Mai mult de un copil pe zi a fost, anul acesta, în Vrancea, victima abuzului, neglijenței, exploatării, traficării. Numărul cazurilor de abuz asupra copiilor, sesizate către DGASPC Vrancea în primele trei trimestre ale acestui an rămâne îngrijorător, cu toate că este mai mic decât cel din aceeași perioadă a anului trecut. Este vorba de 427 de copii dintre care pentru aproximativ 200 nu a fost nevoie să fie instituită vreo măsură de protecție, ca urmare a serviciilor acordate de specialiștii Serviciului de Intervenție în Regim de Urgență. Cel mai grav caz petrecut în Vrancea a fost cel al fetiței din Câmpuri, ucisă în bătaie de tatăl vitreg și care nu s-ar fi întâmplat dacă sătenii, medicul, preotul, referentul social și toți cei care au văzut, au auzit sau au bănuit prin ce coșmar trece biata copilă, ar fi catadicsit să sesizeze, chiar și anonim, DGASPC Vrancea sau ar fi sunat la telefonul Copilului 0237.983.
Lovirea adulților este un delict. Lovirea animalelor este considerată cruzime. Lovirea copiilor este încă, din nefericire… „pentru binele lor”! Această mentalitate constituie, încă, o realitate adînc împământenită în societatea românească. Mai ales cînd vine toamna și se dă cep butoaielor cu tulburel, părinții își iau la „educat” copiii cu palma, pumnul, piciorul, bățul sau alte obiecte devenite ad-hoc instrumente de tortură. Sau mai subtili, recurg la forme de pedeapsă non-fizică, degradante, pline de cruzime, pedepse care înjosesc, umilesc, denigrează, folosesc copilul ca țap ispășitor, îl sperie sau îl ridiculizează. Åži, cu toate că legea pedepsește abuzul, neglijarea, exploatarea copiilor și cu toate că mass-media prezintă deseori urmările cutremurătoare ale unor astfel de comportamente, încă sunt părinți care consideră că drepturile copilului se opresc în fața ușii de la intrarea în casă, în casa lor unde ei, părinții, sunt stăpîni absoluți.
O statistică întocmită la nivelul Serviciului de Intervenție în Regim de Urgență (SIRU) din cadrul Direcției pentru Protecția Copilului Vrancea dezvăluie o realitate îngrozitoare. De la începutul acestui an și pînă în prezent, 427 de copii au necesitat ajutor de specialitate pentru scoaterea din mîinile sau… din indiferența crasă a propriilor părinți. Dintre aceștia, 48 au fost abuzați, neglijați, exploatați, patru au fost victime ale traficului și migrației, 23 au fost abandonați în secții de nou născuți sau pediatrie din spitale și 118 au fost găsiți lipsiți de suprave-ghere, cerșind, vagabondând sau chiar comițând acte de delincvență. Totodată, în primele trei trimestre ale anului în curs, 15 mame împreună cu cei 35 de copii ai lor au primit adăpost și îngrijire în Centrul Maternal.
„Pentru aproximativ 200 din totalul de 427 de cazuri nu a fost nevoie de instituirea unei măsuri de protecție, ca urmare a măsurilor și serviciilor derulate de specialiștii SIRU. Iar în ce privește rezultatele obținute ca urmare a serviciilor de specialitate acordate de DGASPC, 76 de copii au fost reintegrați în familiile naturale, 61 au fost plasați la asistenți maternali, pentru doi s-a instituit măsura plasamentului în serviciul rezidențial, 11 frecventează Centrul Educațional de Zi, 65 de copii au fost transferați în aria de competențe a altor județe și 11 cazuri sunt în curs de soluționare „, a declarat Luminița Liciu, directorul adjunct al DGASPC Vrancea.
Schilodiți, chiar uciși sub ochii comunității!
Conducerea DGASPC Vrancea atenționează asupra faptului că foarte mulți copii ar putea fi salvați pur și simplu din mâinile bestiilor întrupate deseori chiar de părinți, dacă cei din jurul lor ar avea conștiință. Dacă ar lua atitudine. Åži dacă ar respecta legea, a cărei necunoaștere nu este și nu va fi vreodată o scuză! Din păcate, în societatea noastră mai persistă încă idei general acceptate cum ar fi că „e o mare diferență între a bate un copil și a-i da o palmă iubitoare” – atît de iubitoare încît deseori face copilul una cu pămîntul – sau că „părinții au dreptul să-și crească copiii cum consideră că e mai bine”, că doar „eu te-am făcut, eu te omor”, trebuind trași la răspundere numai în cazuri extreme de abuz. Dar chiar trebuie să se făptuiască un astfel de caz „extrem de abuz” – cum ar fi uciderea cu cruzime a fetiței de la Câmpuri – pentru ca cei ce trăiesc în respectiva comunitate să spună că de fapt… știau?! Că știau și că le-a fost frică de bestia cu chip de om căreia sărmanei îi devenise tată… Nu sunt ei complici la nenorocirea unui pui de om la fel de nevinovat și cu aceleași drepturi ca și ai lor de acasă? „În opinia mea, cel mai important lucru pentru prevenirea abuzului asupra copiilor este ca întreaga comunitate și mai cu seamă actorii principali – medicii de familie, preotul, cadrele didactice, angajații serviciilor de asistență socială din cadrul primăriilor, polițiștii, etc – să aibă un rol activ în prevenirea unor astfel de situații. Trebuie să înțelegem cu toții că nu e suficient ca abia după ce a avut loc o dramă să spunem că știam despre asta! Într-o astfel de situație suntem culpabili în aceeași măsură cu agresorul că tratăm o astfel de situație cu indife-rență, considerând că problema nu ne aparține nouă ci este mereu a celorlalți, respectiv a autorităților locale și județene pe care însă nu ne deranjăm să le informăm măcar printr-o sesizare anonimă! Cu atât mai mult cu cât obligativitatea ca aceste cazuri să fie sesizate de către oricine are cunoștință de ele este prevăzută de lege! Nu poți acuza DGASPC că nu a intervenit atâta timp cât nu a fost sesizată! Nu suntem cititori în stele!”, a declarat Daniela Nicolaș, directorul DGASPC Vrancea.
Legea protejează copiii și ne obligă la atitudine!
Copiii au aceleași drepturi ca toți ceilalți membri ai familiei de a fi protejați împotriva loviturilor, abuzului, neglijenței iar principala grijă a părinților trebuie să fie interesul micuților lor! Copiii nu sunt și nu vor fi niciodată proprietatea părinților! Legea 272/2004 privind promovarea și protecția drepturilor copilului prevede foarte clar că: „sunt interzise aplicarea pedepselor fizice sub orice formă precum și privarea copilului de drepturile sale de natură să pună în pericol viața, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului atât în familie cât și în orice instituție care asigură protecția, îngrijirea și educarea copiilor”. De asemenea, același act normativ stipulează că „orice persoană (…)care are suspiciuni în legătură cu existența unei situații de abuz sau neglijare a copilului este obligată să sesizeze serviciul public local de asistență socială sau DGASPC-ul în a cărei rază teritorială a fost identificat cazul respectiv”.
Luminița Liciu, directorul adjunct al DGASPC Vrancea a subliniat faptul că „necunoașterea legii nu este o scuză pentru nimeni! Noi am prelucrat mereu prevederile legii și le-am adus și readus la cunoștința autorităților locale care au, de asemenea, obligația să informeze toți actorii locali precum și oamenii din comunitate! Responsabilitatea prevenirii abuzurilor asupra copiilor revine în primul rând părinților, comunității locale, specialiștilor de la nivelul primăriilor care, dacă nu pot rezolva o situație, au obligația să ne sesizeze! În momentul când primim o sesizare o verificăm imediat și în funcție de caz, instituim o măsură pentru a lua copilul din risc. Dar trebuie să existe colaborare, în temeiul legii! Am informat mereu autoritățile publice locale și am recomandat să prelucreze prevederile le-gislative astfel încât, procedural să știe fiecare cum și când are obligația să intervină!”, a declarat Luminița Liciu. Dincolo de lege însă, rămâne conștiința fiecăruia dintre noi!
Apărați copiii sunând: 0237.983 sau 0237.230789!
Probabil că pentru stadiul de civilizație la care a ajuns societatea românească și în particular, cea a județului nostru, datele statistice și detalierile logice și precis argumentate din acest articol nu vor avea cine știe ce ecou în inimile unor părinți crescuți de-ai lor tot cu palma și pumnul. În primul rînd, pentru că obiceiurile neaoșe proaste se dezlipesc greu și în al doilea rînd, multe mame sau tați care-și stîlcesc copiii în bătaie, nu-i hrănesc, îi pun la muncă sau îi umilesc, nu știu să citească… Campaniile de conștientizare derulate însă de specialiștii DGASPC prin comunitățile Vrancei își propun tocmai să sensibilizeze opinia publică, să determine oamenii care au rămas oameni, să ia atitudine! Åži să determine referenții sociali ai primăriilor, popii, medicii, cadrele didactice, etc. să nu treacă indiferenți pe lângă un copil ce suferă sub ochii lor! Între timp, oricine este martor la vreun abuz asupra unui copil, poate semnala acest fapt, la Telefonul Copilului 0237.983 sau la cel al DGASPC, 0237.230789. Nu costă nimic să salvezi, cu un apel, inocența…
