„Åži intrând iarăși în Capernaum, după câteva zile s-a auzit că este în casă. Åži îndată s-au adunat mulți, încât nu mai era loc, nici înaintea ușii, și le grăia lor cuvântul. Åži au venit la El, aducând un slăbănog, pe care-l purtau patru inși. Åži neputând ei, din pricina mulțimii, să se apropie de El, au desfăcut acoperișul casei unde era Iisus și, prin spărtură, au lăsat în jos patul în care zăcea slăbănogul. Åži văzând Iisus credința lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îți sunt păcatele tale! Åži erau acolo unii dintre cărturari, care ședeau și cugetau în inimile lor: Pentru ce vorbește acesta astfel? El hulește. Cine poate să ierte păcatele, fără numai unul Dumnezeu? Åži îndată cunoscând Iisus, cu duhul Lui, că așa cugetau ei în sine, le-a zis lor:
De ce cugetați acestea în inimile voastre? Ce este mai ușor a zice slăbănogului: Iertate îți sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă? Dar, ca să știți că putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ, a zis slăbănogului: Zic ție: Scoală-te, ia-ți patul tău și mergi la casa ta. Åži s-a sculat îndată și, luându-și patul, a ieșit înaintea tuturor, încât erau toți uimiți și slăveau pe Dumnezeu, zicând: Asemenea lucruri n-am văzut niciodată.”(Marcu 2, 1-12) Evanghelia din duminica aceasta continuă istorisirea faptelor minunate săvârșite de Mântuitorul Hristos după ce a fost „rugat” de oamenii din ținutul gherghesenilor să plece de la ei. Traversând Lacul Tiberiadei (Marea Galileii), Iisus revine în Capernaum și, imediat ce ajunge în oraș, îi este adus de către câțiva bărbați un om paralizat și foarte slăbit, cu rugămintea de a-l vindeca. Momentul este descris fără multe amănunte de către Evangheliștii Matei, Marcu și Luca, aceștia arătând că pentru credința însoțitorilor și pentru credința bolnavului, Iisus i-a iertat slăbănogului păcatele și l-a vindecat pe loc, acesta plecând acasă pe picioarele sale, spre mirarea multora dintre cei prezenți acolo. Iisus a văzut credința celor veniți să ceară vindecarea prietenului lor, a văzut și credința celui bolnav dar a cunoscut și gândurile celor care într-ascuns îl acuzau că blasfemiază, adică aduce insultă lui Dumnezeu, singurul care poate ierta păcatele (Marcu 2,7; Matei 9, 2-4). „Intrând în corabie, Iisus a trecut și a venit în cetatea Sa. Åži iată, I-au adus un slăbănog zăcând pe pat. Åži Iisus, văzând credința lor, a zis slăbănogului: Îndrăznește, fiule! Iertate sunt păcatele tale! Dar unii dintre cărturari ziceau în sine: Acesta hulește. Åži Iisus, știind gândurile lor, le-a zis: Pentru ce cugetați rele în inimile voastre? Căci ce este mai lesne a zice: Iertate sunt păcatele tale, sau a zice: Scoală-te și umblă? Dar ca să știți că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele, a zis slăbănogului: Scoală-te, ia-ți patul și mergi la casa ta. Åži, sculându-se, s-a dus la casa sa. Iar mulțimile văzând acestea, s-au înspăimântat și au slăvit pe Dumnezeu, Cel care dă oamenilor asemenea putere.”(Matei 9, 1-8) Hristos își arată puterea Sa dumnezeiască, spre iritarea cărturarilor și a fariseilor care îl considerau un om care încalcă legile ebraice: face vindecări în zi de sabat, iartă păcatele, ține predici despre credința adevărată în Dumnezeu, Se numește pe Sine Fiu al lui Dumnezeu, are curajul să-i mustre pe ei – care sunt adevărații cunoscători și împlinitori ai Legii – și multe altele. De data aceasta Mântuitorul le dă un răspuns nu la vorbele lor, ci la gândurile lor: „De ce cugetați cele rele în inimile voastre?” (Marcu 2,8; Matei 9, 4). Mai mult, le spune mai departe: „Ca să știti că putere are Fiul Omului pe pământ să ierte păcatele, – i-a zis atunci slăbănogului – : Ridică-te, ia-ți patul și mergi la casa ta!” (Marcu 2,10-11; Matei 9, 6). Iisus Hristos, Fiul Omului, nu are numai puterea de a vindeca, ci și autoritatea dumnezeiască de a ierta păcatele.
Să venim la Hristos!
Cei patru bărbați au arătat că adevărata credință nu este o simplă încercare de apropiere de Hristos, ci este un efort susținut, fiindcă Împărăția Cerurilor se ia numai prin nevoințe. Iisus le-a văzut de îndată credința și s-a milostivit de prietenul lor; dar El a văzut și altceva. Adevărata credință merge mână în mână cu dragostea. Când cei patru s-au hotărât să meargă să vadă pe Hristos, ei și-au amintit și de prietenul lor care nu putea merge pentru că era „slăbănog”. Ei și-au făcut timp și pentru acela și s-au hotărât să facă un efort în plus, ca să îl aducă și pe el la Iisus. Dumnezeu iubește astfel de oameni. Åži noi, venind la Sfânta Biserică, în fața Mântuitorului nostru, Iisus Hristos, trebuie să facem la fel. Iisus se adresează slăbănogului numindu-l „fiul său” și îi iartă păcatele, adevărata cauză a suferinței sale. Păcatul este cea mai cumplită paralizie, care țintuiește la pat trupul și împietrește sufletul. Iisus a venit pentru a tămădui astfel de paralizii. De aceea, venim și noi astăzi la Hristos pentru a ne dărui un scop vieții noastre, pentru a căpăta iertare și bucurie, pentru a dobândi pacea sa cea de viață dătătoare. Venim la Hristos Prietenul și Dumnezeul nostru care ne iubește și căruia îi pasă de noi. Doamne ajută! Amin.
