Ajung față in față cu cei mai de temuți infractori din țară și nu numai, se aruncă in luptă știind că de felul in care-și desfășoară ei misiunea, pot salva vieți. Sint virful de lance al oricărui Inspectorat Județean de Poliție. Misiunea lor: protejarea și apărarea populației de tot ceea ce insemană element infracțional: de la răpiri, omoruri, atacuri armate și chiar pină la evadări cu focuri de arme. Nimic din toate acestea nu mai constituie un necunoscut pentru „mascații” vrinceni, din cadrul Detașamentului Polițienesc de Intervenție Rapidă (DPIR). intr-un minut, maxim două, mascații trebuie să-i liniștească pe cei certați cu legea, intervențiile lor rapide și in forță constituind punctul forte a oricărei misiuni. Puțini dintre noi au avut de-a face sau au asistat la vreuna dintre misiunile mascaților de la DPIR Vrancea. in momentul in care ajung in mijlocul evenimentelor, situația tensionată revine la normal, fiindcă pină in prezent nu au existat cazuri in care să nu reușească să pună cu botul pe labe pe rău-făcători. 24 de ore din 24, sint echipați și așteaptă să fie solicitați pentru a interveni unde li se cere. Dacă restul polițiștilor se deplasează oriunde sint solicitați, chiar și la o banală ceartă familială, mascații au un cu totul alt statut. Ei se supun și răspund numai in fața șefului IPJ, ordinul acestuia fiind lege pentru ei. Faptul că nu-i vedem la tot pasul nu insemană că ei nu există, ba dimpotrivă. Sint oameni simpli, ca și noi, cu iubite, familii și părinți, dar care au ales să-și dedice timpul și priceperea pentru apărarea și protejarea semenilor. in județe precum Bucureștiul, Constanța, Brașovul și Harghita, in care rata infracționalității a fost mai mereu una ridicată, existau astfel de echipe, DPIR Vrancea a luat ființă o dată cu detașamentele din restul țării, la inceputul anului 2001. Aproximativ 30 de tineri, conduși de doi ofițeri, formează acest grup de luptători de elită care se prezintă oriunde lucrurile tind să scape de sub control. „Am luat ființă la inceputul anului 2001, o dată cu celelalte detașamente din restul țării. Sintem un grup de luptători care ne separăm de restul polițiștilor. Noi ne supunem strict ordinelor inspectorului șef ( șefului IPJ n.r. ) și nu ieșim din curtea Inspectoratului fără aprobarea sa. Sint anumite mijloace tehnice care se folosesc numai cu aprobarea dinsului. Totul se desfășoară organizat și nimic nu este lăsat la voia intimplării”, ne-a spus răspicat subcomisarul Gabriel Andronic, șeful caguliștilor vrinceni. „Dansind cu lupii, pe plaiuri mioritice” Detașamentul a fost solicitat atit ziua cit și noaptea, insă cele mai multe operațiuni au avut loc la adăpostul nopții, atunci cind infractorii ies din cuiburi, iar elementul surpriză, din partea mascaților, este mult mai mare. Deși nu s-a dat publicității, chiar de curind, agenții DPIR Vrancea au fost cei care l-au ridicat de acasă pe criminalul psihopat din Dumbrăveni, Radu Bărăuș. in urmă cu aproxiamtiv o lună, Bărăuș și-a ucis un vecin cu o lovitură de cuțit aplicată direct in inimă, pentru ca mai apoi să fugă 18 kilometri pină la casa părintească. in tot acest timp criminalul a fost hăituit de către mascați, care l-au săltat din casă și au găsit asupra sa chiar și arma abominabilei crime. „in general noi lucrăm noaptea, pentru că atunci ies toți delicvenții la iveală. Ziua stau ascunși, iar noaptea ies și provoacă fel de fel de incidente. Noi nu stăm prea mult cu ei la discuții, ii liniștim imediat, căci acest este și scopul nostru. Din 105 acțiuni, cit am avut anul trecut, nu mai puțin de 48 au fost efectuate noaptea. Asta cred că spune totul”, ne-a mai precizat „tatăl” mascaților. „Noi nu negociem nimic cu ei” Un incident mai special, la care au fost solicitați agenții DPIR, a avut loc anul trecut in Odobești, unde doi tineri, aflați in stare avansată de ebrietate, iși făceau de cap. inarmați cu topoare și alte arme albe, scandalagii făceau ordine după bunul lor plac, pentru ca nici măcar mașinile să nu poată circula de frica lor. Timp de două ore, polițiștii din Odobești nici nu au avut curaj să se opună chefliilor, aceștia fiind liniștiți de mascați in mai puțin de un minut de la sosire. Pulverizatoarele de gaze lacrimogene au fost suficiente pentru a-i pune la respect pe cei doi tineri infractori. Chiar și așa, unul dintre agenți a fost la un pas de a fi rănit de un topor aruncat cu o utlimă sforțare de unul dintre infractori. „Cei doi rromi credeau că sint de capul lor. Băuseră in continuu timp de mai multe zile și acum aveau chef de scandal. in jurul lor se adunaseră sute de oameni, ca la circ. Nici unul nu a avut curaj să-i liniștească, așa că am fost chemați noi. Noi nu negociem nimic cu ei. ii luăm pe sus și la Parchet sau la arest cu ei. De negociat au făcut-o alții inaintea noastră și probabil că ei au crezut că nimeni nu li se poate opune. Nu a fost să fie pentru ei”, a conchis sigur pe el subcomisarul Andronic. Pregătirile draconice intăresc disciplina Mascații fac antrenamente zilnice, in marea lor majoritate acestea vizind pregătirea ca la carte a rezistenței fizice. După spusele băieților, antrenamentele sint extrem de dure, dar de acestea depinde chiar existența lor și supraviețuirea in focul disputei. Alcoolul este cel mai mare inamic al acestei meserii, dar marea majoritate a cagulaților vrinceni nici nu consumă așa ceva. De altfel, cei care fac parte din detașamentul mascaților vrinceni sint aleși pe sprinceană, toți unul și unul, ei fiind medaliați la diferite olimpiade naționale. De la judo, atletism, karate și pină la tir, mascații se pot lăuda că au reprezentanți experimentați pentru meseria pe care și-au ales-o benevol. Toți știu să folosească armamentul din dotare: pistoale de 9 mm, pistoale mitralieră cu țeavă retezată, arme lansatoare, aruncătoare, spray-uri lacrimogene și pulverizatoare cu capacități mărite, bastoane cu electroșocuri. in momentul in care telefonul direct sună și se anunță că e nevoie de ei, cagulații, indiferent de locul in care se găsesc au obligația ca in timp de 10 minute pe timp de vară și 15 minute, iarna, să se prezinte la bază și să iasă pe porțile instituției, echipați complet. „Din februarie 2001 și pină la finele aceluiași an au fost schimbați 14 agenți, care nu au putut face față condițiilor. Antrenamentele sint de 10 ori mai dure și se duc pină la limita suportabilității. De acestea depinde modul in care-și vor desfășura ei misiunile. Oricum, băieții sint acum o familie mai mare, se cunosc destul de bine, iar citeva semne le sint de ajuns pentru a ști ce au de făcut. Ei sint profesioniști și au fost recunoscuți pentru calitățile lor in toată țara. Avem campioni naționali la judo, karate, atletism și tir”, a mai adăugat liderul mascaților. „Pericolul este pretutindeni, dar soțiile știu asta” Cea mai mare parte dintre agenții de intervenție este formată din familiști, care au acasă soții și chiar copii. După spusele mascaților, soțiile lor s-au invățat cu meseria soților, deși sint conștiente că intr-o dimineață s-ar putea să-și vadă partenerul in viață pentru ultima oară. Pină in prezent, in județul nostru nu au fost asemenea cazuri și nici nu sint de dorit. „Am doi copii și inainte să vin aici am fost la Harghita. Soția mă ințelege și știe că-mi place ceea ce fac. Cind eram la Detașamentul din Harghita, am participat și la luptele cu minerii, de la Costești, unde a fost foarte greu. Primul lucru pe care l-am avut de făcut a fost să-mi inving frica. Cine nu are frică la inceputul misiunii, nu este bun pentru această meserie. Teama de la inceput este cea care te ține in alertă și in viață. Cind acționezi intr-o masă mare de oameni, precum la Costești, frica te năpădește, dar mai apoi intervine profesionalismul fiecăruia. Asta este, au fost chiar și cazuri in care am găsit infractorul in casă, iar in pat, lingă el, avea o toporișcă. Pericol este pretutindeni, dar atit noi cit și familiile noastre s-au obișnuit cu acest fapt”, ne-a spus unul dintre mascați, căruia am acceptat de la inceput să nu-i precizăm numele, dată fiind meseria pe care o are. Artă și forță la un loc impărțiți in trei grupe, mascații sint specializați pentru a face o anumită parte din misiunea pe care o au de executat. Lunetiști, conducători auto, alergători de rezistență pe distanțe și de 20 de kilometri, alpiniști și chiar spărgători de uși, cu toții iși au rostul lor. La intervenții, ei sint conștienți, fără a mai fi necesar să se uite in stinga sau in dreapta, că un coleg de-al lor este acolo unde trebuie, gata să le sară in ajutor. „Noi mergem foarte mult după cei dați in urmărire generală. Aceștia joacă totul pe o carte și nu știi la ce te poți aștepta din partea lor. Chiar și așa, noi sintem siguri că oricind, un coleg este in apropiere, gata să ne ajute. Ne ințelgem prin semne și cel mai important este să ascultăm indicațiile șefului. Sintem cu toții o familie și așa trebuie să ne și simțim”, ne-a mai spus unul dintre mascați. Pentru a nu-și dezvălui identitatea, agenții DPIR se strigă, chiar și in timpul lor liber, după porecle. „Stalin”, „Ciinele”, „Trandafir”, „Nae”, „Å¢iganu”, „Băgăciosul”, „Bot”, „Nașparliu”, „Grasu”, „Flăcăneață” și „Coroi” sint numai citeva din apelativele celor care, imbrăcați in negru și cu cagule pe față, se luptă cu infractorii vrinceni și nu numai.
