Ediția: Vineri 29 martie 2024 Nr. 6593

Ediția: Vineri 29 martie 2024 Nr. 6593

VIDEO! EXCLUSIVITATE! Șeful Serviciului Rutier Vrancea îl caută pe Dumnezeu în India și Nepal. „Aplicându-le o sancțiune, oamenii nu înțeleg că pe termen lung le faci un bine“


Comisarul șef Cătălin Stegărescu, șeful Serviciului Rutier Vrancea, și-a deschis sufletul în fața reporterului Monitorului de Vrancea și a vorbit deschis despre meseria de polițist, dar și despre apropierea de Dumnezeu. După decesul tatălui său, care l-a marcat profund, a plecat în căutarea liniștii sufletești tocmai în India și Tibet, unde a descoperit medicina tibetană, cu care și-a vindecat trupul și sufletul și cu care încearcă să-și vindece persoanele apropiate care cred într-o astfel de medicină.

Reporter: Aș dori să-mi spuneți cum ați ajuns în poliție și dacă a existat o întâmplare, o carte citită sau poate un film care v-au decis cariera.
Cătălin Stegărescu: Ca orice copil mi-am dorit să fiu polițist, asta cam până prin clasa a X a, după care mi-am schimbat opțiunea. Faptul că am învățat la Liceul Teoretic Alexandru Ioan Cuza, la chimie-biologie, mă îndreptam cu gândul spre natură, de fapt voiam să ajung inginer piscicol. Dar lucrurile nu au stat după cum mi-am dorit la momentul respectiv, și după ce am terminat liceul, mama, pe care o consider îngerul meu protector, m-a întrebat dacă nu intenționez să devin polițist, pentru că tot mi-am dorit așa ceva în copilărie. Pentru că era perioada de înscrieri la Școala de subofițeri de poliție „Vasile Lascăr” din Câmpina și privind așa în viitor, am ales varianta de a mă înscrie la examen. Am urmat această școală, la final am fost repartizat la IPJ Vrancea în ordinea mediilor, la Postul de Poliție Golești, unde am lucrat o perioadă de patru ani de zile ca subofițer de poliție. Între timp poliția s-a demilitarizat, am fost trecut în corpul ofițerilor pentru că între timp am terminat facultatea de drept.

Reporter: Este diferență mare de la chimie la școala de poliție…

C.S.: Criteriile de admitere la școala de subofițeri nu au fost atât de riguroase, am dat examen la limba română, gramatică, istorie, materii pe care oricum le-am parcurs în timpul liceului. Practic nu mi-a fost greu să parcurg materia și să particip la examen. Deși discuțiile pe care le-am avut cu mama au fost pentru Academia de Poliție… Dar la momentul respectiv am considerat că nu sunt suficient de pregătit, pentru că exigențele erau mult mai mari. Tocmai de aceea am acceptat varianta școlii de subofițeri de poliție. În paralel am urmat cursurile acestei școli și cursurile facultății de drept. Cum visul meu a fost să devin ofițer, nu m-am mulțumit cu puțin. Soarta a fost alături de mine pentru că totuși consider că asta mi-a fost scris să experimentez.

Reporter: Ați părăsit casa părintească de tânăr, cum a fost să nu aveți părinții lângă dumneavoastră?
C.S.: Nu vreau să intru în amănunte vis-a-vis de viața mea familială, dar provin dintr-o familie puțin mai dezorganizată, iar tatăl meu nu a fost alături de mine, părinții mei au fost despărțiți, în schimb am avut mama întotdeuna alături de mine, cel puțin cu gândul și cu grijile mamei față de copil, care din punctul meu de vedere m-au ajutat enorm. Asta m-a ținut și cu picioarele pe pământ și m-a ajutat să parcurg tot traseul acesta.

Reporter: Cum arată o zi din viața comisarului șef Cătălin Stegărescu?

C.S.: Mi-ar plăcea să zic că o zi din viața mea este deosebită și asta deoarece nu am o viață șablon. Nu pot să zic că mă trezesc și fac un anumit lucru după un anumit program. În mare programul este serviciul și familia. Totul depinde foarte mult de ceea ce se întâmplă la serviciu, pentru că viața mea este condiționată de problemele pe care le întâmpin la locul de muncă. Nu spun cu teamă sau cu supărare sau nemulțumire, am o satisfacție deplină pentru că înțeleg esența, înțeleg rolul primordial pe care îl am prin ceea ce fac la serviciu. La orice oră din zi sau din noapte sunt pregătit să răspund solicitărilor în primul rând legate de serviciu și din punctul ăsta de vedere mulțumesc familiei, pentru că este foarte înțelegătoare, un alt înger păzitor al meu, ca să zic așa, este soția, pe care o cheamă și Gabriela, din punctul ăsta de vedere am îngeri păzitori, am copii pe care îi cheamă Gabriel, Serafim, am o sfântă Anastasia, am o Andreea lângă mine. Am îngeri foarte puternici din punctul acesta de vedere și de asta vă zic, îmi înțeleg menirea și mă ajută foarte mult tocmai prin această înțelegere de care dau dovadă tot timpul.

Reporter: Aveți trei copii și pot spune că este un curaj în ziua de azi să ai un singur copil, dar trei. Cum sunteți acasă cu copiii, autoritar, tolerant, participați la educația copiilor dumneavoastră având în vedere că o bună parte din timp o petreceți la serviciu?

C.S.: Din punctul ăsta de vedere este într-adevăr un curaj în ziua de azi să ai trei copii dar soarta a decis pentru noi. Când ne-am căsătorit, eu și soția ne-am dorit doi copii, pentru că în familia mea, în prima parte a vieții am fost singur la părinți, abia după 14 ani a venit un frățior. Așa că atât eu cât și soția consideram că așa era ideal să avem doi copii. Dumnezeu ne-a răspuns, a fost alături de noi și ne-a oferit doi copilași, dar la un moment dat soarta a decis din nou și a venit al treilea, o fetiță. Acum am două fete și un băiețel și pot spune că este cea mai mare binecuvântare pe care am putut-o primi de Sus. Cât despre rolul meu în familie, ați spus despre autoritate, la mine asta vine de la sine. Când eram copil eram deseori pedepsit, poate mai luam și bătaie că așa erau vremurile, eu adopt cu ai mei o cu totul altă modalitate de a-i educa. Autoritatea o am, vine din natura ființei mele, dintr-o altă zonă. Dacă soția mea îi mai pedepsește, mai ridică tonul la ei, la mine este suficientă prezența și copiii se aliniază la un cadru care să fie confortabil pentru toată lumea.

Reporter: Fetele sunt mai apropiate de regulă de tați, fetițele dumneavostră sunt la fel?
C.S.: Să știți că am sentimentul acesta, dar și cu băiatul am o relație deosebită. Eu zic că e totul ok, acuma intrăm într-un alt gen de discuție, exact ce spuneam înainte de interviu, vis-a-vis de energia feminină și energia masculină, adică de canal stâng și canal drept. E normal ca partea feminină să se împace mai bine cu partea masculină în sensul relației tată-fiică.

Reporter: Vreau acum să atingem un subiect un pic mai sensibil, un subiect despre care știu că nu prea vă place să vorbiți. Mai știu că la un moment dat viața dumneavoastră s-a schimbat, aveți o altă viziune asupra existenței și v-ați apropiat mai mult de spiritualitate, de Dumnezeu. Ați fost în țări exotice, la care mulți dintre noi doar visăm, tocmai pentru a descoperi acea divinitate. Ne povestiți totuși despre acest lucru?
C.S.:  Din păcate inevitabilul în familia mea s-a produs la un moment dat, a intervenit decesul neașteptat al tatălui meu la o vârstă destul de fragedă, doar 49 ani, în urmă cu 11 ani. Momentul acela mi-a schimbat viața, nu brusc, ci treptat. Cum v-am spus, părinții mei au fost despărțiți și mi-am dorit întotdeauna să fiu cu tatăl meu dar din păcate nu a fost să fie, iar după ce a decedat chiar m-a luat prin surprindere reacția pe care am putut să o am odată cu moartea lui. După asta am simțit practic că el este cu mine, tata era un om foarte puternic din multe puncte de vedere, avea totuși și o latură sensibilă pe care nu vreau să o comentez. Se spune că cei care pleacă de lângă noi din fizic, rămân nevăzuți și devin călăuze spirituale sau îngeri păzitori, îmi place ideea că tatăl meu este alături de mine și mă dirijează în experiența pe care o trăiesc.     Într-adevăr viața mea s-a schimbat foarte mult și mă refer la viața mea personală, în ceea ce privește serviciul încerc oarecum să mă manifest la un nivel la care să nu-i nemulțumesc pe cei din jur, dar din păcate sau din fericire, serviciul presupune altceva, mai ales serviciul în poliție. Da, am călătorit foarte mult, nu din punctul de vedere al țărilor exotice, practic călătoriile mele nu au avut scopul turistic, eu am mers într-o căutare a mea care la un moment dat părea fără sfârșit. Am fost binecuvântat, ca să zic așa, și mulțumesc cerului și pământului pentru că mi-am schimbat viața. În primul rând învățând din experiența părinților mei, în special din experiența tatălui, am ajuns la un nivel la care nu condamn, nu judec, am învățat din greșelile altora. Din punctul meu de vedere, tatăl meu a fost și este unul dintre marii oameni care m-au ajutat să învăț, să văd anumite lucruri rele, practic s-a sacrificat și arătându-mi ce este rău și urât, ce este neomenesc, tocmai la nivelul la care eu să învăț și să manifest binele.
    Culmea este că înainte ca tatăl meu să plece din acest plan, ajunsesem să fac multe lucruri pe care le făcea și el. În momentul în care a decedat, am conștientizat că făceam oarecum lucruri rele, comportamentul meu era altul. Nu am fost un sfânt și nici nu pretind că sunt, tocmai de aceea am încercat să mă schimb și să fiu alt om. Dacă înainte visam occidentul sau visam Las Vegas-ul, Dumnezeu mi-a dat ocazia să ajung în India, nu ca turist, ci la un nivel de căutare a mea, a sinelui meu, a ceea ce îmi dă forță. Am ajuns în India, am cunoscut altfel de oameni, am văzut la ce nivel trăiesc ei și chiar înainte să ajung acolo mergeam în Europa și mereu spuneam, vai în ce țară m-am născut, vai în ce țară trăiesc, vai cât de greu îmi este, dar când am ajuns în India am binecuvântat și cerul și pământul pentru faptul că m-am născut în România.
    Spre rușinea mea, înainte de a ajunge în India, România am colindat-o prea puțin, acum merg foarte mult în România și mă bucur enorm de ceea ce ne-a dat Dumnezeu. Transformările în India sunt foarte mari, de la an la an și societatea evoluează foarte mult, nu degeaba se spune că această țară evoluează pe plan mondial fantastic, din punct de vedere economic. oricum, acolo lumea trăiește la un alt nivel de conștiință, ei sunt mulțumiți că s-au născut așa cum s-au născut, își acceptă condiția, ei nu afișează nemulțumire. Oamenii cu care interacționez acolo au un suflet foarte mare, nu contează că au am altă religie decât ei sau alt nivel social, sunt foarte sufletiști și deschiși. De multe ori am purtat discuții cu prietenii mei despre vizitele mele în India, spuneau că este multă mizerie acolo, diferențe mari între bogați și săraci, dar indienii sunt foarte curați, aparent sunt murdari la exterior dar sunt foarte curați în interior.
    Am avut o experiență în Nepal de data asta, mergeam undeva prin Kathmandu, am plecat în 2012 și am stat în capitala Nepalului după care am plecat undeva în Pokhara, am participat la ceva deosebit în Alampur unde pe data de 5 mai se serbează deschiderea Salasarei, deschiderea Chakrei coroanei. Căutam un internet pentru că nu reușeam să comunic cu ai mei acasă și la un moment dat am găsit un locuitor dintr-un sat și m-a întrebat ce caut eu prin locurile astea. I-am răspuns că-l caut pe Dumnezeu și mi-a zis de ce tocmai aici, că Dumnezeu este unul singur peste tot. A fost ceva uimitor, ne-am îmbrățișat și am avut o stare de împlinire. Am vrut să subliniez cât de deschiși și apropiați sunt de semeni. La noi nu se întâmplă așa ceva, noi când vedem o persoană de altă religie încercăm să o marginalizăm. Declar că a fost o experiență deosebită, apoi studiind din punct de vedere extraprofesional, îmi place să studiez partea aceasta nevăzută a noastră și am realizat ce înseamnă efectul îmbrățișării, ce înseamnă un suflet curat și deschis să îmbrățișeze pe cineva, cum se unesc câmpurile și starea pe care o trăiești. E foarte important când îmbrățișezi pe cineva să ști ce ai la interior, când te simți curat și plin de lumină, când consideri tu că ești așezat din toate punctele de vedere, când îmbrățișezi pe cineva îi dai ce ai tu în interior. Chiar dacă cealaltă persoană este încărcată cu alte tipuri de energii, lumina respinge tot răul, tot întunericul, și omul capătă o altă valoare, o altă stare. Din punct de vedere profesional aici există o extremă față de ceea ce experimentez, prin natura serviciului lumea apreciază că le faci rău. Aplicându-le o sancțiune, o măsură penală, oamenii nu înțeleg că pe termen lung le faci un bine.

În ediția de mâine vom publica partea a doua a acestui interviu, în care comisarul șef Cătălin Stegărescu vorbește despre întâlnirea pe care o va avea cu însuși Dalai Lama, dar și despre activitatea sa la conducerea Serviciului Rutier Vrancea.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

You cannot copy content of this page

× Ai o stire interesanta?