Cuvânt despre rugăciunea lui Iisus

0
601


„Acestea a vorbit Iisus și, ridicînd ochii Săi la cer, a zis: Părinte, a venit ceasul! Preaslăvește pe Fiul Tău, ca și Fiul să Te preaslăvească. Precum I-ai dat stăpînire peste tot trupul, ca să dea viață veșnică tuturor acelora pe care  Tu i-ai dat Lui. Åži aceasta este viața veșnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis. Eu Te-am preaslăvit pe Tine pe pămînt; lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am săvîrșit. Åži acum, preaslăvește-Mă Tu, Părinte, la Tine Însuți, cu slava pe care am avut-o la Tine, mai înainte de a fi lumea. Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume.”

„Ai Tăi erau și Mie Mi i-ai dat și cuvîntul Tău     l-au păzit. Acum au cunoscut că toate cîte    Mi-ai dat sunt de la Tine. Pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit și au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieșit, și au crezut că Tu M-ai trimis. Eu pentru aceștia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt. Åži toate ale Mele sunt ale Tale, și ale Tale sunt ale Mele și M-am preaslăvit întru ei. Åži Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt și Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzește-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem și Noi. Cînd eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău, pe cei ce Mi i-ai dat; și i-am păzit și     n-a pierit niciunul dintre ei, decît fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. Iar acum, vin la Tine și acestea le grăiesc în lume, ca să fie deplină bucuria Mea în ei. Eu     le-am dat cuvîntul Tău, și lumea i-a urît, pentru că nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume. Nu Mă rog ca să-i iei din lume, ci ca să-i păzești pe ei de cel viclean. Ei nu sunt din lume, precum nici Eu nu sunt din lume. Sfințește-i pe ei întru adevărul Tău; cuvîntul Tău este adevărul. Precum    M-ai trimis pe Mine în lume, și Eu i-am trimis pe ei în lume. Pentru ei Eu Mă sfințesc pe Mine În-sumi, ca și ei să fie sfințiți întru adevăr. Dar nu numai pentru aceștia Mă rog, ci și pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvîntul lor, ca toți să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine și Eu întru Tine, așa și aceștia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Åži slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem: Eu întru ei și Tu întru Mine, ca ei să fie desăvîrșiți întru unire, și să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine” ( Ioan 17,          1-20). Evanghelia aceasta arată foarte lămurit faptul că Mântuitorul Iisus Hristos este alături de noi și că noi trebuie să îl urmăm și să ne străduim să împlinim cuvintele Lui. Se arată aici grija mare pe care o are Mântuitorul față de cei ce-l iubesc pe El și faptul că atunci când îl căutăm pe Hristos avem nu doar ajutorul Său ci și al lui Dumnezeu Tatăl. Suntem chemați la cunoaștere, la rugăciune și la o viață întru Hristos, lumina lumii. Acest lucru îl arată Mîntuitorul cînd zice: „Lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit întunericul mai mult decît Lumina, căci faptele lor erau rele. Că oricine face cele rele urăște Lumina, pentru ca faptele lui să nu se vădească” (Ioan 3, 19-20). Trebuie să ne străduim să nu ajungem în orbirea spirituală care vine de la diavol din necredință și din împotrivirea față de Dumnezeu. Acest lucru îl spune proorocul Isaia, zicînd: „Toată ziua întindeam mîinile mele către un popor neascultător și împotrivă grăitor (Isaia 65, 2). De aceea Dumnezeu le-a dat duh de împietrire ca să nu vadă cu ochii și cu urechile lor să nu audă pînă în ziua de azi”. (Deuteronom 29, 4). Mîntuitorul nostru Iisus Hristos a venit în lume pe calea ascultării, și a ascultat de Părintele Său pînă la moarte, și încă moarte de cruce. Pentru aceea și Dumnezeu L-a înălțat și I-a dăruit Lui nume care este mai presus de orice nume; ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al  celor cerești, al celor pămîntești și al celor dedesubt. Åži să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatăl. Biserica creștină este Biserica dragostei și a ascultării, pentru că a fost întemeiată de Hristos prin iubirea Tatălui și ascultarea „pînă la moarte de cruce” a Fiului. Mîntuitorul a ascultat de Tatăl, iar Apostolii Săi au ascultat de El.

Cu noi este Dumnezeu!

Trebuie să ne îngrijim atît de trup cît și de suflet. Un creștin trebuie să-și împlinească datoriile care țin de viața spirituală, de rugăciune, de meditație, de participarea la sfintele slujbe, de punere în valoare a ca-lităților sufletești pentru binele lui și pentru binele altuia, de cunoașterea de învățături sfinte, mai ales din Sfînta Evanghelie, cuvintele cele veșnice ale Mîntuitorului. Toate lucrurile acestea sunt spre binele sufletului și aduc apoi și buna chivernisire a trupului. Mîntuitorul a spus că după lucrul veacului acestuia, care aduce griji și îngrijorări, se străduiesc cei care nu știu de Dumnezeu. Or, noi, creștinii, știm că avem trebuință de ele și știm că avem un Tată care se îngrijește de noi, și atunci rugăciunea ne întărește în conștiința aceasta că Dumnezeu este cu noi, că ne ajută, că găsește El mijloacele de a se rezolva lucruri și mai presus de posibilitățile noastre. Ne rugăm lui Dumnezeu fiind încre-dințați că nu suntem singuri în această lume, ci „cu noi este Dumnezeu… acum și pururea și-n vecii vecilor. Amin”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here