Ediția: Vineri 29 martie 2024 Nr. 6593

Ediția: Vineri 29 martie 2024 Nr. 6593

Cuvânt la începutul Postului Mare


Sfântul Vasile cel Mare spunea cã postul este una din cele mai vechi porunci, fiind rânduit chiar din rai. Cãci a poruncit Dumnezeu lui Adam: „Din toți pomii din rai poți sã mãnânci, iar din pomul cunoștinței binelui și rãului  sã nu mãnânci, cãci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit!”. Deci și noi sã ne silim a trece curgerea Postului Mare, care se apropie, cu înfrânare, dupã puterea trupeascã și sufleteascã. Iar când nu putem sau nu știm cum sã postim sã urmãm sfatul preotului nostru duhovnic. Pentru a avea folos de post și pentru a-l trece cu ușurințã, trebuie sã-l unim cu încã douã fapte bune, cu sfânta rugãciune și cu milostenia.

Rugãciunea și postul formeazã cele douã aripi cu care creștinul poate zbura pânã la Hristos, iar amândouã unite cu milostenia ne duc pânã în fața Preasfintei Treimi și formeazã cea mai sigurã și scurtã scară de mântuire pentru creștini. Sã iubim aceste trei virtuți și sã le lucrãm toatã viața, dar mai ales acum în Postul Sfintelor Paști. Postul este jertfa trupului, rugãciunea este jertfa sufletului, iar milostenia este jertfa dragostei în Hristos. Sã postim cu dragoste și sã urcãm scara Postului Mare cu bucurie, iar nu suspinând, „cã pe dãtãtorul de bunãvoie îl iubește Dumnezeu”. Adam a cãzut cãlcând porunca postului noi însã, sã ne ridicãm din cãderea lui Adam, încercând cu post, cu rugãciune și cu milostenie, scara celor patruzeci de zile ale Marelui Post, crescând duhovnicește în credințã, în dragoste și în nãdejdea mântuirii, pânã vom ajunge înaintea lui Hristos înviat și în lumina cea neapusã a Preasfintei Treimi. Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos a venit din Cer ca sã facã ascultare de Pãrintele Sãu și sã slujeascã la mântuirea neamului omenesc, scoțându-l din robia diavolului și a morții. Luni începe Postul Mare sau Postul Sfintelor Paști și se cuvine să vorbim despre post și despre felul cum trebuie să procedăm în această perioadă. Mântuitorul ne învãță neîncetat cum sã facem voia lui Dumnezeu și cum sã lucrăm faptele bune spre slava Lui și spre mântuirea sufletelor lor și cum să postim: „Tu însã, când postești, unge capul tãu și fața ta o spalã, ca sã nu te arãți oamenilor cã postești, ci Tatãlui tãu care este în ascuns; și Tatãl care vede în ascuns îți va rãsplãti ție”. (Evanghelia dupã Matei 6, 17-18). Dar Mântuitorul ne-a poruncit nu numai postul sã-l facem în ascuns, spre a scãpa de slava oamenilor, ci și milostenia, și rugãciunea, și toate faptele bune, cã iatã ce zice: „Luați aminte ca faptele dreptãții voastre sã nu le faceți înaintea oamenilor, ca sã fiți vãzuți de ei; altfel nu veți avea platã  de la Tatãl vostru Cel din ceruri. Deci, când faci milostenie, nu trâmbița înaintea ta, cum fac fãțarnicii în sinagogi și pe ulițe, ca sã fie slãviți de oameni; adevãrat grãiesc vouã cã își iau plata lor. Tu însã, când faci milostenie, sã nu știe stânga ta ce face dreapta ta, ca milostenia ta sã fie într-ascuns și Tatãl tãu care vede în ascuns, îți va rãsplãti ție. Iar când vã rugați, nu fiți triști ca fãțarnicii cãrora le place, prin sinagogi și prin colțurile ulițelor, stând în picioare, sã se roage ca sã se arate oamenilor; adevãrat grãiesc vouă cã își iau plata lor. Tu însã, când te rogi, intrã în cãmara ta și, închizând ușa, roagã-te Tatãlui tãu care este în ascuns, și Tatãl tãu, Care vede în ascuns, îți va rãsplãti ție” (Matei 6, 1- 6). Postul este înfrânarea de la toate mâncărurile, sau, la caz de boală, numai de la unele, de asemenea și de la băuturi și de toate cele lumești și de toate poftele cele rele, pentru ca să poată creștinul să își facă rugăciunea lui mai cu înlesnire și să îi fie milostiv Dumnezeu, precum și pentru a ucide poftele trupului și a primi harul lui Dumnezeu. Postul este o faptă de virtute, un exercițiu de înfrânare a poftelor trupului și de întărire a voinței, o formă de pocăință, deci mijloc de mântuire. Dar este în același timp și un act de cult, adică o faptă de cinstire a lui Dumnezeu, pentru că el este o jertfă, adică o renunțare de bună voie la ceva care ne este îngăduit, izvorâtă din iubirea și respectul pe care îl avem față de Dumnezeu.

Să lucrãm faptele cele bune!

Sfinții Apostoli și ucenicii lor au postit, Sfinții Părinți de asemenea. „Postul potolește zburdăciunea trupului, înfrânează poftele cele nesăturate, curățește și înaripează sufletul, îl înalță și îl ușurează”, spunea Sfântul Ioan Gură de Aur. Marele Apostol Pavel spunea: „De aceea, ori de mâncați, ori de beți, ori altceva de faceți, toate spre slava lui Dumnezeu sã le faceți”. (I Corinteni 10, 31). Dumnezeieștii Pãrinți ne aratã cã fapta are trup și suflet. Trupul faptelor bune este lucrarea lor, iar sufletul faptelor bune este scopul cu care le lucrãm. Deci, se cuvine sã fim cu mare luare aminte la scopul cu care lucrãm faptele cele bune. Fapta bunã fãcutã cu scop rãu are temelie de umbră și, pe lângã faptul cã pierdem osteneala sãvârșirii ei, ne facem vinovați de osândã. Cãci Dumnezeu, care vede cele ascunse ale inimii noastre nu ia aminte la cele ce facem, ci la scopul cu care lucrãm fapta bunã. Acest adevãr ni-l aratã și dumnezeiescul pãrinte Maxim Mărturisitorul, care zice: „În toate cele fãcute de noi, Dumnezeu ia seama la scop” (Filocalia, vol. II, Sibiu, 1947, p. 86). Fericit și de trei ori fericit este omul care nu dorește altceva în viațã decât mântuirea sufletului sãu. Rugãm pe bunul Dumnezeu sã ne binecuvânteze începutul Postului Mare, ca sã-l parcurgem cu folos și sã ajungem cu bucurie sã ne închinãm și slãvitei Sale Învieri. Amin.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

You cannot copy content of this page

× Ai o stire interesanta?