Comisarul șef Cătălin Stegărescu, șeful Serviciului Rutier Vrancea, și-a deschis sufletul în fața reporterului Monitorului de Vrancea și a vorbit deschis despre meseria de polițist dar și despre apropierea de Dumnezeu. După decesul tatălui său, care l-a marcat profund, a plecat în căutarea liniștii sufletești tocmai în India și Tibet, unde a descoperit medicina tibetană cu care și-a vindecat trupul și sufletul și cu care încearcă să-și vindece persoanele apropiate care cred într-o astfel de medicină. Vă invităm să citiți astăzi a doua parte a unui interviu în exclusivitate.
Reporter: Anul acesta plecați din nou în India și din câte știu vă veți întâlni cu o personalitate…
Cătălin Stegărescu: Da, așa este și consider că anul acesta am o ocazie deosebită. Practic, în urmă cu câțiva ani am început să studiez budismul tibetan, au o filozofie din punctul meu de vedere foarte bine pusă la punct. Ei merg foarte mult pe ideea de a-ți educa mintea, tocmai la nivelul de a ști să treci prin anumite momente, experiențe. În ceea ce mă privește, decesul tatălui meu, prin care nu am fost pregătit să trec la momentul respectiv, m-a îndreptat cât mi s-a permis spre budismul tibetan. Am mers o perioadă de timp la Centrul de Înalte Studii Tibetane din Mont Pelerin din Elveția unde am găsit un profesor de filozofie a lui Dalai Lama și un distins maestru care este și coordonatorul centrului, maestrul Gonsar Rinpoche și anul acesta am deosebita plăcere să merg în India în Dharamshala, în nordul Indiei, unde este noul Tibet, așa este denumit, și câteva zile particip la niște conferințe care sunt și învățături, cum le spun ei, care sunt susținute de însăși preasfinția sa, Dalai Lama.
Și de asemenea, în contextul ăsta mă voi bucura și de o discuție privată cu el, care pentru mine este una dintre cele mai mari binecuvântări. Probabil că e o etapă a vieții mele, probabil că mi-a fost sortit să ajung și la acest nivel în ceea ce privește căutările mele, redevenirea mea, transformarea mea. Dar de multe ori nu discut despre așa ceva, lumea nu înțelege încă, nu este pregătită să asiste la transformări de genul acesta. Transformările mele au fost și fizic și din punct de vedere psihic, la un moment dat destul de contestate de prieteni. Cei care mă cunoșteau foarte bine îmi știau obiceiurile, slăbisem foarte mult, de altfel punându-i pe gânduri, culmea este că mulți din cei care au contestat au apelat apoi la mine pentru a se regăsi. Sincer, din punct de vedere extraprofesional, am urmat și niște cursuri, Asociația Națională a Terapiilor Complementare din România unde am primit tot felul de specializări, una dintre ele, bineînțeles iar controversată, este bioenergoterapia și m-am specializat din punct de vedere terapeutic, tocmai pentru că eu am fost pus în fața faptului împlinit prin propria mea experiență, cu plecarea tatălui meu și atunci am avut probleme fizice și nu reușeam să le controlez. Am încercat biserica, am încercat medicina și nu m-am regăsit și probabil acesta a fost motivul pentru care am mers mai departe în India. Am încercat să studiez și partea lor de medicină ayurveda, la tibetani. unde părerea mea este că întrec orice imaginație cu medicina lor.
Vizita mea de anul acesta din luna august-septembrie vizează și universitatea lor, Facultatea de Medicină din Dharamshala unde au medici tibetani cu rezultate foarte bune pe termen lung pe bolile degenerative cronice care în occident sunt ținute doar sub tratament alopat. Rezultatele medicilor tibetani apar în timp până se reașează matricea, până se modifică frecvențele în corp. Eu personal am experimentat foarte mult partea asta terapeutică pentru că am văzut foarte multă suferință în care mă aflam și eu, față de starea mea de sănătate. Eu care mă consideram o persoană foarte puternică după modelul tatălui meu, mi-am dat seama cât de slab sunt în fața unei furtuni și atunci mi-am spus că trebuie să găsesc o modalitate prin care să rămân în picioare cu ajutorul lui Dumnezeu și să pot ajuta la rândul meu pe cei care acceptă. M-am gândit și la faptul că la viața mea am făcut mult rău, față de părinții mei, față de familia mea, față de colegii mei, de toți cei care m-au înconjurat și dimineață când mă trezesc și deschid ochii îmi cer iertare, îi rog frumos să mă ierte pentru răul pe care l-am făcut cu voie sau fără de voie și le mai transmit și un mesaj, îi iubesc pe toți, și cât trăiesc pe lumea asta să încerc să fac numai lucruri bune.
Reporter: După un astfel de subiect abordat e greu să revenim la viața de zi cu zi… Dar legat de serviciu, anul 2016 a fost anul ieșirilor la pensie și aș vrea să știu, Serviciul pe care îl conduceți cum stă la capitolul personal?
Cătălin Stegărescu.: Ați atins un subiect destul de delicat, în anul 2016 s-au pensionat foarte mulți colegi, polițiști cu experiență, iar primul care s-a pensionat a fost chiar șeful Serviciului Rutier Vrancea, comisar șef Viorel Gheorghe care pentru noi a fost o pierdere. Cu toate acestea am găsit înțelegere la conducerea Inspectoratului iar la această oră schema este completă și asta datorită faptului că s-a luat în calcul responsabilitatea pe care o avem. Anul 2016 nu a fost unul ușor pentru Servicul Rutier și asta deoarece am înregistrat creșteri în ceea ce privește accidentele rutiere grave și am avut în general probleme privind siguranța traficului și aici conducerea IPJ Vrancea a fost foarte atentă și ne-a ajutat să ocupăm locurile rămase în timpul cel mai util.
Reporter: La capitolul dotări cum stați?
Cătălin Stegărescu: Din punctul de vedere al dotării nu avem probleme și ați putut vedea și dumneavoastră că în ultima perioadă de timp, de când coordonez activitatea Serviciului Rutier am montat aparatură de supraveghere video pe autospecialele inscripționate și pe trei autospeciale neinscripționate tocmai în ideea de a contracara principala cauză care stă la baza producerii accidentelor de circulație, viteza. Ceea ce am încercat să transmit, și asta cu ajutorul dumneavoastră, este că noi nu acționăm pe viteză cu radarele neinscripționate decât peste 50 km/h, unde avem aceste limitări de viteză, pe care nu le-am impus în mod întâmplător, acolo conducătorii auto trebuie sancționați. Conducătorii auto nu înțeleg riscurile la care se expun. Au fost cazuri când aveam echipaje la 2-3 km unele de altele, iar între ele s-au înregistrat accidente chiar cu persoane decedate. Atunci am zis că ne vom asuma răspunderea asupra modului în care acționăm, suntem autorizați să acționăm în maniera asta, autoutilitarele sunt în dotarea MAI, aparatura de supraveghere și înregistrare a vitezei este omologată, verificată periodic, așa că am decis să renunțăm la un mod de acțiune la vedere și să acționăm în altă manieră.
Chiar dacă la prima vedere se pare că le facem rău și atragem discuții și nemulțumiri din partea conducătorilor auto, pe termen lung le facem un bine, le prelungim viața. Pe modul nostru de acțiune din ultima perioadă s-a redus numărul de accidente de circulație, de exemplu pe DN2 E85 erau accidente rutiere cu consecințe extrem de grave, numărul acestora este în descreștere, ceea ce pe noi ne mulțumește. Dacă mergem acum pe drumul național vom vedea că 80-90% dintre șoferi circulă cu viteză legală. Mai sunt și excepții dar sunt cu adevărat inconștienți, aceștia sunt tinerii, cetățenii străini care nu respectă regimul de viteză. Chiar săptămâna trecută am avut acel caz cu un conducător auto cu un autoturism închiriat, tânăr, care a șicanat pe cineva în trafic pentru manevra de trecere de pe o bandă pe alta, și a fost amenințat cu un pistol. A fost identificat conducătorul auto care mai procedase la fel și cu un alt șofer, am identificat și arma care era de fapt un pistol de panoplie, dar gândiți-vă la ce nivel am ajuns, cum poate un tânăr să se joace cu viața lui și cu viața altora în trafic. Plus de asta, în urma percheziției autoturismului au fost găsite niște pliculețe, niște prafuri care au fost trimise spre expertiză, dar se pare că sunt stupefiante. Lipsa de educație, lipsa de respect duce la toate acestea, avem o legislație pe care trebuie să o respectăm.
Reporter: De curând ați participat la concursul pentru postul de șef al Serviciului Rutier Vrancea și ați avut contra candidați tineri, puternici, v-a fost teamă?
Cătălin Stegărescu: Nu, sincer sunt omul provocărilor și faptul că s-au înscris colegi din cadrul Serviciului a fost un lucru deosebit pentru că prin acest concurs ne-am arătat valoarea, notele obținute și aprecierea comisiei de examinare au fost la un nivel mulțumitor poate chiar peste. Teamă îmi este doar de Dumnezeu, dar chiar a fost o provocare. Gândindu-mă la ce mă așteaptă, pentru că am fost împuternicit la conducere din luna aprilie 2016 și sincer nu mi-a fost atât de ușor, a presupus o mobilizare din partea mea, o atenție mult mai mare pe partea de învățat pentru că a fost o bibliografie foarte vastă și nu ușor de parcurs. Dar am promovat acest examen iar colegii au scos în evidență că erau bine pregătiți. Din punctul meu de vedere este o altă etapă, probabil asta trebuie să experimentez.
Reporter: Ce vreți să aduceți nou în cadrul Serviciului Rutier Vrancea sau poate doriți să schimbați ceva?
Cătălin Stegărescu: Încă de când am fost împuternicit am schimbat modul de acțiune, mă gândesc foarte serios la o reorganizare a Serviciului, de o altă repartizarea lucrătorilor în teren, de schimbarea intervalelor orare, de schimbare a zonelor de acțiune, dar totul raportat la ceea ce se desprinde din analiza situației operative pe raza de competență. Un spațiu nou nu cred că este necesar, lucrătorii noștri sunt mai mult pe teren, ne mulțumim cu ceea ce avem, nu spun că dacă ar exista unul nou ne-ar displăcea, dar eu sunt mulțumit cu ceea ce este acum. În ultima perioadă ne-am deplasat în teren cu reprezentantul SDN, cu domnul Paraschiv pentru a găsi niște soluții pentru sistematizarea rutieră pentru reducerea riscului rutier. Am fost de la Focșani la limita cu Buzăul pentru îmbunătățirea semnalizării rutiere existente deoarece acolo avem cele mai multe puncte negre, ceea ce înseamnă că sunt sectoare de drum pe care pe o distanță de 1 km și pe o perioadă de 5 ani s-au produs accidente de circulație cu persoane decedate sau răniți grav. Dacă în anul 2012 erau 12 puncte negre în această zonă, anul trecut s-au redus la 6.
Reporter: Ne apropiem de finalul interviului dar nu pot să nu vă adresez o ultimă întrebare. Unde vă vedeți peste 5 sau 10 ani?
Cătălin Stegărescu: Interesantă întrebare dar sincer vă spun că-mi doresc să fiu acolo unde mi se cere. De multe ori în cariera mea am mers pe ideea „Omul potrivit la locul potrivit” și de obicei am mers acolo unde mi s-a spus că este nevoie de mine. În rest mă mulțumesc cu ceea ce sunt, cu ceea ce am, îmi place să-mi trăiesc clipa, să trăiesc în prezent, nu întâmplător se spune că trecutul să-l lași lui Dumnezeu că oricum nu mai ai ce face cu el, și nu întâmplător se spune că dacă vrei să-l faci pe Dumnezeu să râdă, planifică-ți viitorul. Din punctul ăsta de vedere îmi permit, pentru că a fost o emisiune în cu totul și cu totul altă manieră și vă mulțumesc din punctul ăsta de vedere, ceva deosebit din partea dumneavoastră și sper să aprecieze și cei care ne urmăresc, trebuie să spun că trăiesc în prezent și mă rog pentru tot ce există în jurul meu, să fie bine.
