Ediția: Vineri 29 martie 2024 Nr. 6593

Ediția: Vineri 29 martie 2024 Nr. 6593

Fără speranţă


Mihalache Popescu, un bătrin de 70 ani din Odobești, trăiește cele mai negre zile din viața lui deoarece nu are alimente și lemne necesare unui trai normal pe timp de iarnă. in plus el este imobilizat la pat din cauza unei paralzii care ii afectează toată partea stingă a corpului. Ca și cum nu toate acestea nu sint de ajuns, bătrinul este capul unei familii formate din cinci suflete in care doar unul dintre ei este sănătos și poate avea grijă de ceilalți. Soția lui Ilinca care are 76 ani, nu-și poate folosi picioarele iar doi dintre băieți, Pavel și Constantin,au probleme grave de sănătate, respectiv schizofrenie paranoică de grad I și II. Doar cel de-al treilea fiu Vasile este singurul ce nu are probleme de natură medicală. Situația financiară a acestei familii este și ea destul de dificilă. Pensia lui Mihalache insumează 1.300.000 lei la care se mai adaugă 1.740.000 lei indemnizația celor doi fii bolnavi de schizofrenie acesta fiind singurul lor venit. Pavel, cel mai mare fiu al familiei Popescu s-a inbolnăvit cind avea virsta de 15 ani și se afla la școală la Focșani. De atunci el a plecat de mai multe ori de acasă iar părinții l-au dus pe la mai toate spitalele de profil atit din județ cit și din țară, doar s-o găsi un leac pentru boala lui. „Fratele meu a fost cuprins de boală incă de mic. Umbla de nebun pe străzile din Focșani fără să știe ce era cu el. A fost internat pe la mai multe centre de recuperare, printre care și la Timiș unde am lucrat eu o perioadă de vreme”, ne-a spus Vasile Popescu. Trăiesc de pe o zi pe alta Singurele ajutoare pe care familia Popescu le-a primit au fost din partea filialei de Cruce Roșie Vrancea și asta doar in preajma sărbătorilor de iarnă. De atunci insă familia abia reușește să se intrețină de pe o zi pe alta. „Anul trecut doamna de la Crucea Roșie și-a făcut milă de noi și ne-a adus alimente și ceva lemne. Am avut noroc deoarece hrana era pe terminate și nu mai aveam ce minca. Cu pachetul de la ei am făcut sărbătorile de iarnă”, ne-a declarat Vasile. Deși trăiesc in condiții mai mult decit dificile, cei cinci membrii ai familiei nu-și doresc decit medicamente pentru afecțiunile de care suferă, lemne pentru a putea ieși din iarnă și ceva alimente de care duc lipsă acută. „Nu vrem să cerșim la nimeni. in afară de mine toți patru sint bolnavi, ce să mă fac eu singur? Am grijă de ei atit cit pot mai mult nu am cum. Din banii pe care ii avem ca pensie ne luăm pentru citeva zile de mincare. Nu contează că au probleme de natură psihică, stomacul le este sănătos și au nevoie de mincare. Medicamentele pentru ei sint foarte scumpe și nu am cu ce le lua. Lemnele mai sint citeva și vă apun că tragem de ele ca să ne ajungă cit mai mult timp. De la Primărie cind primesc cind nu salariu de insoțitor, sint aminat dintr-un loc in altul. Vrem doar să ne primim drepturile ce ni se cuvin prin lege și nimic altceva”, ne-a mai spus Vasile Popescu. Casa stă se dărime pe ei Familia Popescu locuiește intr-o căsuță va i de ea, intr-o sărăcie cruntă, doar două camere de numai cițiva metri adăpostesc trupurile chinuite de boală. in casă noroiul se vedea pină și pe plapuma care cindva a fost albă și a cărei culoare nu se mai cunoaște. Pereții sint innegriți de fum iar mirosul scoate din casă orice persoană normală. Cind reporterii „Monitorului de Vrancea” au ajuns la Odobești in casă abia se făcuse focul cu niște resturi primite de familia Popescu de la un atelier de timplărie. Primarul din Odobești, Vasile Fudulică, spune că știe situația in care se află familia Popescu și le poate oferi sprijin doar in limitele legale. „A fost o perioadă cind nu am avut bani pentru plata salariilor de insoțitor. in cele din urmă am primit bani de la Guvern iar cei care s-au incadrat in prevederile legii au primit sumele cuvenite, noi reușind să achităm și restanțele din anul trecut pină am ajuns la zi”, ne-a declarat Vasile Fudulică. Este greu de crezezut și mai greu de descris starea familiei Popescu dar, cu toate acestea, cei cinci nu stau pe drum să cerșească și se chinuie să trăiască de azi pe miine. in aceste condiții solidaritatea umană poate face mult mai mult iar viața poate fi suportabilă doar dacă noi, cei de lingă ei, le intindem o mină de ajutor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

You cannot copy content of this page

× Ai o stire interesanta?