Răspunderea pentru calitatea și siguranța îngrijirilor me-dicale acordate în cadrul sistemelor de sănătate din fiecare țară revine guvernului fiecărei țări, prin Ministerul Sănătății, în conformitate cu ‘’Raportul OMS din anul 2000’’, se arată într-un comunicat al Asociației Spitalelor din România (ASR). Potrivit comunicatului, acest raport enunță clar rolul de ‘’stewardship’’ al guvernului și Ministerului Sănătății, precizându-se că ‘’Guvernul trebuie să aibă întotdeauna cea mai mare responsabilitate pentru performanța generală a sistemului sanitar al unei țări, inclusiv calitatea și siguranța îngrijirilor medicale oferite de sistem, cuprinzând trei sarcini principale asumate de guvern și agenții săi, în primul rând de Ministerul Sănătății: elaborarea politicilor sanitare – definirea viziunii și direcției strategice; exercitarea influenței – inclusiv abordări ale reglementării și generarea și utilizarea informațiilor’’. Aceasta înseamnă că Guvernul și Ministerul Sănătății au obligația de a crea și finanța structurile care să asigure acest lucru (legate de infrastructura sistemului medical, organizare, învățământ medical, cercetare, etc.).
***
Uniunea Europeană (UE), prin Tratatul de la Maastricht, susține aceste atribuții ale fiecărei țări (art. 152 și 129), dar aceste atribuții rămân în responsabilitatea deplină a statelor membre (organizarea și furnizarea de servicii medicale), se mai arată în comunicatul semnat de dr. Mircea Olteanu, prim-vicepreședinte al ASR. Dr. Olteanu menționează în comunicat că există numeroase documente europene și internaționale care cuprind recomandări pentru statele membre referitoare la măsurile ce trebuie luate pentru calitatea și siguranța îngrijirilor medicale acordate în cadrul fiecărui stat membru, dar afirmă că în România lipsesc structurile pentru implementarea calității în sistemul de sănătate. ‘’În țara noastră, mulți miniștri ai sănătății au considerat că siguranța pacienților intră în atribuțiile Colegiului Medicilor, deși în unele documente oficiale s-a menționat uneori că Ministerul Sănătății ‘garantează’ calitatea îngrijirilor medicale. La un moment dat, a existat o direcție în cadrul MS care, printre alte atribuții, o avea și pe aceea de ‘Management al calității’’’, afirmă dr. Olteanu. Potrivit acestuia, în ‘’Legea drepturilor pacienților’’ se menționează că ‘’pacienții au dreptul la îngrijiri medicale de cea mai înaltă calitate de care societatea dispune, în conformitate cu resursele umane, financiare și materiale’’ (art. 2), dar ‘’din păcate, nu au fost create structurile care să implementeze managementul calității în sistemul nostru de sănătate (asistența primară, secundară și terțiară). ‘’Toate recomandările organizațiilor internaționale și europene privind calitatea și si-guranța îngrijirilor medicale au fost total ignorate. Singura acțiune de amploare a constituit-o ‘Programul de acreditare a spitalelor din România’, inițiat de Asociația Spitalelor din România împreună cu Ministerul Sănătății.(…) Acest program a dus la ela-borarea unui manual de acreditare și a standardelor de acreditare. Din păcate, programul nu s-a finalizat deoarece majoritatea spitalelor din România (75%) nu au o auto-rizație sanitară de funcționare valabilă, condiție obligatorie pentru a intra în programul de acreditare’’, mai spune dr. Mircea Olteanu. În opinia acestuia, aplicarea măsurilor recomandate atât de UE, cât și de OMS necesită crearea unor structuri pentru siguranța pacienților la nivelul organizațiilor (spitale, etc.) dar și la nivel regional și națio-nal (institute, fundații etc).
***
În comunicat se arată că, pe baza datelor furnizate de organizații internaționale (OMS, OECD, UE), fiecare țară, prin Ministerul Sănătății, va stabili un set de indicatori naționali pentru siguranța și calitatea îngrijirilor medicale. Acest set de indicatori va face parte dintr-un ‘’Program Național de îmbunătățire a calității și siguranței îngrijirilor medicale’’, care trebuie să fie o prioritate națională.
