât spun ecologiștii. În primul rând, râurile din județ nu au lucrări hidrotehnice, diguri, iar în cazul unor ploi torențiale, cum s-a întâmplat de multe ori în ultimii ani, există riscul producerii unor inundații. „Din punctul meu de vedere mai importantă este protejarea vieții oamenilor și a bunurilor acestora”, spune directorul SGA, Cătălin Popescu. Acesta menționează că, dacă în urmă cu 6-7 ani erau 25 de agenți economici care aveau balastiere în zona Suraia – Biliești, numărul acestora s-a redus până la cinci firme, în prezent. Acestea au licențe și mai pot exploata câțiva ani însă alte firme nu pot obține autorizații. De asemenea, Popescu spune că vor apărea probleme din cauza restricțiilor care vor fi impuse la exploatarea balastului pe râul Putna, de la Vidra la Lepșa.
Mai mult, stabilirea perimetrelor de exploatare nu se realizează fără obținerea de autorizații și licențe. Procedura prevede că prima etapă este realizarea unei analize tehnice care arată că este nevoie de coborârea talvegului. După aprobarea acesteia este organizată o licitație și se concesionează unui agent economic. Însă acesta nu poate executa nicio lucrare până când nu obține toate licențele, autorizațiile și avizele necesare, inclusiv autorizația de mediu. Aceste documente impun firmei condițiile în care poate realiza exploatarea de balast, perioada pe care pot fi executate lucrări.
„Din punct de vedere al legislației din România, cei de la ACDB nu au dreptate. La noi situația este diferită de cea din alte țări dezvoltate unde există această interdicție. Avem cursuri de apă fără regularizări, fără lucrări hidrotehnice, baraje, diguri și nu ne comparăm cu cei de afară, care au cursuri de apă regularizate, cu diguri, cu dale. Noi suntem încă la început dar, bineînțeles, tindem spre norma europeană. Când aceste cursuri de apă vor fi regularizate, bineînțeles că și noi vom merge pe varianta interzicerii exploatărilor de balast”, ne-a spus directorul Cătălin Popescu.
