În fiecare an, la 8 septembrie, prăznuim cu mare bucurie Nașterea Maicii Domnului, părinții săi fiind oameni drepți și plini de toată fapta cea bună, de neam cinstit și împărătesc. Încă de la începutul lumii, Preabunul Dumnezeu a arătat în chip tainic prin Eva cea veche, pe cea nouă, duhovnicească, adică pe Maica Domnului ce avea să nască, la plinirea vremii, pe noul Adam, Hristos, Care, prin întruparea Lui, a zdrobit capul șarpelui și al morții și al păcatului, căci precum în Adam toți mor, așa și în Hristos toți vor învia (I Corinteni 15, 22).
Într-una din zile, fiind un mare praznic al iudeilor, s-au dus și Ioachim cu soția sa Ana la biserică dorind să dea și ei jertfă lui Dumnezeu. Dar preotul nu a vrut să le primească și i-a mustrat cu grele cuvinte: „Pentru ce îndrăzniți să aduceți jertfă lui Dumnezeu, fiind voi sterpi și neroditori?”. Atunci Ioachim și Ana au ieșit afară din biserică mîhnițiti. Åži mergînd spre casă foarte întristați, a zis Ioachim către soția sa: „Pe mine nu mă îndeamnă inima să mai intru în casa mea, căci noi sîntem urgisiți de Dumnezeu. Iată eu mă duc la munte și acolo voi posti și mă voi ruga lui Dumnezeu, doar se va milostivi și ne va da nouă un copil”. Deci, se despărțiră unul de altul, iar Ana se duse acasă, la Nazaret. Åži, după ce făcu multă milostenie, a intrat în grădină și acolo a început să se roage lui Dumnezeu cu durere și cu multe lacrimi, zicînd: „Doamne, Atot-țiitorule, Cel ce numai cu cuvîntul ai făcut cerul și pămîntul și toate cîte se văd; Cel ce ai zis făpturilor Tale să trăiască și să se înmulțească; Cel ce ai binecuvîntat pe Sarra, femeia lui Avraam și a născut pe Isaac la bătrînețe și ai dăruit Anei fiu, de a născut pe Samuel proorocul, dă-mi și mie rod pîntecelui meu și nu lăsa să fiu de ocară între oameni, că de voi naște fiu, sau fiică, îl voi închina Å¢ie cu toată inima și-l voi da să slujească în biserica slavei Tale” (I Regi 1, 11). Astfel se rugau atît Ana cît și Ioachim și a auzit Dumnezeu rugă-ciunea și suspinurile lor. Apoi trimițînd pe arhanghelul Gavriil la Ioachim în munte, i-a zis: „Bucură-te, Ioachime, și te veselește că am venit să-ți vestesc că vei avea o fiică ce va naște în feciorie pe Împăratul lumii, Dumnezeu! Deci, lasă întristarea și amărăciunea sufletului tău și te du la casa ta, că a auzit Dumnezeu rugăciunea ta. Numai să ai nădejde tare în cuvîntul meu și să-i mulțumești lui Dumnezeu”. Acestea zicînd îngerul lui Dumnezeu, s-a dus în grabă și la Ana și i-a vestit binecuvîntarea lui Dumnezeu. La vremea cuvenită, Sfînta Ana a născut o fetiță pe care, după obiceiul Legii vechi au dus-o la preot pentru a-I pune numele. Åži, după cuvîntul îngerului, i-au pus numele de Maria, ce înseamnă împărăteasă, prefigurînd că ea avea să devină Împărăteasa îngerilor și Doamna întregii lumi. Ziua Nașterii Maicii Domnului sosește cu lumină duhovnicească, cu bucurie sfîntă, fiindcă se naște Maica luminii și a bucuriei. Cu aceste gînduri de bucurie și nădejde și cu inimi pline de milă și smerenie să cinstim această zi aleasă!
Rugăciune către Preasfînta Născătoare de Dumnezeu
„Fecioară Stăpînă Născătoare de Dumnezeu, știu, cu adevărat, că nu se cuvine ca eu, cel atît de păcătos să privesc icoana ta, a celei preacurate, a celei pururea fecioară, dar fiindcă Dumnezeu, pe care L-ai născut, S-a făcut om ca să-i cheme pe cei păcătoși la pocăință, pentru aceasta îndrăznind și eu, mă apropii de tine, cu lacrimi rugîndu-mă. Primește această mărturisire a greșelilor mele cele multe și grele și o du unuia născut Fiului tău și Dumnezeu, rugîndu-te Lui ca să fie milostiv către păcătosul meu suflet. Că pentru mulțimea fărădelegilor mele sînt oprit a căuta la Dînsul și a cere iertare. Pe tine te pun înainte rugătoare și mijlocitoare, pentru că multe și mari daruri dobîndind eu de la Ziditorul și Dumnezeul meu și uitîndu-le pe toate, am ajuns bogat în patimi și sărac în fapte bune. De aceea, numai la sprijinul tău alerg, Născătoare de Dumnezeu, eu cel păcătos și nevrednic, cel ce m-am nemilostivit mai mult decît bogatul, cel ce sînt slugă lacomă, vas al gîndurilor rele și străin de fapta bună. Miluiește-mă pe mine cel smerit, milostivește-te de mine cel neputincios. Mare îndrăzneală ai la Cel ce s-a născut din tine și nu trece cu vederea lacrimile mele. Nu te întoarce de către suspinul meu și nu lepăda durerea inimii mele. Nu rușina nădej-dea mea cea către tine, ci cu rugăciunile tale de Maică, silind nesilita milostivire a Fiului tău celui bun și Dumnezeu, învrednicește-mă pe mine păcătosul și nevrednicul să mă desfac de păcat și să mă robesc de dreptate, să mă îmbrac întru sfințenia curățeniei sufletești și să viez ființei cele bune. Călătorind eu, împreună călătorește cu mine, priveghind, întărește-mă, necăjindu-mă mîngîie-mă, slăbind la suflet, întărește-mă, îmbolnăvindu-mă, vindecare îmi dăruiește, nedreptățit fiind de alții, izbăvește-mă, spre moarte primejduindu-mă, degrabă apucînd, scoate- mă. Așa preabuna Stăpîna, Născătoare de Dumnezeu, ascultă nevrednica mea rugăciune că prin tine se mîntuiește toată firea pămîntească, lăudînd și binecuvîntînd pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfîntul Duh, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin”.
