Postul Nașterii Domnului sau al Crăciunului ne dă posibilitatea de a ne curăți trupește și sufletește. El amintește de ajunarea de patruzeci de zile a Proorocului Moisi, precum și de postul patriarhilor din Vechiul Testament. După cum aceștia așteptau venirea lui Mesia cu post și rugăciune, așa se cuvine să aștepte creștinii și să întâmpine prin post pe Iisus, „Cuvântul lui Dumnezeu” născut din Fecioara Maria. Acest post ține 40 de zile: de la 15 Noiembrie la 25 Decembrie și se lasă sec în seara Sfântului Apostol Filip, la 14 Noiembrie. Postim de carne, ouă și brânză.
Lunea, miercurea și vinerea se mănâncă bucate fără ulei și fără vin. Marțea și joia este dezlegare la untdelemn și vin. Sâmbetele și duminicile, până la 20 decembrie exclusiv, este dezlegare la untdelemn, vin și pește. Dacă în zilele de luni, miercuri și vineri este prăznuit vreun sfânt mare, însemnat în calendar cu cruce neagră (+), se mănâncă untdelemn și se bea vin; iar dacă în aceste zile este hramul bisericii sau sărbătoare însemnată în calendar cu cruce roșie (+), este dezlegare și la pește. Marțea și joia se mănâncă pește, untdelemn și se bea vin, când sunt în aceste zile: vreun sfânt mare, hram sau sărbători cu roșu. În ziua de Ajun se mănâncă tocmai seara și anume: grâu fiert îndulcit cu miere, poame, covrig sau turte din făină, căci cu semințe a ajunat Daniel Proorocul și cei trei tineri din Babilon, care au prefigurat, mai înainte, Nașterea lui Hristos. La Crăciun, în orice zi ar cădea se mănâncă de dulce. Se mănâncă pește la 21 noiembrie, când se sărbătorește „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, chiar dacă această sărbătoare cade miercurea sau vinerea. Ultima zi a postului Nașterii Domnului, 24 decembrie, numită și Ajunul Crăciunului, este zi de post mai aspru decât celelalte zile: se ajunează până la Ceasul IX ( ora 15 ), când se obișnuiește să se mănânce, în unele părți, grâu fiert, amestecat cu fructe și miere, în amintirea postului lui Daniel și al celor trei tineri în Babilon (Daniel I, 5, 8-16). În unele părți se ajunează în această zi până la răsăritul luceafărului de seară, care ne aduce aminte de steaua care a vestit magilor Nașterea Domnului. Această ajunare amintește totodată postul ținut odinioară de catehumenii care în seara acestei zile primeau botezul creștin și apoi prima împărtășire, la liturghia săvârșită atunci în acest scop: Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, care astăzi se săvârșește dimineața. La început, creștinii nu posteau toți în același fel și același număr de zile. Unii posteau numai șapte zile, alții șase săptămâni, unii țineau un post mai aspru, alții unul mai ușor. Sinodul local din Constantinopol ținut la anul 1166 (sub patriarhul Luca Chrysoverghi) a uniformizat durata postului Nașterii Domnului în Bisericile Ortodoxe, hotărând ca toți credincioșii să postească timp de 40 de zile, începând de la 15 noiembrie.
Sf. Apostol Filip, propovăduitor al dreptei credințe!
Tot acum, Sfânta noastră Biserică cinstește pe Sfântul Apostol Filip. Acesta era originar din Betsaida Galileii și, alături de apostolii Andrei și Petru, avea multă înțelepciune, îndeletnicindu-se cu cărțile proorocilor. Sfântul Apostol Filip a fost chemat de Mântuitor să-l urmeze, iar acesta, întâlnind pe Natanael, i-a zis: „Am aflat pe Cel despre Care a scris Moise în Lege și prooroci, pe Iisus, fiul lui Iosif cel din Nazaret”. În Sfânta Evanghelie sunt arătate foarte multe lucruri despre acest sfânt apostol. Filip a fost rânduit să propovăduiască dreapta credință în Asia, având ca ajutor pe Sfântul Apostol Vartolomeu. De asemenea, mai era ajutat și de sora sa, Mariamni. Cei doi apostoli au mers în toate cetățile Asiei, în Lidia și Misia, propovăduind Evanghelia lui Hristos, având parte de multe încercări și necazuri de la cei necredincioși, fiind bătuți și loviți cu pietre, zdrobiți cu toiegele și aruncați prin închisori. După aceea Sfântul Apostol Filip l-a întâlnit pe iubitul ucenic și de Dumnezeu cuvântătorul Ioan, care propovăduia și el pe Hristos în Asia. Ajungând în drumurile sale în cetatea Ierapoli, Filip a fost legat și târât pe pământ de elini prin mijlocul ulițelor, fiindu-i sfredelite gleznele picioarelor. După aceea, a fost pironit pe un lemn cu capul în jos și așa, făcând rugăciune, Sfântul Apostol Filip și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Imediat, s-a auzit un zgomot puternic și înfricoșător, care părea că vine din pământ, înspăimântând pe cei prezenți. Brusc au apărut despicături în sol, mulți dintre cei necredincioși fiind înghițiți de vii. Cei rămași s-au speriat foarte mult și au îngenunchiat în fața Apostolului Vartolomeu și a Sfintei Mariamni care, la rândul lor, fuseseră spânzurați de lemn. Åži dezlegându-i pe ei de pe lemn, au venit la adevărata credință a lui Hristos; iar moaștele apostolului le-au îngropat.
Sf. Apostol și Evanghelist Matei, mărturisitor al credinței întru Hristos!
Fiul lui Dumnezeu, Unul fără de păcat, Care a venit pe pământ cu asemănare omenească să mântuiască pe oamenii cei păcătoși, trecând prin Capernaum, a văzut un om șezând la vamă, pe nume Matei, căruia i-a zis: „Vino după Mine!”. Vameșul, auzind aceasta nu numai cu urechile trupești ci și cu cele sufletești, îndată s-a sculat de la vamă și, lăsând toate, a urmat pe Hristos; apoi Domnul a intrat în casa lui, iar Matei i-a făcut ospăț. Acolo s-au adunat vecinii lui, prietenii lui și mulți cunoscuți, vameși și păcătoși, și au stat împreună cu Hristos și cu ucenicii Lui. Dar s-a întâmplat să fie acolo și farisei, care au zis către ucenicii Domnului: Pentru ce dascălul vostru mănâncă și bea cu păcătoșii și cu vameșii? Iar Domnul, auzind cuvintele lor, a zis către dânșii: „Nu trebuie doctor celor sănătoși, ci bolnavilor, că n-am venit să chem la pocăință pe cei drepți, ci pe cei păcătoși”. De atunci Sfântul Matei s-a făcut ucenic și următor al lui Hristos și s-a învrednicit a fi cinstit între cei doisprezece apostoli.
