O proteină cu potențial anti-îmbătrânire, numită după o zeiță din Grecia Antică ce țesea firul vieții, deține un potențial neexploatat încă pentru tratarea mai multor boli, au descoperit oamenii de știință în cadrul unui studiu publicat în cel mai recent număr al jurnalului Nature, citat miercuri de Press Association. Înțelegerea structurii moleculei beta-Klotho poate duce la crearea de noi modalități de abordare a unor boli precum diabetul, obezitatea și unele forme de cancer, spus cercetătorii. În mitologia greacă, Klotho (sau Clotho) era una dintre cele trei zeițe ale destinului, Moirae (Ursitoare), care conduceau destinul oamenilor dintre care una torcea, alta depăna și ultima tăia firul vieții când sosea momentul morții.
Proteina Klotho, care poate lua două forme, se regăsește la suprafața celulelor în anumite țesuturi, iar studiile au demonstrat că este implicată în procese ce încetinesc procesul îmbătrânirii. Molecula aderă la o familie de hormoni, cunoscuți sub numele de factori de creștere ai fibroblastelor (FGF), ce reglementează procesele metabolice critice din ficat, rinichi, creier și alte organe. Medicamentele care acționează pe calea Klotho-FGF, fie stimulând-o, fie blocând-o, au potențialul de a combate o întreagă serie de afecțiuni, conform echipei de cercetători americani.
Noul studiu care dezvăluie forma 3D a moleculei a demonstrat că beta-Klotho este cel mai important activator al FGF21, un hormon-cheie generat în timpul privării de alimente. Când aderă la beta-Klotho, hormonul declanșează sensibilitatea la insulină și metabolismul glucozei, ceea ce duce la pierderea din greutate. Această cale are implicații pentru tratarea diabetului de tip 2 și a obezității. ”În cazul animalelor și în cadrul unor studii clinice realizate pe FGF21 se demonstrează că se poate stimula arderea caloriilor fără modificarea aportului alimentar, iar acum înțelegem cum poate fi îmbunătățită activitatea biologică a FGF21”, a declarat cercetător-șef dr. Joseph Schlessinger de la Yale School of Medicine.
Schlessinger a declarat că următorul pas al cercetării va consta în ”producerea de hormoni mai eficienți, crearea de noi blocante puternice, realizarea studiilor pe animale și continuarea cercetărilor”.
