De regulă, cei care trec pe aici abia au timp să observe, sunt prea preocupați de inamic, de pericol, de siguranța lor, de calitatea îndeplinirii misiunilor de luptă și de grijile lor. Pe fundamentul executării misiunilor s-au apropiat de oameni, de viața din jurul lor și au început s-o trăiască împreună cu ei.
Acoperiți de o stare de mefiență, militarii Batalionului de Infanterie Protecția Forței „Brave Hearts” au ales să fie implicați în tot ceea ce există în jurul lor și rulează zile identice atât ca număr de ore cât și ca ambient comunicativ. Totul se învârte în spectrul comun al unui îndemn concret – STAY ALIVE..
Și mai știu ceva: că suntem aici să facem bine, să aducem binele în viața unor oameni, pentru ca la finalul acțiunilor, inimile neînfricate să-și fi adus contribuția la binele unui popor.
Aprecierea câștigată și aici ne dă putere și încrederea că drumul nostru este cel bun, că valoarea noastră nu este numai profesională, este și moral – socială și că eternitatea, de fapt, este tot timpul lângă noi, numai că trebuie să te bucuri de recunoștință, să trăiești în conștiința cuiva care să-ți ducă povestea și faptele în lume.
Mă aflu astăzi alături de o structură a cărei misiune implică multă atenție, mult calm, dar și o intuiție aproape nativă. Mă aflu într-un loc unde cea mai mică abatere de la procedurile operaționale poate duce la acțiuni cu urmări incalculabile.
Multe bariere de beton, sârmă ghimpată, semne de circulație, dispozitive de scanat persoane și mașini, indicatoare de tot felul, oameni care îți fac semne și lista poate continua. Am zis la un moment dat că mă aflu într-o uzină cu foc continuu.
Ca să intri în baza militară de pe Aeroportul Kandahar trebuie să treci de un filtru extrem de complex, iar cei de care depinde securitatea tuturor celor de aici sunt militarii români, solicitați de parteneri pentru această misiune, datorită felului în care trupele noastre au asigurat și în anii trecuți securitatea terestră a bazei.
Practic, nimic nu trece fără să fie verificat la punctele succesive de control. Da, după cum ați putut intui mă aflu la principala poartă de acces din Baza Aeriană Kandahar.
Întins pe o suprafață considerabilă, Entry Control Point Numărul 5 (ECP 5) este deservit de militarii de la Compania a 4-a „Vipers” condusă de căpitanul Breazu Gheorghe, care m-a însoțit pe tot parcursul vizitei de documentare. L-am rugat să-mi spună câteva cuvinte despre ce se întâmplă în acest loc.
…avem proceduri foarte bine stabilite în ceea ce privește accesul în bază. Incidente au fost foarte multe. Au fost găsite la controlul efectuat de către militarii Companiei IV persoane care dețineau droguri, cuțite, diverse obiecte pe care le ar fi putut folosi pentru a vătăma militarii din bază. Nu de puține ori ne-a fost testată vigilența și modul în care ne desfășuram controlul. Gândiți-vă numai ce s-ar putea întâmpla dacă un dispozitiv exploziv sau componente ale unui dispozitiv exploziv improvizat trec de ECP 5 către baza militară KAF. Am înțeles din țară încă din perioada de pregătire ce rol are misiunea structurii pe care o comand aici, în Afganistan. Și am mai conștientizat ceva: că de munca noastră, a militarilor români din compania mea, depinde liniștea unei întregi baze militare…
După ce am stat de vorbă cu comandantul de companie aveam să-mi fac un bilanț asupra misiunii lor. Este probabil una dintre cele mai complexe misiuni pe care le îndeplinesc militarii cu inimi neînfricate, misiune executată cu un profesionalism exemplar și, credeți-mă, nu sunt cuvinte deloc mari. Militarii cu care am stat de vorbă se treziseră la 4 dimineața și până după amiază aveau să-și îndeplinească misiunea așa cum o fac zi de zi. Am intrat însoțit de către comandantul companiei în punctul de comandă al structurii. Încăperile au fost ușor personalizate cu peisaje românești sau o pildă scrisă pe un placaj. Multe acronime, un limbaj cu totul specializat, priviri vigilente, seriozitate maximă și evident concentrare. Monitoarele imense și tot felul de dispozitive despre care nu am întrebat ce înseamnă, pentru că aș fi răpit prea mult din timpul militarilor, completează spațiul în care militarii de la Compania a 4-a „Vipers” își desfășoară activitatea. Privesc cum din mișcarea unui joystick militarul de serviciu mă aduce foarte aproape de punctul de acces, mă aduce foarte aproape de locul de scanare al autovehiculelor. Părăsesc acest centru de control și mă îndrept către punctul de verificare și acces în bază al personalului, locul unde persoanele sunt scanate și controlate pentru a nu introduce în bază materiale prohibite.
Nu ne facem simțită prezența și rămân să privesc la ceea ce se întâmplă, urmăresc ca într-un film, tot ceea ce militarul desfășoară într-o ordine calculată.
Este un adevărat algoritm, multe automatisme pe care le folosește pentru ca nimic să nu-i scape neverificat. Actele sunt verificate, câteva priviri cu dus întors între cartea de identitate și individ, două întrebări scurte și gata, se poate intra. Pare un job simplu, dar vă pot spune, doar pare….
Aproape același lucru se întâmplă și la poarta de acces a mașinilor. Aici autovehiculele vin, se opresc, cei din interior coboară, sunt verificați, acte, discuții, control, repet control, bariera coboară de această dată (așa e modelul) și au intrat…
Caporal Cotîrleț Marian: …sunt aici din august… am experiența misiunii anterioare, parcă sunt aici de ani de zile. Este o misiune foarte importantă, deoarece pe aici trec toate mașinile civile și militare pe care trebuie să le verificăm înainte să intre, să nu conțină ceva suspect care să pună în pericol ceilalți colegi și forțele coaliției. Este foc continuu aproape în fiecare zi, deoarece este o intrare și o ieșire aproape neîntreruptă de vehicule militare și civile, pe care trebuie să le identificăm, să le verificăm să le scanăm…
Ce mi-a mai atras atenția în acest spațiu al focului continuu din baza KAF? Doi căței simpatici, în cuști bine îngrijite, cu urechile ciulite și ochii ațintiți înspre noi. Sunt câinii dresați de la Military Working Dogs. Doi civili africani, însoțitorii lor, mi-au explicat despre aptitudinile câinilor din dotare în depistarea substanțelor interzise și a explozibililor pe timpul controlului persoanelor și mașinilor.
După ce am văzut și acest punct de acces, am rămas la discuții cu comandantul companiei, căpitanul Breazu Gheorghe.
La un flux de aproximativ 150 de persoane, 40-60 de mașini în fiecare zi, să le iei pe fiecare la mână nu este ușor într-o tură, avea să-mi spună comandantul companiei și, sincer, după o zi petrecută alături de ei, îi dădeam dreptate. Și ce am mai aflat? Că militarii s-au obișnuit cu ritmul de lucru în ture, întrucât fac acest lucru de aproximativ cinci luni și ceva, s-au obișnuit și cu servitul mesei „pe poziții”, masă care este adusă de către administratorul subunității și colegii de la logistică. Că după executarea misiunii, își reiau programul în cadrul subunității sau se bucură de timpul liber în facilitățile din bază.
Militarii Companiei a 4-a și-au început misiunea din Afganistan în luna august 2017, iar timpul se scurge repede. Suntem aproape de finalul misiunii și toți ne gândim la un singur lucru – să ajungem cu bine acasă. La ECP 5 este o echipă în adevăratul sens al cuvântului, profesionistă și vigilentă. Suntem câteva mii de suflete în Baza Aeriană Kandahar care dormim, facem sport și lucrăm liniștiți pentru că și ei ne veghează.
Cam asta a fost despre militarii din Compania a 4-a „Vipers”… dar povestea inimilor neînfricate continuă….
P.S. În baza militară KAF a sosit și primul detașament militar al camarazilor de la Batalionul de Protecția Forței „Vulturii Carpaților” din Câmpulung Muscel, camarazi care ne vor înlocui în cadrul misiunii NATO Resolute Support începând cu jumătatea lunii februarie.
Locotenent colonel Toni Ene
