Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a trăit pe vremea împăraților Dioclețian și Maximian Galeriu (284-311) și era fiul voievodului cetății Tesalonicului, botezat în taină de părinții săi, de frica cruntelor prigoane împotriva creștinilor. Acesta a învățat toate tainele sfintei credințe, luminîndu-se de cunoștința despre Domnul nostru Iisus Hristos, precum și despre milostenia către săraci, începînd a lucra într-însul darul lui Dumnezeu. Åži tânărul creștea cu anii și cu înțelepciunea, urcând ca pe o scară, din putere în putere. Auzind Maximian de moartea voievodului Tesalonicului a chemat pe fiul acestuia și, cunoscîndu-i înțelepciunea, l-a făcut voievod în locul tatălui său.
Åži a fost primit Sfântul cu mare cinste de cetățeni, iar el cârmuia cu multă vrednicie poporul, propovăduind pe față dreapta credință și aducând pe mulți la Hristos. Aflînd împăratul că voievodul Dimitrie este creștin s-a mîniat foarte tare. De aceea, întorcîndu-se biruitor dintr-un război cu sciții, Maximian a poruncit să se facă praznice în fiecare cetate, în cinstea zeilor, și a venit împăratul și la Tesalonic. Åži, Dimitrie fiind întrebat, dacă sunt adevărate cele auzite despre dânsul, a răspuns cu îndrăzneală, mărturisind că este creștin și a defăimat închinarea păgânească. Åži îndată, împăratul a poruncit să-l închidă în temniță. Sf. Dimitrie a binecuvîntat pe un tânăr creștin, Nestor, ca să biruiască atunci când va lupta cu omul împăratului, însemnîndu-l cu semnul Sf. Cruci. Aflând Maximian, s-a supărat și a poruncit să fie omorît Dimitrie, aceeași soartă având-o și Nestor. Sfintele lor moaște au făcut minuni, auzind despre acestea chiar împăratul. Printre cei vindecați de Sf. Dimitrie s-a aflat și un anume Leontie, om cu credință în Iisus Hristos, Domnul nostrum, care s-a vindecat dintr-o boală foarte grea. Drept mulțumire, a început să facă o biserică mare din piatră în locul bisericii mici din lemn, în cinstea Sfîntului Marelui Mucenic Dimitrie. Pe cînd săpau temeliile bisericii, cu voia lui Dumnezeu, au descoperit și racla cu moaștele Sfîntului Dimitrie, din care izvora mir binemirositor cu care se ungeau cei suferinzi și se vindecau. Biserica făcută de Leontie a fost mărită mai tîrziu, ajungînd cea mai mare și mai veche biserică din Tesalonic, care se păstrează pînă astăzi. Tot Leontie, fiind iubitor de Dumnezeu, a făcut o raclă nouă din argint și a așezat în ea moaștele Sfântului Di-mitrie, care se păstrau sub altarul marii biserici. Mormântul Sfântului Dimitrie se află și astăzi la biserica sa din Tesalonic unde merg zilnic credincioșii în pelerinaj și cer ajutorul lui.
Sfântul Dimitrie cel Nou
Acest cuvios Părinte a trăit pe vremea evlavioșilor împărați vlahi, dintr-un sat din Bulgaria ce se chema Basarabi, de pe marginea apei Lomului; și întâi a fost păzitor de vite. Apoi, văzând că toate ale lumii sunt trecătoare, a ieșit din satul acela și s-a dus într-o peșteră ce era aproape de Basarabi și s-a făcut călugăr la o mânăstire ce era înăuntrul peșterii. Cine poate spune luptele ce a suferit? Postul, rugăciunea și privegherile ce făcea, încât și de harul facerii de minuni s-a învrednicit; încă și vremea ieșirii sufletului său din trup a cunoscut-o, pentru care intrînd în mijlocul a două pietre, așa și-a dat prealuminatul său suflet în mâna lui Dumnezeu. Trecând multă vreme, a venit acea apă a Lomului mare de surpă lemnele și pietrele de pri-mprejur. Atunci au căzut în apă și cele doua pietre ce erau în cuprinsul peșterii, dimpreună cu moaștele sfântului; și mult timp au fost acolo. Deci vrând Dumnezeu să-l descopere, s-a arătat îngerul Domnului în vis la o copilă, a unui credincios, ce pătimea de duh necurat, zicându-i: „De mă vor scoate părinții tăi din apă, eu te voi tămădui”. Åži astfel, a fost descoperit Sfântul Dimitrie iar vestea lui a ajuns în toată lumea, până la curtea Dom-nitorului de la București. Moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou de la Basarabi se găsesc la Catedrala Patriarhală de la București.
