La circa zece luni după ce a triumfat în proba de pușcă cu aer comprimat 10 metri, la Jocurile Olimpice de la Londra, focșăneanul Alin Moldoveanu (30 de ani) își duce viața după aceleași tipare ca și înainte. Meticulos precum un farmacist care nu are voie să greșească rețeta, sportivul născut la Focșani își petrece majoritatea timpului în poligonul „Iosif Sârbu” din Băneasa, fie la antrenamente, fie în competiție.
Cu un calm de invidiat, campionul pătrunde în „sala de 10 metri” – numele îi vine de la distanța ce îl separă pe trăgător de țintă -, își îmbracă echipamentul a cărui greutate variază în funcție de talia sportivului (ar avea cam 8 kilograme în acest caz). Apoi își scoate pușca din cutia metalică, își potrivește stativul pe care o reazemă, între focuri, și face ultimele reglaje la ea. Totul se desfășoară într-o liniște de catedrală. Ceea ce nu-i deloc surprinzător, în tirul sportiv doar impactul proiectilului cu ținta făcând ceva zgomot. Colegii de la IlfovSport i-au făcut o vizită sportivului. Iată ce a ieșit.
Evită să facă gesturi necontrolate
Alin Moldoveanu face parte dintr-un club select. Este unul dintre cei șase practicanți ai tirului sportiv campioni olimpici, respectiv unul dintre cei 88 de români care au câștigat medalia de aur la JO. Cu toate acestea, atunci când îl privești nu observi nimic din gesturile pe care le vezi la performeri din alte discipline mult mai expuse atenției opiniei publice. Nu strânge din pumn când lovește ținta, în centrul ei.
Nu urlă și nu-și scoate tricoul după o victorie – nici nu ar avea cum să-l scoată, între noi fie vorba, echipamentul fiind destul de rigid, iar însăși deplasarea cu el se face greoi. Nu! Moldoveanu lovește ținta, foc după foc, iar în tot acest răstimp face mereu aceleași mișcări calculate, studiate cu atenție. Își fixează arma în umăr, rotește brațul de sprijin, lipește obrazul de pușcă, își ține răsuflarea, ochește și apasă pe trăgaci. Totul pare simplu văzut de pe margine. La prima vedere. În realitate, este mult mai complicat. Alicea are mai puțin de 4,5 milimetri, iar ținta se află la zece metri.
O simplă tresărire, un gest scăpat de sub control sau un strănut, de pildă, care s-ar produce în timpul unui foc, ar fi sinonim cu o ratare. Din acest motiv, Alin Moldoveanu spune că, deși e campion olimpic en-titre, nu e calificat automat la Jocurile de la Rio, din 2016. Născut în Focșani, Moldoveanu a ajuns din întâmplare să practice tirul sportiv. Unii pot crede, din acest motiv, că în cazul său a fost vorba despre destin. Alții ar spune însă că Dumnezeu i-a dat, dar nu i-a băgat și-n traistă. Sau că l-a împins spre tir, însă l-a lăsat pe Alin să găsească drumul spre țintă. Åži probabil că au dreptate, succesul său datorându-se, în mare măsură, muncii depuse. Nicidecum întâmplării sau șansei.
A aflat de la italianul Campriani că a câștigat
La finalul concursului olimpic de la Londra, Alin Moldoveanu a rămas calm. A aflat că a câștigat abia în momentul în care italianul Nicolo Campriani, al doilea clasat, a venit la el pentru a-l felicita. De altfel, sportivul legitimat la Omega Tehnoton Iași – Dinamo București a mărturisit mai apoi că satisfacțiile cele mai mari pentru un practicant al tirului sportiv sunt atunci când urcă pe podium și primește medalia și diploma.
„Nu-mi place să pierd pe greșeala altuia!”
Campionul olimpic de la Londra spune că nu-i plac sporturile de echipă fiindcă vrea să obțină roadele muncii lui. „Am greșit, pierd. Am evoluat bine, merit să câștig!”, declară focșăneanul, care recunoaște că spusele lui pot „suna egoist”, însă le pune pe seama pragmatismului său. Sportivul mărturisește că se simte bine în pădurea în care se află poligonul Tunari, care îi asigură liniștea de care are atâta nevoie, și că o zi din viața lui este dedicată, în general, antrenamentului. Åži deși a terminat psihologia – sau poate tocmai de aceea – nu se aventurează să afirme că are soluții pentru a rezolva problemele altora.
CV Alin Moldoveanu
– s-a născut în 3 mai 1983, la Focșani
– are 74 de kilograme la o înălțime de 174 cm
– practică tirul sportiv, fiind specializat în proba de pușcă cu aer comprimat 10 metri
– este legitimat la Dinamo București și CS Omega Tehnoton Iași
– este antrenat de Sorin Babii și Marin Olimpiu
– a participat la Jocurile Olimpice de la Beijing, în 2008, unde a ocupat locul 4, și la Londra, în 2012, unde a cucerit medalia de aur. La ultima competiție, a avut un total de 702,1 puncte
– a reușit 599 puncte din 600 în calificări (record olimpic) și 103,1 din 109 puncte în finală
– a ocupat locul 2 la Campionatul Mondial din 2006, de la Zagreb și locul 3 la Campionatul European din 2004, de la Gyor
– la Cupa Mondială a cucerit o medalie de aur în 2008, la Munchen, și patru de argint (la Milano și Munchen, în 2005, Bangkok, în 2007, și Rio de Janeiro, în 2008).
