JW Marriott e un hotel de 5 stele în București cu portari în uniformă, mult mai amabili decât mă așteptam chiar și cu noi, doi provinciali coborâți dintr-un taxi, cu bagaj de mână. Cum am intrat, într-o parte am văzut imediat sigla și gențile Louis Vuitton. Probabil mi-au sticlit ochii, căci oricare femeie are slăbiciuni pentru genți. Åži pantofi. Åži parfumuri. Åži…
Totul e alb sau/și crem și marmură și mobilă ce-mi pare de lux. Spun îmi pare pentru că nu știu din proprie experiență ce e luxul, așa că niște oameni care-l cunosc ar putea ridica o sprânceană. Sau nu. E o scară albă, care strălucește, probabil din marmură și pe ea urcăm spre restaurantul JW Steakhouse, unde Ambasada Statelor Unite ale Americii organizează o degustare a unor produse alimentare și băuturi americane. Deși am ajuns cu jumătate de oră mai devreme este deja destul de multă lume, care pare relaxată, ca la ea acasă, probabil învățată cu astfel de evenimente. Lucru pe care nu îl pot spune despre mine. Până și colegul Mardare pare să fie în elementul lui și ronțăie din alunele așezate în coșulețe de răchită pe măsuțe înalte din sticlă. Steaguri americane și românești alăturate pretind din loc în loc o prietenie strânsă româno-americană. Sosesc din ce în ce mai mulți oameni, printre care ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, și bucătarul de la Top Chef (Antena 1), Joseph Hadad.
Chelneri cu șorț se plimbă printre mese și meseni cu tăvi în mână pe care se găsesc sucuri, băuturi alcoolice, gustări în lingurițe mici din lemn ori farfurioare. Oamenii discută în engleză și românește în așteptarea discursurilor. Au vorbit pe scurt, ba nu, foarte pe scurt, Monica Dobrescu – specialist în agricultură, Dean Thompson – Însărcinatul cu afaceri al Ambasadei americane, Tudor Bălteanu – „scriitor de whiskey” (whiskey writer), John Brook – directorul pentru Europa al Federației exportatorilor de carne din SUA și Nicolae Lică, bucătar-șef la Hotelul Marriott. Cu toții au încercat să-i convingă pe invitați de calitatea cărnii de vită americane, a băuturilor spirtoase americane – whiskey și bourbon – (All bourbons are whiskey, but not all whiskeys are bourbon, http://www.straightdope.com/columns/read/1654/whats-the-difference-between-bourbon-and-whiskey), a fructelor uscate (merișoare) și nucilor (migdale, nuci pecan, fistic) americane.
După foarte scurtele prezentări a început „nebunia” din bucătăria deschisă, unde hălcile de carne erau gătite în flăcări și abur, pentru a fi mâncate apoi alături de ciuperci, piure din cartofi dulci și porumb fiert, ușor atinse de un sos dulceag, dar și hamburgări hăcuiți în sferturi. Ce să zic… Poate prea fin, poate prea…. tender and juicy, poate prea dulceag pentru gura românului obișnuit cu carne prăjită de pui și, desigur, cartofi prăjiți, cu mici și muștar, cu ciorbă de zarzavat și salată de boeuf cu multă maioneză și mulți castraveți murați, deci neapărat sărat-acrișoară. Sau cu meniurile de la McDonalds și KFC.
Am descoperit cu plăcere că americanii știu să mănânce și sănătos, fără exces de sare, alimente proaspete, gătite pe loc, într-un spațiu cu o muzică relaxantă, aproape în surdină. Am avut tupeul să gust și dintr-un pahar de whiskey și trebuie să spun că n-avea nicio legătură cu ce mai gustasem și mă strâmbasem prin diverse locații de prin Focșani. Nu știu ce ne servesc oamenii ăia, dar sigur nu e whiskey-ul pe care l-am gustat miercuri seară la JW Steakhouse. După cum i-am spus unei amice, „se simțea, domnule, cereala, se simțea butoiul de stejar”.
Vă invit să vă uitați pe fotografii și să vizionați filmul făcut de George Mardare pentru a trage dumneavoastră, cititorii, o concluzie. Poftă bună și… enjoy the party!
