Toți oamenii sunt datori a mulțumi lui Dumnezeu pentru toate cele bune și cele rele pe care le primesc de la El. Sfânta Evanghelie vorbește despre pilda celor zece leproși și despre lipsa de recunoștință a nouă dintre ei. Toți zece se rugau și strigau la Fiul lui Dumnezeu sã se milostiveascã și sã-i vindece dar, dupã ce s-au vindecat, numai unul s-a întors la Hristos și cãzându-I în genunchi, I-a mulțumit cu lacrimi. De aceea și Domnul a zis: „Oare nu zece s-au vindecat? Dar cei nouã unde sunt?”.
Cei nouă nu s-au gândit sã se întoarcã și sã dea slavã lui Dumnezeu, decât numai al zecelea, care era de alt neam. Iar Domnul i-a zis celui vindecat: «Scoalã-te și du-te; credința ta te-a mântuit!». Cel ce mulțumește se și mântuiește, cãci are credințã în Dumnezeu, iar cel nerecunoscãtor este departe de Dumnezeu, fiind nepocãit. De aceea de va muri în aceastã stare, unul ca acela se va osândi în iad. Oare noi mulțumim zilnic și în fiecare ceas lui Dumnezeu pentru binefacerile primite? Sau uitãm de aceastã mare poruncã? Cãci și Sfântul Apostol Pavel ne poruncește, zicând: „Pentru toate mulțumiți” (I Tesaloniceni 5, 18; Efeseni 5, 20). Åžtim cã mulți cârtesc în inimile lor și zic la necaz: „Pentru ce sã mulțumesc lui Dumnezeu, cã iatã sunt bolnav, nu s-a împlinit cererea, soțul este rãu, copilul n-a reușit?”. Dar, oare când erau sãnãtoși și tineri și aveau de toate și toți îi cinsteau, atunci mulțumeau lui Dumnezeu? Atunci veneau regulat la bisericã, se spovedeau, posteau și se împãrtãșeau cu Preacuratele Taine? Sau erau tot așa de nepãsãtori, și puțin credincioși ca acum? Dacã n-ai reușit azi, vei reuși sigur mâine. Numai sã nu ceri cele ce nu-ți sunt de folos. Dacã ești bolnav azi, de ce cârtești? Dar n-ai fost sãnãtos toatã viața și ai uitat sã mulțumești Ziditorului tãu? Dacã ai pierdut ceva sau nu ți s-a împlinit cererea, de ce te superi și mânii pe Dumnezeu? Nu cumva ceri lui Dumnezeu numai cele materiale și trecãtoare și uiți sã ceri cele veșnice și mântuitoare? Poate de aceea nu ți-a împlinit Domnul cererea, cãci Dumnezeu pe cele materiale ți le dã de la sine dacã vei cãuta mai întâi împãrãția lui Dumnezeu și dreptatea Lui (Matei 6, 33). Credincioșii fac o greșealã cerând de la Dumnezeu mai întâi lucruri pãmântești și abia la urmã cer iertarea pãcatelor, care ne asigurã fericirea și mântuirea sufletului, iar Dumnezeu, dimpotrivã, ne poruncește sã cãutãm mai întâi Împãrãția Cerului, adicã biserica, rugãciunea, pocãința, împãcarea cu toți, postul, smerenia și Sfânta Împãrtãșanie, și numai la urmã sã cerem și cele pãmântești: sãnãtate, reușitã în viațã, cãsnicie, copii, ajutor în toate, pe care promite sã ni le dea gratuit, chiar dacã nu le cerem. Cum trebuie sã mulțumim lui Dumnezeu? În toate zilele și în fiecare ceas și clipã sã zicem în casã, la bisericã, pe cale și oriunde aceastã scurtã rugãciune: „Slavã lui Dumnezeu pentru toate!”. Dacã nu ni se împlinește cererea, noi sã-i mulțumim Mântuitorului pentru tot ce ne-a dat în viațã: pentru sãnãtate, pentru minte, pentru cei doi ochi, pentru pâinea zilnicã, pentru serviciu, pentru copii, pentru preoții care ne pãstoresc, pentru Sfânta Cruce cu care biruim pe diavoli, și mai ales pentru Evanghelie. „Oare câți, alãturi de noi, sunt orfani, bolnavi fãrã leac, flãmânzi, amãgiți și robiți de patimi, iar noi avem de toate și nu mulțumim cât trebuie? Cea mai înaltã rugãciune de mulțumire pe pãmânt este Sfânta Liturghie. De aceea se mai numește și jertfã euharisticã, adicã jertfã de laudã și de mulțumire”, spunea părintele Cleopa. În cele ce urmează vom povesti o istorioară adevãratã prin care iarãși se va arãta cum pedepsește Preabunul Dumnezeu pe omul cel nemulțumit de binefacerile primite de la El.
Să fim cinstiți!
Un mare fãcãtor de rele, într-o vreme fiind foarte ostenit de cale, s-a dus și s-a culcat la umbra unui zid vechi. Pe când dormea el, i-a grãit cineva, zicându-i: « Scoalã-te repede de aici și mergi alãturi, cãci cade zidul și te omoarã. Iar el s-a sculat repede și fugind îndatã a cãzut zidul ». Iar el, plin fiind de toate pãcatele a pus în mintea sa cã este un om bun și îl iubește Dumnezeu, cãci l-a scãpat de moarte și nu-l urãște pentru faptele și uciderile care le-a fãcut în viațã. Deci, a cumpãrat tãmâie și lumânãri și intrând în bisericã a zis: « Mulțumesc Å¢ie, Doamne, cã m-ai scãpat de la aceastã mare primejdie și de moarte ». El n-a înțeles cã alta voiește Dumnezeu de la el, adicã sã-și îndrepte viața și sã nu mai facã rãu. Apoi a început din nou a face tot felul de rãutãți, fãrã nici o cãințã de pãcatele lui. Dar într-o noapte, pe când dormea pe patul sãu, i s-a arãtat cineva și i-a zis: « Eu sunt cel care te-a trezit când dormeai sub zid și tu, în loc sã te pocãiești, mãrturisindu-ți pãcatele și sã pui hotãrâre în inima ta ca sã nu mai faci cele rele înaintea lui Dumnezeu, ai adus tãmâie și lumânãri la bisericã și ai socotit cã îmi sunt plãcute faptele și fãțãrniciile tale. Sã știi cã pentru aceasta te-am izbãvit de primejdia aceea, ca sã nu mori nepocãit. Iar tu, în loc de pocãințã iar ai început a face cele rele ale tale. De aceea, pentru nerecunoștința și nemulțumirea ta care ai arãtat-o fațã de bunãtatea lui Dumnezeu, nu vei muri repede ca sã nu te vadã nimeni, cum era sã-ți fie moartea sub acel zid, ci vei fi tras în țeapã în mijlocul orașului ca sã te vadã toți oamenii și sã ia pildã spre îndreptarea lor, vãzând cum moare un tâlhar și ucigaș nepocãit ». La aceste cuvinte el se înfricoșeazã, dar îndatã prinzându-l oamenii, l-au dus la judecãtorul cetãții și el a hotãrât sã fie tras în țeapã în mijlocul târgului ca sã-l vadã toți și sã nu urmeze acelui tâlhar nemulțumitor și nerecunoscãtor fațã de binefacerile lui Dumnezeu. (Mãrgãritarele Sf. Ioan Gurã de Aur).
