Ediția: Sâmbătă 15 iulie 2024. Nr. 6670
Ediția: Sâmbătă 15 iulie 2024. Nr. 6670

DEZVĂLUIRI ÎN PREMIERĂ: Elena Pastia a divorţat de ctitorul Teatrului şi Ateneului


    Rusoaică la origini, Elena Riga a fost căsătorită cu maiorul focșănean timp de 40 de ani. Gh. Pastia, în vârstă de 76 de ani la momentul divorțului de soția sa, spunea că Elena era o femeie „slabă și bolnăvicioasă”, ușor de manipulat de sora sa, care dorea să pună mâna pe averea familiei. Cu toate acesta, Pastia și-a iubit și respectat soția, de care nu a vrut să se despartă, până în ultimul moment. Ne-au ajutat în documentarea acestui articol, istoricul Florin Dîrdală de la Serviciul Județean al Arhivelor Vrancea și istoricul Horia Dumitrescu, directorul Muzeului Vrancei, cărora le mulțumim.

    Despre filantropul maior Gh. Pastia, care și-a donat întreaga avere municipalității pentru edificarea celor două clădiri de cultură din Focșani, Teatrul și Ateneul, au auzit mulți focșăneni. Despre soția sa însă, Elena Pastia, nu au ieșit prea multe lucruri la lumină nici până în ziua de astăzi. Elena Riga, după numele de domnișoară, era fiica lui Ion Riga, un emigrant din Rusia, și mai avea o soră, Maria Riga, care, de altfel, a locuit o perioadă de timp în casa familiei Pastia și a contribuit, după spusele maiorului, la divorțul de mai târziu al celor doi. Elena Riga și sora sa au venit de mici copile din Rusia, împreună cu părinții și s-au stabilit pe aceste plaiuri.
    Istoricul Florin Dîrdală, care a studiat actele vechi, spune că soția maiorului Pastia este consemnată doar de puține ori în documentele vremii, ceea ce atestă faptul că aceasta a stat în umbra soțului său, dar și că a fost o soție înțelegătoare și răbdătoare, având în vedere că a acceptat ca maiorul să își doneze toată averea orașului. „Despre Elena Pastia, documentele se încăpățânează să nu ne dezvăluie prea multe lucruri. A fost, evident, soția marelui filantrop focșănean și a fost de acord cu toate aceste donații ale Maiorului Gh. Pastia”, relatează Florin Dîrdală, de la Serviciul Județean al Arhivelor Vrancea.
    De asemenea, potrivit istoricului,  Elena Pastia cunoștea că soțul său are o fiică „din flori”, pe nume Maria și, totuși, nu a avut resentimente față de aceasta, deoarece, după moartea maiorului, a adoptat-o, în anul 1934. Maiorul Pastia avea un respect deosebit pentru soția sa și, poate, din acest motiv nu a recunoscut-o pe Maria la momentul nașterii, fapt ce i-ar fi periclitat căsnicia cu Elena Pastia. „După moartea marelui donator, în anul 1934, la Tribunalul Ilfov, aceasta o înfiază pe acea Maria Rădulescu, presupusa fiică a Maiorului. Înfierea o face numindu-se la acea dată Elena Riga, numele ei de domnișoară, ceea ce poate demonstra că după moartea lui Pastia (1929) a revenit la numele de dinaintea căsătoriei sau era divorțată de acesta mai de demult, lucru ce nu ar fi de neadmis, dat fiind că Maiorul își dona și ultimii bănuți Municipalității în detrimentul bunăstării familiei sale. Prin acel  divorț, Elena Riga și-a putut păstra neatinse ultimele bunuri, pe care le-a lăsat moștenire  posibilei fiice a Maiorului Gh. Pastia, Maria Rădulescu”, mai dezvăluie Florin Dîrdală.

Elena a divorțat de maior după 40 de ani de căsnicie

    Dovezile despre existența și personalitatea Elenei Pastia sunt indirecte, din caracterizările soțului și din câteva documente ale vremii legate de divorțul celor doi, care ne-au fost puse la dispoziție prin amabilitatea conducerii Muzeului Vrancei, căreia îi mulțumim pe această cale. Elena și Gh. Pastia s-au căsătorit în anul 1884. Printr-un act dotal realizat de Ion Riga, tatăl fetei, din 15 ianuarie 1884, acesta îi oferă Elenei, la căsătoria cu Pastia, căpitan pe atunci, două perechi de case în București, estimate la 100.000 lei și un teren în orașul Corabia. „Acest act de căsătorie s-a făcut cu propria mea mulțumire, consimțământ și binecuvântare”, se arată în actul dotal încheiat la Notariatul Tribunalului Ilfov.   
    Elena Pastia a divorțat de soțul său după 40 de ani de căsnicie. Fiind o fire slabă, bolnăvicioasă și ușor de impresionat, Elena Pastia ar fi fost influențată în decizia de a renunța la căsnicia cu maiorul de sora ei Maria Riga, care ar fi dorit să pună mâna astfel pe averea familiei Pastia, după cum spune însuși maiorul, într-un act înaintat instanței de judecată, în 1922. În același document, care cuprinde „Concluziuni scrise în procesul de divorț conexate între Maior Gh. Pastia și Elena Gh. Pastia”, prezentat Tribunalului Ilfov, unde a avut loc procesul, maiorul focșănean, în vârstă de 76 de ani la acel moment, vorbește despre căsnicia sa, despre motivele despărțirii, dar face referire și la caracterul soției sale.
    Se pare că unul dintre motivele invocate de Elena Pastia (Riga, după numele de domnișoară) pentru divorț ar fi fost apariția unui alte femei în viața soțului său, fapt infirmat de către acesta. „Din depoziția acestor martori s-a stabilit următoarele: că timp de 40 de ani cât am dus căsnicia împreună cu soția mea, am trăit foarte bine, fără certuri și fără dușmănie, iar martora Ana Marinescu, care a fost servitoare la soția mea și vine și astăzi mai în toate zilele la soția mea, a declarat că eu aș fi avut cu o femee Paulina Bogdan și că de atunci a început certurile – această declarație pusă la cale de sora soției mele Maria Riga, este o cabală care mi s-a înscenat mai mult fără nici un temeiu”, se justifică maiorul Pastia în fața instanței. Acesta mai afirmă că sora soției sale, Maria Riga, pe care familia Pastia a primit-o în casă „de milă, fiindcă nu avea cu ce trăi”, „a băgat intrigi între mine și soția mea, a stăruit mult ca să dea divorț, astfel ca dânsa să fie stăpână în casă, după cum și este și să o moștenească. Gh. Pastia afirmă în fața instanței de judecată că Maria Riga a acaparat-o pe soția sa, Elena, care potrivit spuselor maiorului, era „o ființă slabă și bolnăvicioasă”.

„…ca dovadă că am avut dragoste și respect către soția mea”

    Maiorul o acuză pe sora soției sale că este în spatele acestui divorț, având interesul ascuns de a pune mâna pe o casă din București, ce aparținea familiei Pastia, spre a o vinde. Gh. Pastia mai spune că a încercat să se împace cu soția sa în timpul procesului de divorț, însă Maria Riga și avocatul soției sale s-ar fi opus, cerându-i mai întâi maiorului să încuviințeze vânzarea proprietăților.
    Maiorul cere instanței să nu aprobe divorțul, spunând că a avut dragoste și respect pentru soția sa. „Onorată Curte, vă rog a cântări cu multă scrupulozitate toate faptele neverosimile și arătările neserioase pentru că sunt pornite din rea voință, să nu sfărâmați o căsnicie care durează dela 1884 și la etatea noastră destul de înaintată, ca dovadă că am avut dragoste și respect către soția mea, că în toți anii am dus-o la toate stațiunile balneare din țară, fiind suferindă. Rog Onor Curte să nu admiteți divorțul soției mele deoarece dânsa, neavând nici al 9-lea neam în țară decât pe sora sa Maria Riga, o va convinge pe soția mea să-și vânză casele dotale, să-i ia averea și să o lase pe drumuri muritoare de foame, deoarece soția mea fiind mai mult bolnavă este incapabilă să-și administreze averea”, a spus Gh. Pastia. Acesta amintește și de o rentă viageră pe care ar fi lăsat-o soției sale, după moartea lui. În ciuda eforturilor maiorului, divorțul a fost pronunțat, iar acesta a fost obligat la plata unui pensii alimentare pentru fosta sa soție, în valoare de 5.000 lei pe lună. Spre sfârșitul vieții, în 1927, Elena Riga ajunge aproape infirmă din cauza afecțiunilor reumatismale, necesitând un tratament și un regim special. Elena Pastia a decedat la București, însă nu se cunoaște cu exactitate anul.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

You cannot copy content of this page

× Ai o stire interesanta?