În fiecare an, la 14 octombrie, Ortodoxia românească prăznuiește pe Sfânta Cuvioasa Parascheva de la Iași, ocrotitoarea Moldovei, alături de Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava. Sfânta Cuvioasa Parascheva a trăit în prima jumătate a secolului al XI-lea, fiind născută în Epivat, în Tracia răsăriteană, nu departe de Constantinopol. A primit din familie o educație aleasă, iar fratele ei, Eftimie, a ajuns episcop la Madit. La 15 ani a intrat în mănăstirea din Heracleea Pontului, unde petrece cinci ani în post și rugăciune. Apoi, se închină la Mormântul Domnului și se nevoiește vreme de mai mulți ani într-o mică mănăstire de călugărițe de pe valea Iordanului.
La vârsta de 25 de ani, luând poruncă de la îngerul Domnului, se întoarce în patrie, rămânând doi ani lângă biserica din Epivat, în post, smerenie și rugăciune. Apoi, trecu la Domnul intrând întru fericirea cea gătită de Domnul celor ce-L iubesc pe El. Trupul i-a fost înmormântat într-un loc necunoscut, aproape de țărmul mării, pe locul acela așezându-se ulterior un pustnic. După mulți ani murind un marinar i s-a săpat mormântul aproape de malul mării, unde s-a aflat la mare adâncime un trup neputrezit, care răspândea miros de bună mireasmă: era trupul Cuvioasei Parascheva. Peste noapte, s-a arătat în vis pustnicului cerând să mute de lângă ea trupul marinarului. Atunci trupul Sfintei Parascheva a fost dus în biserica din Epivat, dedicată Sfinților Apostoli Petru și Pavel, unde a rămas circa 175 de ani. În anul 1223, țarul româno-bulgar Ioan Asan II a strămutat moaștele Sfintei Parascheva de la Epivat la Târnovo, capitala Imperiului valaho-bulgar de atunci, fiind depuse în catedrala cu hramul „Adormirii Maicii Domnului”, unde-și avea reședința Patriarhul bulgar. Mai târziu, Patriarhul Eftimie al Bulgariei scrie „Viața Sfintei Parascheva” și o trece în sinaxarul Bisericii cu zi de pomenire la 14 octombrie. Din a doua jumătate a secolului al XIV-lea, cultul Sfintei Parascheva trece și în nordul Dunării, în Å¢ările Române. Moaștele Sfintei Parascheva au rămas la Târnovo 160 de ani. În anul 1393, căzând Bulgaria sub turci, sfintele moaște sunt date pentru un timp voievodului Mircea cel Bătrân, domnul Å¢ării Românești. În 1641, voievodul Vasile Lupu al Moldovei a plătit datoriile Patriarhiei Ecumenice către Poartă și, după ce a construit minunata biserică «Sfinții Trei Ierarhi» din Iași, a făcut demersurile necesare transferării moaștelor Sfintei Parascheva în Moldova. Patriarhul Ecumenic Partenie și Sinodul său au dăruit sfintele moaște lui Vasile Lupu. La 13 iunie 1641, moaștele Sfintei Parascheva au ajuns la Iași și au fost așezate în biserica «Sfinții Trei Ierarhi». Ele au rămas acolo până la 26 decembrie 1888, când scăpate prin minune de la un incendiu, au fost transferate în noua Catedrală mitropolitană din capitala Moldovei, unde se află și astăzi.
Cuvioasa Parascheva, tămăduire credincioșilor!
Numeroase minuni s-au săvârșit și continuă să se săvârșească la racla cu sfintele moaște ale Cuvioasei Parascheva. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, soția preotului Gheorghe Lateș din comuna Rădășeni-Suceava suferea la cap de o boală grea și incurabilă. Alergând la Sfânta Parascheva, se ruga cu lacrimi la moaștele ei și-i cerea ajutorul. Apoi i s-a făcut Sfântul Maslu și s-a reîntors acasă. Noaptea i s-a arătat aievea Sfânta Parascheva în haine albe strălucitoare și i-a spus: „Nu mai plânge, că de acum te faci sănătoasă!”. A doua zi, femeia s-a sculat sănătoasă și lăuda pe binefăcătoarea ei. Pe timpul celor două războaie mondiale orașul Iași a fost protejat de bombardamente, iar Catedrala Mitropolitană, unde se păstrează cinstitele moaște ale Sfintei Parascheva, nu a fost atinsă de niciun obuz. Căci Cuvioasa ocrotește Moldova și orașul acesta binecuvântat, de peste trei sute cincizeci de ani. Spun bătrânii că ostașii vedeau noaptea, în timpul războiului, o femeie uriașă îmbrăcată în alb deasupra Iașilor, ocrotindu-l de ocupație și bombardamente. Așa știe să ajute Preacuvioasa Parascheva patria ei adoptivă pentru credința poporului nostru binecredincios! În anul 1950, o studentă din Iași s-a îmbolnăvit de leucemie. Bolnava împreună cu părinții ei au alergat la Sfânta Parascheva și cu multe lacrimi îi cereau ajutor și sănătate. După două luni de rugăciuni stăruitoare și Sfântul Maslu, tânăra s-a vindecat de această boală fără leac și și-a continuat studiile. O femeie dintr-un sat de lângă Iași era greu bolnavă. Fiind internată pentru operație, s-a rugat mai întâi la Sfânta Parascheva, cerându-i, cu credință și lacrimi, ajutor și vindecare. Timp de trei zile după internare i s-au făcut toate analizele. La urmă i-au spus medicii: „Femeie, du-te acasă că nu ai nimic!”.
Sf. Cuvioasă, făcătoare de minuni!
Mărturisesc părinții bătrâni care au fost martori oculari, că, odată, de hramul ei, pe când oamenii așteptau la rând să se închine la racla Cuvioasei Parascheva, au venit și două creștine bătrâne din Focșani. Văzând lume multă, au zis preotului de la raclă: „Părinte, dă-ne voie să ne închinăm la Cuvioasă fără să mai stăm la rând și să-i punem sub cap această pernă nouă pe care i-am adus-o de acasă drept mulțumire pentru ajutorul ce ni l-a dat”. „Dumnezeu să vă binecuvânteze, creștinelor, a zis preotul. Mergeți și vă închinați!”. În clipa aceea preoții și credincioșii au văzut un lucru sfânt și cu totul minunat. Cuvioasa și-a ridicat singură capul, iar după ce femeile i-au pus perna adusă și s-au închinat, Sfânta Parascheva și-a lăsat iarăși capul pe căpătâi ca mai înainte. Iată cât de mult iubește Preacuvioasa pe cei ce se roagă lui Dumnezeu și sfinților Lui cu smerenie și credință. Pentru noi toți Cuvioasa Parascheva este exemplu de sfințenie și de trăire a credinței în duhul curat al Sfintei Evanghelii, un imbold de a urma pe Hristos luându-ne Crucea fiecare și de a face bine oricărui semen de-al nostru, în care strălucește chipul lui Hristos.
