Una dintre măsurile prin care guvernul vrea să scape țara de criză este aceea de a nu mai acorda gratuitate pensionarilor pe mijloacele de transport public sau de a nu mai deconta abonamentele elevilor care fac naveta la liceele de la oraș. În modul acesta pensionarii care vor avea nevoie să-și rezolve anumite probleme la municipiu sau să-și viziteze copiii, vor fi nevoiți să apeleze la pensiile care vor scădea și așa cu 15% . Cât despre elevi, există cazuri în care vor renunța la studii pentru că părinții sunt prea săraci să le poată plăti o gazdă în oraș.
O elevă de la Răcoasa, pe care o s-o numim Ionela, a putut urma studiile Liceului „Ioan Slavici” din Panciu numai datorită acestui ajutor prin care abonamentul lunar pe transport îi era decontat de către școală. N-a mai contat că ani de zile s-a trezit la 4.30 pentru a putea fi la timp la ore, pentru ea era singura modalitate de a studia. Provenind dintr-o familie foarte săracă, părinții fetei ar fi vrut s-o ajute dar neavând un loc de muncă nu și-au permis să-i plătească o gazdă, lemnele de încălzire sau hrana pentru ca fata să studieze la oraș. „Acum sunt în clasa a-XII-a. Mai am o lună și termin. Mă rog la Dumnezeu să nu ne ia acest ajutor că și chiar pentru o lună mi-ar fi greu să ajung la liceu. Ne-au spus de la școală că s-ar putea să nu ne mai deconteze abonamentul dar noi tot mai sperăm. Deja că pe trei luni în urmă nu am mai primit nimic. Cum tata nu găsește de muncă decât vara, mai apelez la pensia bunicii care nici aia nu va mai rămâne întreagă”, ne-a spus Ionela. Eleva mai spune că împreună cu ea, zi de zi merg la liceul din Panciu aproximativ zece elevi cărora li se decontau abonamentele. Mulți dintre aceștia vin din familii cu o situație materială grea și există posibilitatea ca să renunțe la studii pentru că chiria în oraș costă mai mult decât abonamentul. „Aș vrea ca guvernanții să se gândească la copiii care vor să învețe. Nu e vina noastră dacă venim din familii care nu își permit mai mult decât hrana și îmbrăcămintea. Eu mai am un pic și termin dar mă gândesc cu groază la cei care mai au câțiva ani”, a concluzionat eleva de 18 ani. O altă elevă din aceeași localitate și care studiază la un liceu din Focșani este Cristina, de 17 ani. Deși nu i se decontează abonamentul integral, eleva primea până acum opt călătorii gratuite pe semestru. „Lipsa acestor bani se simte. Erau puțini dar contau pentru mine ca elev. Cei care ne conduc țara reduc tot de la cei care trăiesc cu puțin, în timp ce ei trăiesc bine pe banii noștri”, ne-a spus Cristina. În clasa în care învață tânăra mai sunt câțiva elevi care și ei sunt nemulțumiți de această măsură dar speră că părinții îi vor ajuta să termine studiile. „O să ne fie și mai greu. Chiar dacă îi primeam mai târziu, banii de pe abonament ne ajutau să-l plătim pe următorul. Cu ajutorul părinților am să merg în continuare la școală chiar dacă guvernanții găsesc tot felul de măsuri pentru așa zisa criză”, ne-a spus Gabriela din Gologanu.
Bătrânețe haine grele
Dacă elevii speră la ajutorul părinților pentru plata transportului, pensionarii nu mai speră decât că divinitatea le va lumina mintea guvernanților care vor să-i facă să călăto-rească din nou la picior sau poate cu căruța. Maricica C. are 61 de ani și este din Răcoasa. Spune că la începutul anului primea tichete de reducere cu 50% din costul călătoriei. De ceva vreme, parcă având vreo pre-simțire, nici transportatorii nu le mai primeau, bătrânii plătind prețul biletului integral. „Erau bune reducerile astea la drum lung. Dacă mergeam până la Focșani cu reducere, scuteam zece lei. Am muncit 20 de ani la colectiv ca să-mi ia acum dreptul meu? Pensia o micșorează, transportul îl plătim, iar nouă ce ne mai rămâne? Nu primeam decât șase tichete în timp ce soțului meu nu-i mai dădeau deloc pentru că beneficia de o pensie de 9 lei pentru că a făcut armata. Dacă nu-s în stare să conducă țara, afară și alții în loc!”, ne-a spus Maricica. Vecina ei, Mărioara D., are 58 de ani și spune că 26 dintre ei i-a petrecut pe lanurile colectivului. Beneficiază și ea de tichete de transport la care va trebui să renunțe. „Cum nu putem ajunge la București să protestăm și noi, am fi de acord să strângem iscălituri pentru că noi vrem să se ia din averile celor bogați, nu de la noi, care am muncit în condiții grele o viață întreagă. Poate nu aveam câteodată nici ce să mai punem în traistă și acum vor să ne taie pensia… Am muncit 26 de ani la CAP, ziua munceam iar noaptea făceam de mâncare și spălam pe întuneric la pârâu. Au vândut țara și au făcut prăpăd și acum pun necazul în spatele nostru. Să le fie rușine pentru ceea ce ne-au făcut”, ne-a spus Mărioara. Cu frunțile încruntate de supărarea ce se va abate pe capul lor, gândind la tinerețea în care au trudit, nu vor să se resemneze și fiecare dintre ei ar vrea să-și facă au-zită vocea. Cum capitala este prea departe, se sfătuiesc între ei și caută soluții. În actualele condiții însă, mulți dintre ei vor mai vedea orașul doar atunci când la vreo boală, ambulanța îi va aduce la spital. Dacă va mai funcționa și acela…
