„Iar în ziua întâia a săptămînii (duminica), Maria Magdalena a venit la mormînt dis-de-dimineață, fiind încă întuneric, și a văzut piatra ridicată de pe mormînt. Deci a alergat și a venit la Simon-Petru și la celălalt ucenic pe care-l iubea Iisus, și le-a zis: Au luat pe Domnul din mormînt și noi nu știm unde L-au pus. Deci a ieșit Petru și celălalt ucenic și veneau la mormînt. Åži cei doi alergau împreună, dar celălalt ucenic, alergînd înainte, mai repede decît Petru, a sosit cel dintîi la mormînt. Åži, aplecîndu-se, a văzut giulgiurile puse jos, dar n-a intrat”.(Ioan 20, 1-5)
„Iar Maria stătea afară lîngă mormînt plîngînd. Åži pe cînd plîngea, s-a aplecat spre mormînt. Åži a văzut doi îngeri în veșminte albe șezînd, unul către cap și altul către picioare, unde zăcuse trupul lui Iisus. Åži aceia i-au zis: Femeie, de ce plîngi? Pe cine cauți? Ea le-a zis: Că au luat pe Domnul meu și nu știu unde L-au pus. Zicînd acestea, ea s-a întors cu fața și a văzut pe Iisus stînd, dar nu știa că este Iisus. Zis-a ei Iisus: Femeie, de ce plîngi? Pe cine cauți? Ea, crezînd că este grădinarul, I-a zis: Doamne, dacă Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus și eu Îl voi ridica. Iisus i-a zis: Maria! Întorcîndu-se, aceea I-a zis evreiește: Rabuni!adică, Învățătorule. Iisus i-a zis: Nu te atinge de Mine, căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Mergi la frații Mei și le spune: Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru și la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru”.(Ioan 20, 11-17). Cea dintîi și cea mai plină de rîvnă și bărbăție duhovnicească este Maria Magdalena, de loc din cetatea Magdala, Galileea. Alte sfinte mironosițe sunt: Maria, mama lui Iacob și a lui Iosi, adică vara Maicii Domnului, Maria lui Cleopa și Salomea, mama fiilor lui Zevedei. Apoi Ioana, femeia lui Huza, un ispravnic al lui Irod, Suzana și multe altele care îi slujeau din avutul lor. Printre mironosițe sunt numărate și cele două surori ale lui Lazăr din Betania, Marta și Maria, unde găzduia adeseori Mîntuitorul cu Sfinții Apostoli, în drum spre Ierusalim sau Galileea. Ele credeau cu tărie că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Mesia cel vestit de prooroci, Care a venit pe pămînt să mîntuiască neamul omenesc și duceau o viață curată, sfîntă, de rugăciune și post, de înfrînare și milostenie, tră-iau în iubire sfîntă unele cu altele și cu avutul lor ospătau și odihneau cu dragoste în casele lor pe Iisus și pe sfinții Săi ucenici. Curajul și bărbăția sufletului s-au văzut la femeile mironosițe și pe drumul Crucii spre Golgota. Ele, singure cu Sfîntul Ioan, Îl petreceau pe Domnul la răstignire, fiind martore ale patimilor Lui. Ele singure se rugau pentru El cu lacrimi și suspine adînci. Ele L-au văzut însîngerat și căzut sub cruce. Ele L-au văzut dezbrăcat de cămașă și întins pe cruce. Ele au văzut loviturile cuielor în mîinile și picioarele Domnului și au leșinat de durere sub cruce. Ele au auzit cuvintele de hulă ale iudeilor, mărturisirea de pocăință a tîlharilor și rugăciunea zdrobitoare a Mîntuitorului: „Eli, Eli, lama sabahtani!” (Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit). Femeile mironosițe au văzut întunecarea soarelui, întristarea cerului, învierea morților din morminte și au auzit rugăciunea de iertare a Fiului lui Dumnezeu pentru iudeii ucigași: „Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac!”. Tot ele au văzut aruncîndu-se sorți pentru cămașa lui Hristos, făcută de mîinile Maicii Domnului, și au auzit cuvîntul Lui cel mai de pe urmă: „Părinte, în mîinile Tale încredințez Duhul Meu!”. Nu se temeau de ostașii romani atît de sîngeroși. Nu se înfricoșau de furia iudeilor de Dumnezeu netemători, nici nu se înspăimîntau cu totul de moartea Domnului pe cruce, ca cei ce nu au nă-dejde! Ele au fost de față și vineri seara, la coborîrea Domnului de pe cruce și, împreună cu Iosif din Arimateea, au cumpărat giulgiu și miresme, au uns trupul Lui cu miresme, L-au înfășurat în giulgiu, L-au pus în mormînt și au prăvălit o piatră la ușa mormîntului. Iar Maria Magdalena și Maria, mama lui Iosi, adică Maica Domnului, priveau unde L-au pus. Åži după ce a trecut ziua sîmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob, adică sora Maicii Domnului, și Salomeea au cumpărat miresme ca să vină să-L ungă. Åži dis-de-dimineață, în prima zi a săptămînii, adică Duminica, pe cînd răsărea soarele, au venit la mormînt. Åži ziceau între ele: „Cine ne va prăvăli nouă piatra de la ușa mormîntului? Dar ridicîndu-și ochii au văzut că piatra fusese răsturnată, căci era foarte mare”.
Nu este aici, a Înviat!
„Åži intrînd în mormînt au văzut un tînăr șezînd în partea dreaptă, îmbrăcat în veșmînt alb, și s-au spăimîntat. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimîntați! Căutați pe Iisus Nazarineanul Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-a pus. Dar mergeți și spuneți ucenicilor Lui și lui Petru că va merge în Galileea, mai înainte de voi; acolo Îl veți vedea, după cum v-a spus”. Femeile mironosițe sunt cele dintîi, și cele mai vrednice martore ale răstignirii, morții, îngropării și învierii Domnului. Ele sunt primele care vestesc apostolilor și lumii întregi că a înviat Hristos, că moartea, diavolul și iadul au fost biruite și raiul s-a deschis. Duminica Mironosițelor este ziua femeilor creștine, urmașele celor mironosițe, fiicele Învierii, candelele credinței, suflet
