Lucrurile în anumite zone ale politicii românești nu sunt complicate, sunt un fel de lume gen Matrix, unde ce e real nu e de fapt real, iar ce e vis nu e de fapt vis. Åži invers. Să zicem că Felix, un incomensurabil strateg cu origini focșănene, care l-a consiliat atât de bine pe Trașcaliu încât a pierdut și-a tot pierdut tot candidând la primărie, deci Felix zice acum că stă deoparte, dar se tutuiește cu fostul procuror comunist Monica, învederând că în curând nu va mai putea s-o facă și făcându-ne cu ochiul pe rețelele de socializare spre alegerile prezidențiale. Analizând superficial situația am putea spune că omul nu s-a săturat să piardă cu Blaga și Trașcaliu ori alții pe care i-o mai fi consiliat și ține neapărat să mai aibă un eșec nici măcar răsunător, bazându-se probabil pe ideea că negativă sau pozitivă, reclama rămâne reclamă. Tot ce-i posibil ca un număr foarte, dar foarte restrâns de cetățeni să se uite în gura strategului Felix și să creadă că Monica ar putea avea șansa să acceadă în turul trei (existent într-o țară paralelă cu aceasta, într-o lume gen Matrix), dar nici măcar aceia n-ar putea crede că are vreo șansă pentru turul doi. Åžansa să existe vreun individ care să creadă mai mult de atât este atât de neverosimilă, încât nu s-au născut scenariștii care să scrie filmul SF despre ea.
