Simona are 16 ani. Și aici m-aș opri căci e poate singura vârstă care spune totul despre cineva. Sweet sixteen, spun americanii, condensând esența unei etape a existenței când ai scăpat de pubertate și ești încă destul de departe de vârsta majoratului, cu acele oarecari responsabilități care derivă din ea.
Dar Simona, Delegeanu Simona, elevă la Colegiul Cuza din Focșani, mi-a umplut sufletul și mintea ca șampania cupa de Revelion. Așa că n-am cum să mă opresc la cei 16 ani ai săi.
După ce a absolvit Școala Ștefan cel Mare din Focșani, Simona, care locuiește în Vânători și care e de mică înnebunită după muzică, a decis să dea, desigur, la Liceul de Arte. „Am dat probele la Liceul de Arte, am luat probele, dar a intervenit ceva și…am vrut să țin muzica doar ca pe un hobby și să dau la un liceu pe care eu îl consider foarte bun și să nu merg mai departe pe partea artistică. Acum sunt la profilul Filologie-Limbi străine”, povestește, adăugând că multă lume o întreabă de ce nu alege calea muzicii, dar ea consideră că nu excelează, asta și pentru că nu are pregătirea necesară și a ajuns aici fiind autodidact. După „Cuza”, „probabil” va da la Litere, la București, apoi i-ar plăcea un job ca traducător dintr-o limbă „mai ciudată”, precum suedeza. „Consider că țările nordice au un nivel de trai și unul de învățământ foarte ridicate”. Asta știe de pe internet, de la Geografie și Istorie. I-ar plăcea să trăiască acolo… Cât despre România… „Poate mă întorc”, spune și râde.
Acceptă să cânte la evenimente dacă este invitată, dar a participat mai mult la spectacole, baluri și concursuri organizate de școli. „La FrancoChanson, anul trecut, am luat premiul special. Un fel de loc IV… N-au putut să mă lase să plec fără să mă premieze…”. Și zâmbește molipsitor.
Cum a început
„Când eram în școala primară, cântam o melodie populară, iar domnul învățător m-a auzit și a zis să mergem la un concurs național de la Brăila. Acolo am cântat „Bade, pălărie nouă” și am luat locul trei. N-am mai mers apoi, pentru că nu eram așa entuziasmată. Apoi, în clasa a VI-a, am văzut la un prieten că avea o chitară. Le-am zis alor mei că aș vrea și eu. Mătușa mea avea o chitară veche de 45 de ani, pe care mi-a oferit-o. Am zis să mă duc la niște cursuri, am luat două – trei ore cu un domn profesor, dar nu mi-a plăcut pentru că nu făceam mai nimic. Nici eu n-aveam entuziasmul necesar…. Cu timpul, mai cântând câte o melodie la câte o petrecere, la îndemnul tatălui meu, eram pusă în situația de a nu ști, astfel că am decis să evoluez. În clasa a IX-a, am cântat în cadrul STEV-ului, am avut rolul lui Puck din «Visul unei nopți de vară», de William Shakespeare. Am mai cântat la serbarea de sfârșit de an și așa am început să fiu cunoscută”.
.jpg)
Ukulele, muzicuță, tamburină, bongo-uri, orgă…
„Singură am învățat să cânt la chitară, apoi am zis să-mi cumpăr ukulele, este o chitară mai mică, un instrument hawaian, sună ca o mandolină. Apoi mi-am cumpărat tot felul de instrumente, respectiv muzicuță, dar nu pot să cânt la ea, mi se pare un instrument imposibil. Apoi mi-am cumpărat o tamburină, instrument de percuție. După asta, de Crăciun am primit niște bongo-uri, sunt tot niște instrumente de percuție… Nu am excelat în asta…Dar anul acesta am fost implicată într-un spectacol organizat de o asociație de la noi, unde am făcut percuție neconvențională, ceea ce a fost uau pentru mine…fiindcă mi-a ieșit, chiar mi-a ieșit frumos. Iar vara asta mi-am cumpărat orgă, acum sunt în cursul studierii. Totuși aș vrea să iau niște lecții de la un domn profesor pentru că mi se pare un instrument foarte greu de învățat de unul singur. Așa, să învăț o melodie pe care să o cânt de plăcere, da, dar să știu teorie, game… nu… Învăț după ureche…. după tutoriale de pe internet… am un site de pe care iau acordurile, ritmul mi-l iau eu…”
Spune că vocea ei este „adaptată stilului de cântat… cum se spune în Anglia, cu silă…”. „Am o voce caldă și nu-mi place să o forțez. Îmi place jazzul… Îmi place mai mult muzica lentă….Dar și cea de club. Pe scenă, dacă văd că publicul este mulțumit de ceea ce fac, mai și improvizez… Eu, când sunt pe scenă, sunt ca acasă. Este momentul acela când vezi publicul că te apreciază… E frumos”.
Îi place să facă fotografii, are pe Facebook o pagină specială cu poze despre oameni și teatru, despre oameni și cer, despre oameni și gesturi, despre flori, culoare, lumină și umbre. „Am făcut și dans popular anul trecut, la liceu. Și teatrul! Am participat la STEV în 2012, anul trecut, o să particip și anul ăsta și anul viitor”, povestește Simona despre alte activități care-i umplu viața, pe lângă muzică.
CITAT din Simona: „Consider că normal este plictisitor. Asta este ideea după care eu funcționez”.
Ce e cu părul?
„Înainte aveam păr și pe partea asta…. Am văzut o fată tunsă ceva de genul ăsta și am zis: de ce nu? Prima oară îmi stătea ciudat, nici mama nu prea a fost de acord… M-am tuns la sfârșitul clasei a IX-a. Oricum, odată cu liceul a început schimbarea mea. Am început să mă afirm, participând la tot felul de activități… Până atunci eram un fel de om necunoscut pentru că nu a fost cineva care să mă vadă… Pot spune că acum în liceu sunt apreciată pentru ce fac. Se spune că acolo unde e Simona este frumos. De exemplu.. la un bal… dacă n-am fost eu, n-a fost frumos”. Și zâmbește frumos, frumos.
Există un conflict Cuza-Unirea?
„Nu sunt de acord cu acest conflict. Majoritatea prietenilor mei sunt de la Unirea. Este un fel de conflict între aceste două licee, dar nu-i înțeleg rostul….. Adevărul este că unul este mai bun decât altul….” Care?, întreb, iar Simona râde.. „N-o să răspund la această întrebare. Amândouă au defectele lor, dar unul este mai bun decât altul”. Și râde din nou
Este Cuza un colegiu „de fițe”?
„De fițe privind… spuma liceului… să spun așa… răsfățații mamei și ai tatei… altfel… în Cuza am întâlnit oameni minunați, de treabă, cu care poți să discuți și să faci ceva”.
Profesorii?
„Nu sunt genul care să acuze profesorul pentru o notă pe care o iau. Dacă n-am învățat, asta e, am luat nota… 4, de exemplu. Sunt și materii care mă plictisesc, cum ar fi „Științe”, dar și materii preferate, cum este Engleza”.
.jpg)
De final
„Îmi place să dansez, să mă distrez, consider că este cel mai important lucru al adolescenței. Îmi plac petrecerile, unde lumea cântă și dansează, unde nu stă nimeni jos”
„Îmi plac filmele de război, cele de acțiune, comediile, nu-mi plac filmele siropoase. Și serialele: Once Upon a Time, Anatomia lui Grey, Doctor House”
„Aș dori să particip la Vocea României sau la X Factor. Am participat la Românii au talent, dar m-au lăsat numai 15 secunde să cânt, au zis că mă sună și nu m-au sunat”.
De la Moș Nicolae și-a dorit o carte de gramatică, iar de la Moș Crăciun DOOM-ul și o vioară.
Are o soră mai mare, de 22 de ani, care a terminat facultatea de biochimie, iar acum e la master.
Și apoi, pe scena Ateneului Popular (mulțumesc domnului director Valentin Gheorghiță), Simona a cântat … Wicked Game, Riptide – Vance Joy, Printre flori… Vocea ei a umplut toată sala și am simțit-o pătrunzându-mi prin vene și artere, ca un drog cu efecte instantanee.
Music by Simona
https://www.youtube.com/watch?v=Dvc4SlXBFJI
https://www.youtube.com/watch?v=jqtjdBfm5dQ
https://www.youtube.com/watch?v=vK5iXIsKBOY
https://www.youtube.com/watch?v=ioBPV1pXyTo
