Costumul de diplomat al lui Duiliu Zamfirescu și decorațiile din Războiul de Independență acordate maiorului Gheorghe Pastia sunt câteva dintre obiectele de patrimoniul organizate de Muzeul Vrancei în cadrul unei expoziții la sediul de pe Bulevardul Republicii. Expoziția „Prezențe vrâncene în cultura națională” oferă posibilitatea vrâncenilor să vadă obiecte personale, cărți, decorații, fotografii ce au aparținut unor focșăneni care au marcat istoria orașului de pe Milcov și a României. Directorul Muzeului, istoricul Horia Dumitrescu a precizat că expoziția va fi deschisă pentru o perioadă de două săptămâni. Expoziția prezintă câteva obiecte, printre care și decorațiile din Războiul de Independență care au aparținut maiorului Gheorghe Pastia, ctitorul care a lăsat municipiului cele două clădiri culturale emblematic, Teatrul Municipal și Ateneul Popular. O altă personalitate culturală prezentată în expoziție este academicianul Duiliu Zamfirescu, care a ocupat și funcția de ministru de externe în perioada 1920-1921.
De menționat că Duiliu Zamfirescu a înlocuit în Academia Română un alt focșănean, Dimitrie Ollănescu Ascanio, comisar general al Expoziției Universale de la Paris din 1900, ministru plenipotențiar, poet, scriitor, academician, vicepreședinte al Academiei Române, cavaler al Legiunii de Onoare. Nu lipsesc cei doi frați Longinescu, Ștefan și Gheorghe. Primul, Ștefan, a fost profesor de drept și membru corespondent al Academiei începând cu 1910, Fratele său, chimistul Gh. Longinescu, a fost membru corespondent al Academiei din 1936. La expoziție poate fi văzută Legiunea de onoare acordată unui al vrâncean, arhitectul Ioan Mincu. Promotor al unui stil românesc în arhitectură, Mincu a integrat în operele sale specificul arhitecturii tradiționale din România iar Legiunea de onoare i-a fost acordată pentru pavilionul României amenajat la Expoziția Universală de la Paris. Cea de-a șasea personalitate prezentată este academicianul Simion Mehedinți. Născut în Å¢ara Vrancei, la Soveja, la 19 octombrie 1869, Simion Mehedinți devine profesor la Universitatea din București, în 1900, la prima catedră de geografie din România. Membru titular al Academiei Române din anul 1915, a avut un rol important în dezvoltarea gândirii geografice și geopolitice în România.