Sfântul Spiridon a trăit pe vremea domniei lui Constantin cel Mare și a fiului său Constanțiu. De neam era din insula Cipru, simplu la chip și la inimă smerit. Mai întâi, a fost păstor de oi și, însurat fiind, a avut o fiică Irina, care a trăit în feciorie toată viața ei. Pentru sfințenia vieții lui, murindu-i soția, a fost făcut episcop în cetatea Trimitundei, aproape de Salamina, și a primit de la Dumnezeu și darul tămăduirilor, dobândind numele de făcător de minuni.
În timp de secetă, a adus ploaie și, iarăși, a oprit necontenirea ploilor. Prin rugăciune a potolit încă și foametea, că a făcut de s-au spart de ploaie grânarele unde era ascuns grâul. Åži a prefăcut și un șarpe în aur, iar dacă a izbăvit pe cel sărac din nevoile lui, iarăși a adus aurul la starea cea dintâi și l-a făcut șarpe. A oprit și revărsarea apelor, a întors pe cei ce au greșit făcându-i de și-au mărturisit păcatele. În vremea prigonirii creștinilor de către Maximian-Galeriu, Sfântul a fost prins și, mărturisind pe Hristos, i s-a scos ochiul drept, i s-a tăiat pulpa stângă și a fost trimis în temniță. A luat parte la Sinodul cel dintâi de la Niceea (325), fiind unul din cei trei sute optsprezece părinți episcopi și a mărturisit apostoleasca învățătură că Hristos, pentru Care a pătimit, este cu adevărat de o ființă cu Tatăl, arătând cu puterea minunii, taina Sfintei Treimi, ascunsă într-o cărămidă. Murind Irina, fiica lui, o femeie, care încredințase acesteia un odor de preț, spre păstrare, a cerut Sfântului odorul său, iar acesta, neștiind unde este, a întrebat pe cea moartă și, aflând de la ea locul unde este pus, l-a dat înapoi femeii. Acestui Sfânt i se arătau îngerii și-i slujeau la Sfânta Liturghie și a luat mărturie de la cer că avea îngeri privitori, care cântau împreună cu dânsul. Iar cât era de îndurător și milostiv se vedea din aceea că, pe când era păstor de oi, au venit noaptea hoții să-i prade turma lui și, deodată, au fost opriți cu orbirea, că n-au mai putut să facă nimic, nici măcar să scape, iar Sfântul, văzându-i în acea stare dimineața, nu numai că i-a izbăvit de orbire, ci încă și câte un berbec le-a dat la fiecare, îndemnându-i să-și schimbe viața.
Åži așa, cârmuind bine turma ce i s-a încredințat de la Dumnezeu, s-a mutat la cetatea și petrecerea îngerilor. Iar sfintele lui moaște se află în mare cinste, într-o raclă de mult preț, în insula Corfu, până în ziua de astăzi. Åži se face pomenirea lui în biserica Sfântului Petru, aproape de Biserica cea mare.
Sfântul Spiridon, făcătorul de minuni
O foamete mare cuprinsese toata țara Ciprului, dar bogații cetății, care erau vânzători de grâu, se bucurau de scumpete și grâu. Cum nu mai aveau în cetate, au început a vinde mai scump grâul cel strâns de mulți ani, dar curând s-a isprăvit. Însă, aceasta a rânduit Dumnezeu pentru păcatele noastre, smerindu-ne pe noi, că toate cu judecată și cu purtare de grijă le face.
Deci, era în cetatea Trimitundei un oarecare vânzător de grâu, nesățios pentru iubirea de arginți și toate cele din lăuntrul său erau flămânde de lăcomie. Acesta, strângând cu neguțătorie, de prin ale părți, mulțime de grâu și aducându-l cu corabia în cetate, nu voia să-l vândă cu acel preț cu care se vindea în cetate, ci l-a strâns în hambare, până când se va mări foametea în cetate, pentru ca să-l vândă mai scump și să câștige avere multă. Åži, făcându-se foamete mare și, din zi în zi, îngreunându-se traiul, a început bogatul acela a vinde grâul său foarte scump. Åži a venit, căzând către dânsul, un sărac, cerând și rugându-l cu lacrimi să-l miluiască și să-i dea lui puțin grâu, ca să nu moară de foame cu femeia și copiii lui, iar vânzătorul, cuprins fiind de nemilostivire și de pofta aurului, n-a vrut să-l ajute pe acel sărac, ci a zis către dânsul: „Să mergi și să aduci prețul și vei avea ceea ce vrei să cumperi”. Iar săracul, slăbit de foame, a venit către Sfântul Spiridon, spunând cu plângere săracia lui și nemilostivirea bogatului. Iar Sfântul i-a zis lui: „Nu plânge, ci mergi la casa ta, pentru că așa grăiește Duhul Sfânt, că, dimineață, casa ta se va umple de grâu, iar pe bogatul acela îl vei vedea rugându-te pe tine și dându-ți ție grâu fără de preț”. Iar săracul, socotind că Sfântul i-a zis aceasta numai spre mângâierea necazului său și crezând deșartă și nelucrătoare nădejdea ce i se da, s-a dus la casa lui, suspinând. Åži, cum s-a întunecat de noapte, din porunca lui Dumnezeu, s-a vărsat ploaie mare pe pământ și, prin acea vărsare multă de ape, hambarele bogatului aceluia nemilostiv și iubitor de arginți s-au spart și apa a risipit tot grâul. Iar acel nemilostiv vânzător de grâu a alergat prin toată cetatea, strigând și rugând pe toți ca să-i dea lui ajutor. Iar poporul cel sărac, văzând grâul cel risipit pe drumuri a început a-l strânge și a-l aduna prin casele lor. Asemenea și săracul acela și-a adunat și el grâu pentru sine cu prisosință. Încă și bogatul, văzându-l, a început a-l ruga să-și ia grâu fără de preț, cât va voi. Așa și noi să cădem cu smerenie și să ne rugăm Sfântului Spiridon să mijlocească pentru noi către bunul Dumnezeu pentru cererile cele bune ale noastre. Amin.
