Un articol critic la adresa președintelui român Traian Băsescu, ce explică mecanismul revenirii în forță a acestuia după referendumul din 2012 și intitulat „Băsescu, ultimul autocrat al Europei”, a fost publicat duminică în ediția electronică a săptămânalului New Europe. La aproape un sfert de secol de la căderea Cortinei de Fier, dureroasele strigăte de „Libertate” încă pot fi auzite de la persoanele care demonstrează în Europa. În România, populația caută în continuare valorile democratice care au fost îngropate în timpul regimului despotic al controversatului președinte al țării, Traian Băsescu, afirmă Dietmar Bergtahl, autorul articolului din New Europe.
Cu exact un an înainte de următoarele alegeri prezidențiale din România, Băsescu revine la modul său de conducere autocrat, slăbit de referendumul de anul trecut, în care 87 la sută dintre alegători au votat pentru suspendarea sa din funcție.
Implicat într-un război intern împotriva noului Guvern și a majorității politice, Băsescu se orientează acum spre exteriorul granițelor României – poate în Europa, poate chiar dincolo de Oceanul Atlantic. Există zvonuri că va încerca să își asigure viitorul politic cu ajutorul vechilor sale conexiuni care l-au ajutat să rămână la putere în urmă cu un an, în pofida rezultatului referendumului, scrie sursa citată. „Aceasta este poate cel mai ciudat caz de revenire în Europa și unul care ar fi fost mai probabil într-o țară ca Belarus, decât într-un stat membru UE. Doar un tiran poate sfida în mod deschis voința poporului (7,4 milioane dintre cei 8,4 milioane de români care au votat la referendum au fost de acord cu demiterea sa) și să se întoarcă la post”, notează publicația.
Potrivit jurnalistului, recâștigarea puterii de către Băsescu nu a fost o întâmplare, ci a fost construită cu grijă. Regimul Băsescu se caracterizează printr-o rețea de instituții aflate sub comanda sa personală. Numindu-și susținători loiali în poziții cheie și păstrându-i pe cei care își arată gratitudinea, Băsescu a reușit chiar să preia controlul total al serviciilor secrete române și să se impună în fața Consiliului Suprem de Apărare a Å¢ării. Folosind informațiile furnizate direct de serviciile secrete și sistemul eficient de monitorizare al acestora, Băsescu ar fi reușit să exercite o presiune subversivă asupra majorității conducătorilor instituțiilor-cheie ale statului.
Pas cu pas, prin noi numiri și mandate, el a reușit să își prelungească și să își extindă controlul personal peste capul procurorilor șefi și peste cel a conducerii Curții Supreme de Justiției, a Consiliului Superior al Magistraturii, Curții Constituționale și Agenției Naționale de Integritate, pentru a numi doar câteva instituții. Folosind toate aceste instituții influente, inclusiv Agenția Națională pentru Administrație Fiscală și Comisia audio-vizualului, în cei nouă ani de președinție, Băsescu a reușit să își compromită și să își elimine rivalii politici, foștii aliați, vocile mișcărilor sindicale și cele ale societății civile. El a atacat în mod deschis și instituțiile presei libere.
Băsescu a obținut inclusiv sprijinul aliaților săi de peste Atlantic. Ambasadorul Statelor Unite la București, Mark Gitenstein, de exemplu, este perceput ca un susținător fără echivoc al președintelui. Într-o intervenție fără precedent pentru un diplomat american în ultimul deceniu, ambasadorul Gitenstein s-a exprimat împotriva referendumului. El s-a declarat „profund îngrijorat de orice încercare de amenințare a independenței instituțiilor democratice”. Autorul subliniază, de asemenea, că ambasadorul Gitenstein este membru al Consiliului de administrație al Fondului Proprietatea din România, situație pe care o cataloghează ca fiind „destul de bizară”.
