Ediția: Vineri 29 martie 2024 Nr. 6593

Ediția: Vineri 29 martie 2024 Nr. 6593

Generaţia copiilor mai mereu singuri


Copiii din zilele noastre au ajuns să crească mai mult singuri și nu alături de părinții lor, tot mai preocupați de job-uri. Faptul că părinții au tot mai puțin timp la dispoziție pentru a-l petrece cu propriii copii, nu mai este demult o noutate, însă faptul că în ultima perioadă acest timp s-a redus la cel mult o oră sau două pe zi, ar trebui să tragă un semnal de alarmă. Educația celor mici și mai ales emoțiile copiilor sunt grav afectate. Adulții au uitat că odraslele lor au în primul rând nevoie de afecțiune și atenție. Din dorința de a avea cât mai mulți bani neglijează acest aspect, deși este unul foarte important. Psihologii atrag atenția că însăși această slabă preocupare a părinților pentru copiii lor este principala cauză a tulburărilor emoționale și implicit, a problemelor de comportament.

Experții spun că micuții nu vor doar să audă că părinții lor le spun mereu că îi iubesc ci vor să simtă acest lucru. Din păcate, acest sentiment pare să fie umbrit de preocupările de zi cu zi. „Atenția acordată, disponibilitatea afectivă a părintelui, îl fac pe copil să se simtă cu adevărat important, în mod real, și nu la nivel declarativ. Copiii vor să li se arate dragostea, faptul că ei sunt cei mai importanți, prin gesturi, prin comunicare, prin desfășurarea unor activități comune. Din păcate, majoritatea familiilor nu-și acordă mai mult de o oră pentru acti-vități comune cu copiii. Problema nu constă doar în faptul că timpul este limitat, dar și calitatea timpului este scăzută, deoarece, în cele mai multe cazuri, totul se reduce la teme, la ceea ce nu a făcut copilul în ziua respectivă, la notele luate”, a declarat Liliana Mihai, psiholog școlar. Grav este că majoritatea copiilor pierde apropierea de părinți imediat ce ajunge pe băncile școlii. Acesta este și momentul în care mulți dintre părinți consideră, în mod total eronat, că a trecut vremea în care copiii lor se mai pot juca, ba mai mult, această activitate specifică vârstei este ignorată de părinții care uită să le spună seara, înainte de somn, copiilor lor, o banală poveste. Așa se face că interacțiunea cu părinții este preluată de jocurile virtuale și de micul ecran, iar cu timpul, părinții ajung chiar în stadiul de a nu-și mai cunoaște propriii copii. „Din experiența mea, cu excepția câtorva părinți cu copii la grădiniță, odată ce copilul intră la școală niciun adult din casă nu se mai joacă cu el. Ba mai mult, devine o activitate interzisă, ca și cum faptul că este școlar este în contradicție cu nevoia copilului de a se juca, cu natura sa ludică. Sunt părinți care declară că stau toată ziua cu copilul, dar când sunt întrebați ce jocuri preferă copilul, ce vizionează la televizor, ce fac împreună, răspunsul este aproape invariabil. Nu știu”, a mai adăugat psihologul Liliana Mihai. Ca urmare a lipsei afecțiunii părinților, tot mai mulți dintre copii au ajuns să apeleze la sfatul și încurajările psihologului și uneori ajung să își spună necazurile apelând la diverse asociații care, deși încearcă să le vină în sprijin, nu pot lua niciodată locul părinților printr-un simplu apel telefonic. Åži nu de puține ori se întâmplă ca la celălalt capăt al firului să nu răspundă nimeni, ceea ce îi poate deprima pe copii și mai mult.

Nu îi sprijină la teme dar îi duc la cumpărături

Frustrările generate de o comunicare tot mai slabă cu părinții se văd și în atitudinea copiilor care aproape că se simt abandonați. Copiii spun că pentru ei, cel mai important este să îi aibă aproape pe părinți și prea puțin contează banii. Copiii mărturisesc că au uitat când a fost ultima dată când au ieșit cu tatăl sau cu mama să se joace însă nu uită cum zi de zi sunt lăsați singuri, dându-le astfel sentimentul că sunt abandonați. Chiar dacă nu au timp să facă lecțiile cu ei și deși nu sunt preocupați de creșterea și educarea lor, copiii spun că printre puținele activități comune pe care le au cu părinții lor se numără mersul la cumpărături. „Părinții mei nu prea mai au timp să se joace cu mine. Seara sunt prea obosiți pentru a mai sta cu mine deși uneori le simt foarte tare absența și distanța dintre mine și ei. Cred că și noi, co-piii, ar trebui să fim considerați importanți și nu doar serviciile pe care le au ei sunt importante. Mă simt uneori singur acasă, sunt trist pentru că la vârsta asta avem nevoie de vorbele lor, nu doar de bani. Mersul la supermarket este printre puținele activități comune, unde stăm împreună. Petrecem însă puțin timp la cumpărături deci, într-un final, tot singuri rămânem”, a mărturisit Ionuț, elev în ciclul gimnazial la Åžcoala „Duiliu Zamfirescu” din Focșani. Mulți dintre copii spun că s-au acomodat cu această situație tristă și că au găsit consolare în cel mai bun prieten, care a luat locul părinților mereu ocupați. Ei spun că au ajuns să vadă în părinți doar sursa de bani și mai puțin cel mai bun prieten. Cu gândul mereu la bani, părinții au uitat să le spună chiar și o vorbă bună celor mici. Un gest simplu însă, care le-ar da putere copiilor mai mult decât ar putea-o face un portofel plin cu bani pentru prăjituri. „Comunic tot mai puțin cu părinții mei. Nu au timp de mine, sunt mai mereu plecați, doar seara ne întâlnim însă consider că nu este suficient. Ne vedem dimineața când mă duc la școală iar în timpul zilei mă sună să vadă ce fac, însă nu este suficient. Un copil are nevoie de afecțiunea părintelui și când aceasta nu există o cauți în altă parte. Prietenii compensează această lipsă dar nu le pot lua niciodată locul părinților. Probabil părinții muncesc atâta tot pentru a ne fi nouă bine dar nu întotdeauna banii ajută”, crede Oana, elevă la Åžcoala nr.3 din Focșani.

Datoria părintelui este să aducă bani în casă?

Părinții aproape că și-au uitat menirea pe lume și confundă tot mai des banii… cu dragostea. Au uitat că micuții lor au nevoie de un sfat, de o vorbă bună și de o mângâiere părintească. Serviciul lor este cel mai important pentru că, spun ei, doar acesta le este de un real folos iar copiii trebuie să fie înțelegători. „Recunosc că petrec tot mai puțin timp cu copiii mei. Nu avem timp. Eu am un serviciu care mă ține ocupată uneori chiar și câte doisprezece ore pe zi, pentru că lucrez în domeniul medical și aici nu ai program fix ca în alte părți. Aș vrea să petrec mai mult timp cu ei pentru că simt că și ei ar avea nevoie de același lucru. Dacă nu muncesc însă, nimeni nu îmi dă nimic deci mai facem sacrificii”, a spus Mioara P., mama a două fetițe de 9, respectiv 13 ani. Preocuparea permanentă pentru bani i-a determinat pe părinți să nu mai știe care este datoria lor. Iar cea mai mare este aceea de a-și îngriji copiii și de a fi un adevărat părinte, nu doar un sponsor pentru ei. Sunt părinți care au uitat când s-au jucat ultima dată cu copiii lor sau când au ieșit la un picnic la aer curat.
În puținul timp liber pe care îl au, mulți părinți își lasă co-piii în grija bunicilor pentru a putea petrece timp cu prietenii lor, mulți dintre ei colegi de muncă. „Acum nici nu mai știu ce este mai important să facă un părinte pentru copilul lui, să se joace cu el sau să aducă bani în casă? Este dificil să le faci pe ambele bine așa că ne mai sacrificăm. Probabil, copiii vor înțelege acest lucru când vor fi mai mari. Când nu putem să ne ocupăm noi de ei îi mai lăsăm în grija bunicilor. Recunosc că nu prea mă joc cu copiii mei pentru că nu am timp și pentru așa ceva”, mărturisește Daniel M., tatăl a trei copii.
Așadar, lipsa unei comunicări dintre părinți și copii este una socială ce trebuie soluționată cât mai urgent de către autoritățile abilitate din domeniu.
Până când acestea se vor trezi la viață și vor înțelege că trebuie făcut ceva în acest sens, numărul copiilor tot mai deprimați și mai singuri va crește, fără ca nimănui să îi pese de soarta lor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

You cannot copy content of this page

× Ai o stire interesanta?