Coliziuni de protoni de o putere nemaivăzută au avut loc, marți, în Large Hadron Collider al CERN, oferindu-le oamenilor de știință speranța că vor putea înțelege mai bine structura materiei și începuturile universului, la o fracțiune de secundă după Big Bang. Două fascicule de protoni având o energie de 3,5 tera electron volți (TeV) fiecare s-au ciocnit marți, puțin după ora 11.00 GMT, cu o viteză apropiată de cea a luminii, în interiorul LHC (Large Hadron Collider). Această operațiune, o premieră mondială în ceea ce privește puterea celor două fascicule, a fost reușită la cea de-a treia tentativă, a declarat Steve Myers, directorul departamentului de acceleratoare din cadrul Centrului European pentru Cercetări Nucleare (CERN). „Acesta este începutul unei noi ere”, a declarat Paolo Catapano, purtător de cuvânt al instituției. „Este un moment extraordinar. Am înregistrat coliziuni importante la cele patru detectoare”, a adăugat Philippe Bloch, directorul departamentului de fizică al organizației. Cercetătorii vor încerca să identifice, în cadrul experimentului, bosonii Higgs , particule subatomice, instabile, numite și „ale lui Dumnezeu”, cruciale pentru înțelegerea fizicii actuale, pe care mulți le-au studiat fără să le fi văzut vreodată. De asemenea, specialiștii vor să studieze supersimetria, un concept care permite explicarea uneia dintre cele mai bizare descoperiri din ultimii ani, aceea că materia vizibilă nu reprezintă decât 4% din Univers. Materia neagră (23%) și energia neagră (73%) împart restul. Cercetătorii de la CERN vor, de asemenea, să studieze misterele materiei și anti-materiei. Aflat într-un tunel de 27 de kilometri, la 100 de metri adâncime sub granița franco-elvețiană, LHC folosește circa 1.200 de magneți superconductori pentru a dirija razele de protoni și pentru a le face să circule în interiorul tunelului cu viteza luminii. În plus, în anumite regiuni ale tunelului, razele de protoni intră în coliziune cu energii enorme. În zonele în care au loc ciocnirile se află aparatură specială care măsoară interacțiunea razelor de protoni pentru a descoperi informații care ar putea impinge mai departe frontierele cunoașterii. Cei patru detectori principali din cadrul LHC sunt Atlas, Compact Muon Solenoid (CMS), Alice și LHCb. Atlas și CMS sunt detectori multifuncționali, în timp ce Alice și LHCb sunt proiectați pentru cercetări științifice specifice. Inginerii au repornit LHC pe 20 noiembrie 2009, la 14 luni după producerea a două pene succesive, la câteva zile de la inaugurarea oficială a acestuia, pe 10 septembrie 2008. Prima pană a avut loc la 48 de ore după lansarea acceleratorului, în timp ce cea de-a doua, foarte gravă, a provocat distrugerea a 53 de magneți, care au necesitat reparare sau înlocuire. Celebrul dispozitiv științific a fost oprit pe 19 septembrie 2008.
